ALEKSEI NAVALNÎI. OMUL CARE A MURIT DEGEABA. BIBLIA & SCOPUL VIEȚII

Aleksei Navalnîi, cunoscutul dizident rus, a murit! Considerat o speranță de schimbare de către unii dintre ruși dar privit drept un spion occidental de puterea de la Moscova, el a fost declarat mort pe data de 16 februrie 2024!  Circumstanțele sunt complicate! Fie a murit din cauze naturale, așa cum susțin autoritățile de la Moscova, fie a fost ucis de regimul Putin într-o colonie-penitenciar din Siberia. Avea doar 47 de ani și un curaj uimitor. De fapt nu este singurul deces controversat din lungul șir de dizidenți politici ruși dar este cel mai celebru dintre toți!

„Ascultați-mă, am ceva foarte evident să vă spun”, își începea Navalnîi mesajul inclus în documentarul „Navalny” din 2022 și recompensat, în 2023, cu premiul Oscar pentru cel mai bun documentar. „Nu aveți voie să renunțați. Dacă ei decid să mă ucidă, asta înseamnă că suntem extrem de puternici”.
„Trebuie să ne folosim de această putere”, a adăugat Navalnîi. „Să nu renunțăm și să ne amintim că suntem o forță uriașă pe care încearcă să o suprime ticăloșii ăștia. Așa că nu fiți inactivi”!

Opozantul lui Putin a adăugat că poporul rus nici nu realizează cât de puternic este. „Singurul lucru de care are nevoie răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”, a adăugat Aleksei Navalnîi, folosindu-se de o declarație celebră a lui Edmund Burke.

Eseistul și istoricul scoțian din secolul al XIX-lea Thomas Carlyle credea că „Istoria lumii nu este decât biografia marilor oameni”. El spunea că au existat oameni, de-a lungul timpului, care „au făcut să se miște rotițele istoriei,  oameni care au schimbat soarta națiunilor, a lumii, oameni care i-au însuflețit pe alții să lupte pentru libertate, pentru drepturile lor, să lupte împotriva nedreptăților sau pentru lucrurile în care cred. Mulți dintre ei au murit, și sacrificiul pentru crezul lor a făcut ca acesta să capete dimensiuni simbolice și oamenii să îi urmeze și dincolo de moarte.” Unii dintre ei, dar nu mulți, au văzut rezultatele în timpul vieții lor și au putut să spună – a meritat!

Totuși, nu mereu marii oameni au avut puterea să schimbe cursul evenimentelor! De cele mai multe ori voința lor nu a fost acompaniată de voința colectivă a celor pentru care și-au dedicat propria viață!

Când Aleksei Navalnîi a decis să se întoarcă în Rusia de la o clinică specializată din Germania – unde urmase  procedurile de recuperare în urma otrăvirii sale cu neurotoxina noviciok – știa foarte bine că sunt cele mai mari șanse să fie arestat și eventual, să fie ucis.

Deși putea să rămână în siguranță în Occident, el a ales, cu acordul propriei familii, să se întoarcă în Rusia, cu toate riscurile care decurgeau de aici.

De ce?

El spunea că nu poate, din exil, să fie liderul Opoziției, că trebuie să fie acasă, printre oamenii lui, pentru că a crezut prea mult în dorința rușilor de libertate și în puterea lor de a se revolta. A crezut că dacă îl au acolo, acasă, pe el, liderul Opoziției, rușii vor ieși în stradă și vor face o revoluție care să rescrie destinul țării.  

„Tragedia lui Aleksei Navalnîi nu este doar că a murit la 47 de ani, într-o colonie penitenciar din Siberia. Tragedia lui Aleksei Navalnîi este că a murit degeaba.” – spunea un editorial.

Petre Țuțea, personalitate emblematică a poporului roman și care  a pătimit el însuși în închisorile comuniste, declara cu năduf, după șansa aparent pierdută de România după alegerile din 20 mai 1990: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există! Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare!”

La o cu totul altă scală, Biblia spune despre Isus că „a venit la ai săi și ai Săi nu l-au primit”(Ioan 1:11)! Pe cruce fiind, a privit la mulțimea care Îl hulea, la soldații romani care își băteau joc de el, căutându-i, printre cei adunați, pe ucenicii Săi! Dar  ei fugiseră toți – se ascunseseră de frica iudeilor!

Totuși, consecvent celei mai înalte cauze posibile pentru care s-ar merita ca cineva să dorească să trăiască sau chiar să moară – sacrificiul în vederea mântuirii omenirii – Isus Hristos, „măcar că avea chipul lui Dumnezeu, … a luat un chip de rob… s-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:6-8)!

Și… atunci? Există ceva în lumea asta pentru care merită să trăiești, să lupți și… chiar să mori?

Se pot compara posibilele rezultate sociale ale cauzei lui  Aleksei Navalnîi – cu înălțătorul și nobilul sacrificiu al lui Hristos în favoarea mântuirii oamenilor..?

Dacă vrei să știi mai multe despre acest subiect, vezi și Top 7 lucruri din Biblie pentru care merită să trăiești sau chiar să mori:

Nr. 1 ,,În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim.” Romani 14:7,8

Merită să trăiești pentru ceva mai mare decât tine însuți, și anume pentru cauza lui Dumnezeu.

Nr. 2 ,,Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, și s-a mâniat… ,,Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!” Iona 4:3

Când trăiești pentru ambițiile personale riști ca odată cu neîmplinirea lor să nu mai găsești sens în viață.

Nr. 3 ,,Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, șterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” Exod 32:32

Merită să trăiești pentru ații, iubindu-i, influențându-i pozitiv, schimbându-le viața.

Nr. 4 ,,Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Coloseni 3:23

Lucrul bine făcut, dedicarea, excelența, ne oferă simțământul unei vieți trăite cu sens.

Nr. 5 ,,Voi sunteți lumina lumii. Oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Matei 5:15-16

Merită să trăiești – nu oricum, ci frumos – pentru că prin viața ta vorbești altora despre Dumnezeu.

Nr. 6 ,,Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” Romani 12:2

A ne trăi viața conformându-ne ideologiilor contrare lui Dumnezeu înseamnă risipirea vieții.  

Nr. 7 ,,M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” 2 Timotei 4:7-8

Viața aceasta merită trăită în credință, așteptând revenirea lui Isus și inagurarea unei lumi mai bune.