Mercosur, Apocalipsa și interdicția de a cumpăra sau vinde

Privit strict economic, acordul Mercosur este un instrument comercial. Însă, dintr-o perspectivă profetică, el poate fi analizat și ca parte a unui context mai larg, fără a-l transforma într-o profeție în sine.
În ultimele versete din Apocalipsa 13, citim că va veni un timp în care „nimeni nu va putea cumpăra sau vinde”(v.17) fără o anumită condiție. Textul nu descrie mecanismul exact, dar sugerează control economic, uniformizare și dependență de sisteme centrale.
Acorduri precum Mercosur nu împlinesc această profeție. Totuși, ele pot contribui la infrastructura care face un asemenea scenariu posibil. Globalizarea hranei, concentrarea producției agricole și standardizarea comerțului reduc autonomia locală și cresc dependența de decizii luate departe de comunități.
Din perspectivă biblică, problema nu este comerțul, ci absolutizarea sistemelor economice. Când hrana și accesul la piață sunt controlate de structuri supranaționale, apare potențialul ca economia să devină instrument de constrângere, nu doar de schimb.
Apocalipsa 13 nu spune că oamenii vor muri de foame imediat, ci că vor fi excluși. Iar excluderea economică este una dintre cele mai eficiente forme de presiune. Într-o lume interconectată, în care producția este departe, iar distribuția centralizată, acest tip de control devine tehnic realizabil.
Creștinul nu este chemat la panică, ci la veghere. Acorduri precum Mercosur ne invită să ne întrebăm: cât de pregătiți suntem spiritual pentru o lume în care loialitatea poate fi testată prin neașteptatul instrument numit economie?
Fără a afirma că Acordul Mercosur este începutul profeției, observăm totuși că orientări de centralizare a deciziilor economice pot face ca profeția să nu mai pară imposibilă.