Mel Gibson a avertizat: Acest rol îți poate distruge cariera! Ce s-a întâmplat cu Jim Caviezel?

Atunci când regizorul Mel Gibson i-a propus actorului Jim Caviezel rolul Isus din filmul Patimile lui Hristos (2004), a ținut să sublinieze că dacă acesta va accepta, s-ar putea să fie penalizat până acolo încât inclusiv cariera să-i fie pulverizată!
De către cine…? Și de ce…? Și ce știa deja Mel Gibson și noi nu..?
Ca jucător major în arena cinematografiei mondiale, Mel Gibson cunoștea – chiar cu peste două decenii în urmă – că Hollywood-ul este nimic altceva decât o reiterare glamour a spiritului anticului Babilon nelegiuit și intolerant.
Sub pretextul facilelor scuze c-ar fi vorba de „sublime fenomene de artă”, vizitatorul sanctuarelor pe chroma este introdus în chiar inima păgânismului de odinioară.
Casa Oscarurilor nu se sfiește să duplice la vedere Curtea Babiloniană, Turnul Babel, poarta zeiței Iștar sau diverse reprezentări ale mulțimilor de zei babilonieni iluzorii.
Elementul principal al preocupărilor actoricești va rămâne întotdeauna celebra statuetă: sărutată, onorată și ovaționată, pentru obținerea căreia cei ce se autointitulează „sodomiți nerușinați și fără Dumnezeu” slăbesc la comandă, se îngrașă la comandă, deprind abilități dificile, acceptă schimbări de identitate sau intră voit în stări de izolare emoțională.
Dar nu sub aceleași gen de presiuni avea să se supună Jim Caviezel însuși?
Odată acceptat monumentalul rol, Jim Caviezel avea să slăbească cca 20 kg, să fie trăsnit de fulger, lovit cu biciul din greșeala de 2 ori (ceea ce avea să-i și lase o rană de 35cm), aproape să își piardă vederea, și-a dislocat umărul, a făcut pneumonie si hipotermie… Iar la terminarea filmărilor, trupul său avea să fie atât de extenuat, încât a avut nevoie de operație pe cord deschis!
Chiar și așa, Jim Caviezel nu a primit un premiu Oscar pentru rolul lui Iisus în Patimile lui Hristos (2004). De fapt, filmul nu a fost nominalizat la categoriile principale ale premiilor Oscar, cum ar fi Cel mai bun actor sau Cel mai bun film.
Multe voci au considerat că Academia a ignorat și chiar penalizat filmul din cauza controversei legate de subiect: narațiunea biblică a salvării prin Hristos n-avea cum să fie vreodată pe placul marilor preoți ai Curții Babilonian-Hollywoodiene. Mel Gibson avea mai mult decât intuiție…
În schimb, Jim Caviezel avea să primească adevăratul premiu, cel mai valoros. Multe suflete au fost mișcate prin vizionarea acestui film, iar oameni din cele mai neștiute părți ale mapamondului aveau să fie salvați și mântuiți.
Din cadrul echipei de filmare, un tehnician musulman s-a convertit și a devenit creștin. Interpretul rolului lui Iuda, actorul ateu Luca Lionello, de asemenea s-a convertit și a fost botezat. Și nu doar el, ci și copii săi împreună cu el.
Cât despre Jim Caviezel, acesta a fost auzit spunând: „Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine, vreau sa îl vadă pe Isus Hristos. Doar așa vor crede și se vor converti”
Jim Caviezel, omul dinaintea rolului lui lsus Hristos şi Jim Caviezel de astăzi, nu mai sunt una și aceeași persoană. Într-unul din filmele următoare, atunci când un alt regizor avea să-i ceară să toarne o scenă de dragoste aproape explicită, a refuzat: „…nu este vorba doar despre soția mea, deși și acest lucru este important. Este păcat, pur și simplu. Adică, este greșit.”
Ceea ce este foarte similar cu spiritul personajului pe care-L interpretase: oare nu Isus spusese „Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești?”(Luca 4:8)
Apropos, vrei să vezi un film bun..?
Între timp, Opinia Production îți recomandă și materialul opiniaproduction.ro/studii-biblice.CONVERTIREA
Sigur te-ar putea interesa..!

Scurt studiu biblic despre CONVERTIRE

Hristos mă acceptă chiar aşa cum sunt:
2CO 8. 12…. darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.

Chiar şi dorinţa de a ne pocăi vine de sus. Dumnezeu îmi generează regretul pentru păcat şi dorinţa de a primi iertare:
PSA 27. 8. Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” şi Faţa Ta, Doamne, o caut.

După îndemnurile primare ale Duhului şi în faţa legăturilor fine ale iubirii Lui, omul trebuie să capituleze , să-şi supună voinţa. Acest act de supunere (iniţiat deci de El) face posibil pentru El să reverse rezervele milei Sale:
ROM 2. 4. … Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Nu avem deci de a face cu contribuţii omeneşti care, adunate cu contribuţiile cereşti să facă eficientă mântuirea, ci avem de a face cu atitudinea sufletului care răspunde propunerii iniţiale a harului. Nu poate fi vorba nici de o reabilitare de sine prealabilă a pretendentului la mântuire pentru a primi favoarea Sa:
EFE 2. 8.9. Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Nici un om nu se poate goli / supune / „răstigni” pe sine de el însuşi. Trebuie rugat Domnul să facă aceasta pentru noi:
ROM 6. 6… omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El …

Uneori se crede că trebuie să ajungem întâi destul de buni pentru a fi primiţi de El. Nu e aşa. El cheamă. Partea mea: să răspund invitaţiei Lui. Nu ne schimbăm vieţile ca să putem veni la El. Noi venim la El (atraşi de Duhul Sfânt) aşa cum suntem:
IOA 6. 37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară…

Adevărul e că păcătoşii nici nu pot merge la Isus, ci El vine la ei:
Luca 19, 5 Zachee, …, astăzi trebuie să rămân în casa ta…

Contactul cu sacrificiul lui Isus – Mielul lui D-zeu – produce părerea de rău datorată faptului că am zdrobit inima Marelui Prieten, Mântuitorul. Revelarea bunătăţii Lui poate duce pe om la pocăinţă:
2CO 7. 10. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire…

Omul recunoaşte că este păcătos şi mărturiseşte păcatul:
1IO 1. 9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

Are loc primirea Lui în inima omului (predarea):
ROM 12. 1… aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Condiţia ce trebuie – deci – îndeplinită de cel ce va fi mântuit: să creadă că în virtutea sângelui vărsat de Domnul, el e socotit ca şi cum n-ar fi păcătuit niciodată, găsind astfel eliberare:
EFE 3. 12. În El avem, prin credinţa în El slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

De la acest punct înainte, omul are ca responsabilitate să fie dispus să facă tot ceea ce îi va cere Hristos:
LUCA 14. 33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.