MATEUSZ MORAWIECKI. PĂRĂSEȘTE POLONIA UE? BIBLIA DESPRE DESTINUL EUROPEI

Mateusz Morawiecki este premierul polonez în exercițiu. Hotărârile guvernului populist pe care îl conduce stârnesc îngrijorări în rândul compatrioților și al vecinilor europeni – mai ales de când a apărut ideea ieșirii țării sale din Uniunea Europeană.  

Reformele guvernului Morawiecki – naţionalist de dreapta – au intrat în conflict deschis cu Comisia Europeană.

Curtea Constituţională poloneză contestă întâietatea dreptului european în faţa celui naţional. De ce și-ar permite Uniunea să dicteze de exemplu felul în care sunt numiți judecătorii într-o țară liberă și suverană a Europei!?

Comisia Europeană a reacţionat agresiv, prin Josep Borrell Fontelles, Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate: „dacă eşti membru al unui club trebuie să te conformezi regulilor clubului! Iar cea mai importantă regulă a clubului este că legislaţia europeană are supremaţie faţă de cea naţională!”  

Care Comisie Europeană a mers mai departe, suspendând pentru moment procedurile de aprobare a Planului de relansare economică şi rezilienţă, nepermițând Poloniei accesul la cele 36 miliarde de euro alocabili lor în vederea redresării țării din criza coronavirusului.

Gestul este privit la Varșovia ca un veritabil „șantaj european”. Săgețile declarațiilor zboară din toate părțile în toate părțile. Chestiunea poate părea un motiv suficient de serios pentru ieșirea Poloniei din Uniunea Europeană!

Odinioară a fost Brexit-ul. Acum Polxit-ul. Cine urmează..?

O Europă divizată reînvie temeri …profetice!

Europa este acel continent …aparte! A generat poate cele mai frumoase pagini din istoria omenirii pe linia frumosului, culturii sau progresului.

În acelasi timp aici s-au scris nepermis de multe pagini negre: inchizitia, cruciadele, colonialismul, secularizarea credintei, războaiele mondiale, fascismul, Holocaustul. 

După încercări temerare de unire a Europei, fie prin legături maritale între principii ei, fie prin constrângeri de toate felurile – ideea de unire a Europei n-a reușit să apună niciodată!

Să o năruie acum un mărunt naționalist precum Mateusz Morawiecki?

Indiferent cum se numesc sau ce prevalență au ei – de la Mateus  z Morawiecki, Victor Orban, Boris Johnson la Adolf Hitler, Napoleon Bonaparte,  Carol al V-lea, Ludowic al XIV-lea – mai devreme sau mai târziu, cu toții au asistat sau vor asista la năruirea visului de unire a națiunilor Europei.

Și nu datorită ambițiilor ariviste sau greșelilor de strategie ale potentaților lumii, ci datorită unui antic stăvilar profetic ce n-a putut fi niciodată frânt sau deturnat în arcul timpului.

Destinul continentului poate fi citit limpede de către omul modern în cartea profetului Daniel: „Tu imparate te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare, de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta si infatisarea lui era infricosatoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint, pantecele si coapsele ii erau de arama, fluierele picioarelor, de fier, picioarele, parte de fier si parte de lut. Tu te uitai la el, si s-a dezlipit o piatra fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati. Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara, le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare, si a implut tot pamantul.” Daniel 2,31-35

Traducerea înscrisului profetic se bazează întâi pe observarea unor fapte istorice concrete:

1. un șir de împărății ce trebuiau să se succeadă: Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma + eterna Europă divizată!

2. așa cum fierul nu se poate uni cu lutul, în mod similar națiunile Europei nu vor reuși vreodată performanța unirii lor autentice!

Enunțul profetic are o partea crucială în final: va urma instaurarea unei împărății a cărei natură este cu totul diferită de cea a precedentelor – Împărăția lui Dumnezeu!

Europenii și restul lumii au observat: Uniunile Europene de-a lungul vremurilor au avut doar existență TRANZITORIE.

Deranjează? N-ar trebui. Mai ales că se știe: uneori se împiedică un plan bun pentru unul cu mult mai bun!

Așa că …succes Mateusz Morawiecki! Rezultatul rămâne…același! 

