LAURA CODRUȚA KOVESI. BASMUL ANTICORUPȚIEI. BIBLIA DESPRE CORUPȚIE

„Există un mit pe care aş dori să îl risipesc… Nu există nicio ţară curată în Europa. Corupţia este prezentă pretutindeni!” Afirmația nu-i aparține vreunui jurnalist de investigație, ci Laurei Codruţa Kovesi, nimeni alta decât şefa Parchetului European (EPPO). Din poziția pe care o are, o astfel de declarație a produs o undă de șoc! Obișnuiți să îndrepte degetul acuzator către estul Europei, țările occidentale sunt prinse cu o retorică atent promovată și cu gunoiul de acasă ascuns bine sub preș!

Românii însă sunt obișnuiți cu limbajul direct și fără nuanțe politice al doamnei Kovesi! Deși au existat de-a lungul timpului unele controverse în ce o privește, totuși doamna Kovesi a fost privită de mulți români drept un cavaler al dreptății în lupta anticorupție! Această bună imagine a fost ajutată și de atacurile susținute împotriva ei de mulți corupți din structurile diferitelor partide politice din România!

Doamna Kovesi a fost, timp de 6 ani, procuror general al României, în perioada 2006 – 2012, apoi procuror-șef al DNA, pentru 5 ani, din 2013 până în 2018! Iar acum, pentru un mandat de 7 ani, este procurorul-șef european!

EPPO, condus de românca Laura Codruța Kovesi, a recuperat deja de la corupții Europei 250 milioane Euro! Da, o nimica toată..! Dar urmează alte anchete, puneri sub acuzare, decizii de tribunal, confiscări. Și tot așa..!

Doamna Kovesi spune: „Avem câteva dosare în lucru, cu prejudicii foarte mari, de sute de milioane de euro: este vorba de fraudă cu TVA. Într-unul dintre dosare, faptele au fost comise pe teritoriul tuturor celor 22 de state membre; de aceea, modul în care funcționează Parchetul European aduce un mare avantaj, pentru că este mult mai ușor de identificat criminalitatea transfrontalieră. Noi avem acces la toate informațiile și la toate dosarele care sunt înregistrate în cele 22 de state membre. Lucrează câte un procuror din fiecare stat membru.”

Ca români, parcă răsuflăm ușurați! Credeam că suntem singurii corupți ai bătrânului continent…! Și, ce să vezi? Ar fi și nemți, olandezi, francezi, italieni, croați și polonezi!

Oare acțiunile procurorului Kovesi au puterea de a rezolva cu adevărat problema corupției?

Se pare că mulți au început să asocieze corupția, necinstea ori lipsa moralității financiare cu anumite naționalități! Dar cuvintele procurorului-șef european spulberă aceste etichete, puse în mod special pe fruntea țărilor est-europene! Ba chiar se pare că în Vest corupția este mai rafinată, mai cosmetizată!         

Dacă nu ține de un anumit profil național, atunci unde este problema? De ce corupția, cu toate eforturile celor care luptă împotriva ei, își întinde tentaculele tot mai mult, în aproape toate domeniile de activitate ale societății? Se pare că, oriunde sunt oameni, există și corupție!

Și atunci, logic, problema în discuție este legată nu de naționalitatea omului, ci de profilul său moral!

Sună cu adevărat ciudat ca, într-o societate declarată creștină, cu o civilizație creștină de mii de ani, cu principii, legi și valori morale biblice atât de clare, să vorbim de o generalizare a fenomenului corupției pe continentul european! Simpla luare în considerare a uneia dintre cele mai scurte și concise porunci din Legea lui Dumnezeu – „Să nu furi!” (Exodul 20:15) – ar fi fost suficientă pentru eradicarea fenomenului.

Dar aspectele morale nu se rezolvă prin tribunale, anchete judiciare, pedepse penale! Toate aceste reprezintă, de fapt, dovada cea mai clară a eșecului omului și a îndepărtării lui de Dumnezeu! Ca societate, am pus accentul prea mult pe dezvoltarea personalității în detrimentul moralității! Iar acum, culegem doar roadele – avem oameni cu personalitate, dar fără moralitate! Se creează impresia că trebuie să ne adaptăm la o societate profund bolnavă. Nici măcar nu putem gândi că se poate trăi și altfel – cu seninătate, într-un mod deschis, nobil și sincer!

Înțeleptul Solomon descoperise de mult că „Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii” (Eclesiastul 7:29)

Așadar, avem nevoie de altceva: de o schimbare fundamentală de paradigmă!

