Charles Kirk. Dumnezeu își alege singur martirii

                  Creștinul Charlie Kirk a fost asasinat. Îl plângi? Când îl plângi pe Charlie Kirk, pe cine plângi? Pe martirul Charlie Kirk sau pe politicianul Charlie Kirk? Confuzia va persista probabil indefinit. Cazul e mai complex decât apare.

                  Dar, să știi, o departajare a încadrărilor nici nu contează. Ci doar faptul că plângi. E normal. Arată că ești om, că …simți. Nimeni, nici el, nici alte zeci de mii de oameni din toată lumea aceasta care au pierit violent în aceeași zi cu el nu ar fi trebuit să moară.

                  De altfel, e limpede: cel mai înțelept e să-L lăsăm pe Dumnezeu să-și aleagă martirii. Noi putem alege …politicienii. Uneori.

                  Cu siguranta multi l-au vazut  pe Charlie ca un creștin valoros. O voce care a avut curajul să spună Hristos este Domnul! Soț iubitor. Tată preocupat de cea mai înaltă educație biblică pentru copiii lui. Promotor al moralei și standardelor creștine nediluate. Păstrător al Sabatului biblic, al zilei a șaptea, Sâmbăta, adauga altii si mai entuziasti.  

                  Dincolo de superlative, Kirk obișnuia să se pronunțe în mod zgomotos cu privire la nenumărate cauze nepopulare precum avortul, imigrația, LGBTQ, libertatea de conștiință etc, iar alteori să-și schimbe poziția în chestiuni politico-religioase dintre cele mai fierbinți din cadrul societății americane.

                  Dacă până în 2020 protesta fervent împotriva implicării evanghelicilor în politică, ulterior îl găsim repoziționat la pol total opus: împreună cu alți politicieni și lideri evanghelici, iată-l luptând din răsputeri (și chiar obținând anumite rezultate juridice) pentru demolarea zidului de separație dintre biserică și stat (expresia aparține ilustrului Thomas Jefferson). Chestiunea își are temeiul în Primul Amendament al Constituției Americii, ratificat încă din 1791, cu cele două celebre clauze esențiale:

– interzicerea ca guvernul să stabilească o religie oficială sau să favorizeze o confesiune (fie ea și creștină), și

– garantarea libertății fiecărui individ de a-și practica credința fără ingerințe din partea statului.

                  A recalibra astăzi această geometrie fină a uriașului mecanism democratic – care-a generat sute de ani stabilitate, bunăstare și libertate religioasă nu doar pentru americani – ar echivala cu a pune în mâna statului posibilitatea de a folosi din nou religia ca instrument politic. Ca în timpul Evului Mediu Întunecat..!

                  Ori, Kirk a fost unul dintre cei mai vehemenți susținători ai așa-numitului Seven Mountain Mandate, potrivit căruia creștinii evanghelici ar avea mandatul divin să ocupe și să controleze cele șapte domenii cheie ale societății americane, adică congresul, justiția, educația, economia, familia, media și enterteinment-ul.

                  Era Charles Kirk păzitor al Sabatului Zilei a Șaptea, Sâmbăta? Foarte bine! Însă ce s-ar fi întâmplat în situația în care prietenii săi evanghelici, majoritari în Congres într-o bună zi, l-ar fi forțat – uzând de tot aparatul legislativ la îndemână – să meargă la biserică duminica, în ziua întâi a săptămânii, așa cum pretind ei c-ar spune Scriptura…?

                  Sigur, dacă cineva dorește să se informeze si apoi sa isi popularizeze ideile, să-și formeze o opinie echilibrată bazată pe totalitatea faptelor, nu doar pe cele care ii convin la un moment dat. Acum aproape o sută de ani, multe publicații creștine din Germania și chiar din Statele Unite îl omagiau pe Adolf Hitler pentru ca era vegetarian, nu bea, nu fuma și promova o ..rasă sănătoasă! Era normal?

                  Probabil corect ar fi să spunem cuvinte de aprobare pentru un politician numai în măsura în care suntem dispuși să exprimăm și dezaprobarea pentru ceea ce considerăm greșit. Daca nu putem face asta, să stăm deoparte.

                  Astăzi, orice încercare de instaurare a elementelor teocratice ar fi fatidică. Calea transformațională a lui Hristos este bazata pe iubire si chiar pe empatie nu pe luptă; pe iertare, nu pe contraatac; pe libertate, nu pe dominație și control religios.

                  Nevoia de discernământ este valabilă la modul absolut pentru că cel pe care Biblia îl numește Diavolul sau Satana este interesat să provoace confuzie folosind chiar și câte o parte din Adevăr!

www.opiniaproduction.ro/studii-biblice