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE DESTINUL EUROPEI

Nr 1. Citește Daniel 2:37.38 Imperiu Babilonian şi-a avut epoca de aur în zilele împăratului Nabucodonosor (605 – 562 î.Hr.). Cuceririle militare şi splendoarea arhitectonică a Babilonului se datorau în mare măsură abilităţii sale. Istoricul Herodot descrisese în termeni extravaganţi cum scânteia aurul în templele sacre ale cetăţii..! Babilonul avea să cadă în mâinile altui imperiu în 539 îHr. Despre cine să fie vorba?

Nr 2. Citește Daniel 2:39pp Adică imperiul Medo-Persan. După cum argintul era mai neînsemnat decât aurul, şi imperiul Medo-Persan a fost mai neînsemnat decât imperiul Babilonian. Inițial Darius Medul și Cir Persanul, apoi urmașii lor au condus această împărăție dualistă între anii 539-331 îHr. La rând însă aștepta alt actor:

Nr 3. Citește Daniel 2:39up. Urmaşul Imperiului Medo-Persan a fost Imperiul „Grec” al lui Alexandru şi al succesorilor lui. Alexandru zis cel Mare a cucerit Imperiul Persan în bătăliile de la Granicus (334 î.Hr.), Issus (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.). Ostaşii greci erau vestiţi pentru armura lor de bronz. Coifurile, scuturile şi topoarele lor de luptă erau făcute din bronz. Stăpânirea lui Alexandru s-a întins peste Macedonia, Grecia şi Imperiul Persan, incluzând Egiptul şi extinzându-se spre răsărit până în India. A fost cel mai extins imperiu al lumii antice de până atunci; nici o putere de pe pământ nu a fost egală cu el. N-avea să dureze veșnic: doar din 331îHr până în 168îHr. Pentru că apoi…

Nr 4. Citește Daniel 2:40 Adică Roma, care avea să absoarbă regatele supravieţuitoare ale succesorilor lui Alexandru, şi astfel devenea următoarea putere mondială. Zdrobindu-şi adversarii unul câte unul, printre ei evidențiez Cartagina, în cele din urmă a devenit cuceritorul agresiv şi irezistibil al lumii mediteraneene şi al Europei apusene. Această a patra împărăţie a supravieţuit cel mai mult: din 168 îHr până în 476dHr, şi s-a întins cel mai mult, din Britania până la Eufrat. Ce-a urmat după aceea?

Nr 5. Citește Daniel 2:41 Roma avea să-ți piardă și ea tenacitatea şi tăria. Succesorii ei aveau să fie cu totul slabi, ca amestecul dintre lut şi fier. Încercările de a uni într-un singur mare imperiu diferitele naţiuni care s-au dezvoltat din al patrulea imperiu au sfârşit prin înfrângere. Temporar anumite părţi au fost unite, dar unirea nu s-a dovedit a fi paşnică sau permanentă. De la Constantin cel Mare și până în zilele noastre, s-a tot observat contopirea în furnalul politicii a două elemente: puterea statului roman şi fragilitatea bisericii. Politicul a eșuat în dorința de a uni Europa. Războiul a eșuat. Dictatorii – la fel. Ce a mai rămas neîncercat?

Nr 6. Citește Daniel 2:43 Au urmat regii şi reginele, prin căsătoriile lor de complezență. Nume după nume au aruncat zarurile unirii: Ferdinand de Aragon; Isabela de Castilia, Maximillian de Hasburg; Maria de Burgundia; Filip cel frumos; Ioana; Carol Quintul; Eleonorei de Aquitania; Louis VII-lea. Lista e greu de redat..! Profeţia nu declară în mod specific că nu va putea fi o unire trecătoare a diferitelor elemente, prin forţa armelor sau prin dominaţie politică. Ea declară, totuşi, că naţiunile constituente, în cazul că s-ar încerca sau s-ar efectua o astfel de unire, nu vor ajunge să fuzioneze organic, şi că ele vor rămâne suspicioase şi neprietenoase unele faţă de altele. Ultimul zar? Cel economic? Zarul Euro…?

Nr 7. Citește Daniel 2:44.45 Într-o singură propoziție: Hristos ca Împărat venit de sus ce aduce Împărăţia cerurilor. Ea trebuie să se întemeieze nu prin mâinile iscusite ale omului, ci prin mâna puternică a lui Dumnezeu. Poate vezi acum puțin mai limpede destinul Europei. Poate că ieși acum din pronosticurile „specialiștilor”. Și poate începi să-ți faci propria opinie cu privire la soarta Europei..!