Anul 2021. Autoritățile chineze au intensificat din nou semnalele spre omologii americani, somându-i să nu se mai amestece în afacerile lor interne!
Tibetul – eternul măr al discordiei între Beijing și Washington! Guvernul comunist pare însă dispus la orice de astă dată pentru a-și menține autoritatea în zonă. Ce s-a mai întâmplat?
TPSA – o inițiativă legislativă fără precedent a americanilor, solicită deschiderea unui consulat SUA în Lhasa, capitala Tibetului. Motivul? Ca stavilă în fața intențiilor Chinei de a impune un succesor în locul lui Dalai Lama! În timp ce americanii verbalizează faptul că deciziile ce țin de libertăți religioase „ar trebui luate de autoritățile religioase competente în cadrul tradiției budiste tibetane”, China insistă să-și „ungă propriul succesor în Tibet”.
Subiectul este unul religios? Se străduiește guvernul galben să ofere un lider religios mai profund decât actualul? Sau totul are de-a face mai mult cu chestiuni de natură mercantilă – revendicări ce țin de cine pescuiește sau nu în Marea Chinei de Sud?
Anul 1937. La vârsta de doar doi ani, un mic copilaș chinez pe nume Lhamo Döndrub este recunoscut ca fiind reîncarnare a celui de-al 13-lea Dalai Lama. După pregătirea specifică de călugăr budist, ocupă rapid poziția de conducător spiritual al poporului tibetan. Este înscăunat Dalai Lama în 1950.
La scurt timp, chinezii invadează Tibetul. Iar el se trezește astfel nu doar lider spiritual, cât și politic într-o țară sub ocupație.
Fideli ideologiei ateiste, comuniștii chinezi purced la reprimarea practicanților religioși. Ca atare, Dalai-Lama este nevoit să fugă peste graniță. Se refugiază în India, unde i se permite, cu suportul a cel puțin 80.000 de alți exilați tibetani – să înființeze un guvern de rezistență.
Începe o lungă campanie de rezistență non-violentă. Cere frecvent autorităților chineze să respecte drepturile de bază ale tibetanilor indigeni și se opune oricărei deportări pe motiv de etnie. Militând pentru dreptul la autodeterminare, propune încă din 1987 un plan cu privire la viitorul Tibetului. Pentru activitatea sa, Dalai Lama a primit în 1989 Premiul Nobel pentru pace.
Reperat de mulți ca SANCTITATEA SA, Dalai Lama este cu adevărat un om interesant. Practică meditația în cod constant. Urmează un stil de viață celibat. Se trezește devreme în fiecare dimineață. Este vegetarian. Îi încurajează și pe alții să reducă consumul de carne. Călătorește frecvent în jurul lumii. În afară de religie, conferențiază pe probleme legate de drepturile omului. Alocă importanță protejării mediului și evitării războiului. Susține beneficiile dezarmării nucleare. Critică excesele capitalismului sălbatic. Are un mare interes pentru tehnologie și știință. Este fascinat de obiectele mecanice. A recunoscut că dacă nu era călugăr, ar fi putut fi un bun inginer. Investighează fundalul științific al practicilor contemplative, cum ar fi meditația.
Se întâlnește frecvent cu reprezentanți ai diferitelor religii. „Religia mea este foarte simplă. Religia mea este bunătatea”. Susține că nu dorește să convertească oamenii la budism. „Sunt convins că toată lumea poate dezvolta o inimă bună și un sentiment de responsabilitate universală cu sau fără religie”. Într-un seminar despre religie susținut în Japonia susținea că etica seculară ar fi singura forță ce aduce pace și fericire pe pământ. Mai mult – „visează la un paradis pe care îl vede într-o lume fără…religie!”.
Autoritățile chineze – sau chiar americane – n-ar trebui să fie prea încurcate cu privire la profilul real al lui Dalai Lama. Teolog sau politician? Conducător religios sau etician? Catalizator ecumenic sau activist geo-strategic? De fapt – contează?
În orice caz, cu toții l-au reperat a fi un influent ideolog. Unul care poate genera schimbări sociale. Care poate porni revoluții. Care poate zdruncina din temelii structuri politice. Genul de persoană ce poate stârni puternice emulații sociale.
Dacă ești aspirant după spiritualitate înaltă, Dalai Lama rămâne un exemplu perfect de teolog fără…Biblie! Un OM foarte bun, dar care, la fel ca și alte personalități puternice și influente ale lumii, nu-și pot totuși conduce semenii mai sus de ideologii frumoase ale momentului.
Nu este nevoie ca oamenii să se întâlnească la pescuit în Marea Chinei de Sud. Este suficient un survol imaginar pe Marea Galileii, pentru a-l surprinde pe Isus Hristos într-o explicație interesantă cu referire la motivul pentru care s-a ținut departe de zvâcnirile politice sterile și pline de uzură ale societății: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta..!”(Ioan 18:36).
Abonează-te la canalul Youtube Opinia Production și exprimă-ți propria OPINIE in secțiunea de comentarii. Ce mesaj a intenționat să transmită Isus Hristos prin această afirmație? „Împărăția mea nu este din lumea aceasta..!”