SIGMUND FREUD. OMUL CA GUNOI. BIBLIA DESPRE ALIENARE

Sfarsitul vietii l-a gasit pe Sigmund Freud intr-o stare agonizanta sufleteste. Influentul medic vienez, parintele psihanalizei moderne, scria in 1918: „Din proprie experienta pot spune ca majoritatea oamenilor nu sunt decat niste gunoaie…” (Veritas Reconsidered, pag. 36). O observatie pertinentă?

O radiografie a sanatatii sale mental-emotionale? Depresie? Organizația Mondială a Sănătății definește starea de sănătate ca o stare de bunăstare fizică, psihică și materială, și nu numai absența bolii sau infirmității. Despre bunăstarea psihică se discută adesea în lumea medicală, și nu numai. În anul 2018, a doua cauză de îmbolnăvire, ca frecvență, va fi depresia. Iar dacă trendul actual va continua, depresia va fi prima cauză de îmbolnăvire în 2030. Statisticile spun că în marile aglomerări urbane, 75% din locuitori au probleme de ordin psihic.

Psihiatria a creat termeni noi, „însingurare abisală” care desemnează persoane însigurate profund, deși trăiesc alături de mii de concetățeni, cu care se intersecteză zilnic! Istoricul antic Plinius relata ca in perioada care a urmat anului 60 d.Hr., debusolarea societatii romane ajunsese de neimaginat.

De ce ar fi dorit cineva sa serveasca la ospat creier de paun sau limba de privighetoare? De ce nestematele ce impodobeau rochia unei vestite matroane din orasul celor 7 coline costa echivalentul a 432.000 de lire sterline?! William Barclay ofera un raspuns inedit: “Erau dispusi sa incerce orice pentru un nou fior, pentru ca desi erau ingrozitor de bogati, in acelasi timp erau ingrozitor de …flamanzi!” Descurajarea, teama, frustrarea, frica fără motiv, stresul, uneori adus la extrem, eșecul, paranoia, angoasa, nesiguranța, divorțul, sunt noțiuni care au intrat în limbajul cotidian.

Preoți pedofili, părinți violatori, crime sadice, sunt stiri care cresc ratingul posturilor de televiziune. Freud avea dreptate? Oamenii suntem niste … gunoaie? Majoritatea semenilor noștri trăiesc zilnic experiențe frustrante, care lasă urme adânci. Bolile psihosomatice fac ravagii în societățile industriale. Exista legături strâse între stres și cancer, între stres și diabet, nemai vorbind de relația strânsă stres- depresie. Tot mai mulți din semenii noștri odată cu vârsta, se deteriorează psihic, și din nefericire, tot mai des, perii albi nu aduc înțelepciunea, ci demența!

De ce acest pret? Nu cumva toate aceste sunt prețul plătit pentru exilarea lui Dumnezeu din viața noastră? Fără cenzură morală, având ca motto realizarea personală cu orice preț și satisfacția imediată a oricărei dorințe, lumea în care trăim pare pentru multi un imens ospiciu! Pe cand dragostea, pacea, bucuria, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, sunt ale celor slabi, ale „fraierilor”. Micșorăm gravitatea pacatului, incercand sa-l integram in zona de normal a vietii?

Ne înșușim tehnici psihanaliste de convietuire cu uratul si abjectul și invatam negarea vinovatiei pacatului. Celor în căutare de echilibru, de sens, de normalitate în ceea ce se întâmplă, mie însumi, îmi spun: să-L readucem în viețiile noastre pe Cel ce ne-a creat așa cum suntem, cu minte , corp și suflet. Sanatatea pe orice palier –fizic sau mental – si constiinta curata sunt de negasit fără Dumnezeu. Alături de EL, viața noastră căpătă sens și un echilibru sănătos va reînviora existența.

Doar Dumnezeu înseamnă normalitate pentru omul secolului XXI, dincolo de orice alte aspecte cu caracter teologic. Știința poate promite sa ne-ajute să trăim mai mult, dar existența noastră este chinuită și frustrantă. Oricare este confesiunea religioasă căreia aparținem, nevoia noatră de părtășie zilnică cu Sursa vieții este garanția adevaratei bunăstări.

Freud declara: „Oamenii sunt…gunoaie!”. Mai inainte de el, psalmistul se mangaiase cu alte ganduri: „Ori de câte ori zic: mi se clatină piciorul, bunătatea Ta, mă sprijinește întotdeauna”, iar Isaia observase: „El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui”.

Posibil că filosoful Yamaguchi Sode a scris despre o alegere între intunericul lumii și lumina lui Dumnezeu în haicul atât de direct: „Cui ii pasa sa priveasca / Flori de morcovi padureti / Cand au inflorit…ciresii?” Eu cred ca putem fi intotdeauna împliniți de Dumnezeu.