Tot respectul pentru anchetele doamnei Kovesi, dar rezolvarea este în altă parte! Nu cumva tocmai Biblia, reperul absolut al moralității, este soluția problemei? Pentru că este evident: Lipsa moralității înseamnă pierderi iremediabile, pe termen lung și foarte lung. 

Continuă să citești, pentru a descoperi lucruri interesante despre cum tratează Biblia problema corupției:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE CORUPȚIE

Nr 1. # Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta…” (Faptele apostolilor 8:18-20) – Inițiator al unei forme pervertite de creștinism încă de pe vremea apostolilor, prin oferta lui pecuniară Simon a dat numele lui unei mari categorii de delicte eclesiastice. Orice încercare de a cumpăra puteri sau slujbe spirituale este etichetată până în zilele noastre ca „simonie”. – Banii corupților de teapa lui Simon par să poată cumpăra aproape orice. Dar lucrurile cele mai prețioase din viaţă, precum mântuirea, spiritualitatea sau libertatea interioară, nu pot fi cumpărate cu bani.

Nr 2. # Preoții …s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani și le-au zis: „Spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat.» Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului (Pilat), îl vom potoli noi și vă vom scăpa de grijă.”Ostașii au luat banii și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:12-15) – Preoții acelor vremuri erau experți în mituire. Tocmai o făcuseră cu ucenicul Iuda, care a și primit de la ei 30 de arginți ca să li-L vândă pe Isus. Acum îi mituiau pe ostaşii romani să falsifice raportul învierii. Înțelegi mai bine acum brutala afirmație „corupția ucide”? – În schimb, știi care a fost marea problemă a coruperii ostașilor? Timp de câteva secole, această relatare fabricată a mormântului gol a apărut în atacurile iudaice şi păgâne contra creştinismului.

Nr 3. # Fariseii… I-au zis (lui Isus): „Învățătorule… ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu? Matei 22:15-21 – Onestitatea simulată a fariseilor și linguşelile lor aveau legătură cu o nouă încercare de a înşela. – În esență, întrebarea lor către Isus se rezuma la: „Ce căi de a nu plăti taxele către romani ne recomanzi”? – „Niciuna” – le-a spus Isus clar. Plata taxelor este, cu siguranță, iritantă. Dar este necesară. Practic, Isus le-a făcut cunoscută raportarea corectă a creștinului la stat. În contextul în care autoritatea lui Dumnezeu este suverană, dreptele solicitări fiscale ale statului/ale Cezarului nu pot fi eludate.

Nr 4. Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi. (Exodul 23:8) – Primirea de mită de la una dintre părţile aflate în proces şi ajustarea dreptăţii după interese subiective au constituit întotdeauna unul dintre cele mai obişnuite şi mai reprobabile păcate ale judecătorilor din Orient. – Mituirea zădărniceşte scopul pentru care există administrarea judecăţii, pentru că greutatea ei în balanţa dreptăţii îi sfătuieşte în sensul cel rău.

Nr 5. Ți s-a aratat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău? (Mica.6:8) – Scopul adevăratei religii nu a fost doar familiarizarea oamenilor cu concepte filozofico-religioase ilustre, ci și dezvoltarea acelor virtuți care țin de atitudinea corectă în relația cu semenii. – Cum ar arăta lumea în care cu toții am înfăptui dreptatea și am manifesta milă și smerenie?

Nr 6. Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău; care spun că întunericul este lumină, și lumina, întuneric.. (Isaia 5:20) – Inventivitatea răufăcătorului din noi este rareori cunoscută la adevăratul ei potențial. Întotdeauna se poate plasa o scuză sau alta ca justificare pentru o acțiune ilicită în care ne-am implicat. N-ai observat cât de des ni se dă de înțeles că închisorile sunt pline de „oameni cinstiți”? – Din nefericire, realitatea a ceea ce suntem nu dispare odată cu propriile definiții despre „bine și rău” sau despre „corect și greșit”! – Știm ce este rău și ce este bine, dar ne măgulim cu gândul că este un rău foarte mic atunci când îl comitem sau îl tolerăm noi…

Nr 7. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. (Romani 12:2) -„Toți sunt corupți!” „Toți fac la fel!” Miza conformității are forța ei. Cu siguranță, nu este confortabil să te dezici de un fel de a fi învățat în ani de viață. A ajunge să gândim curat și să acționăm curat, ca Hristos, nu se obține prin formule magice. Ieșirea din labirintul întortocheat al cumpărării influenței, lucrurilor sau chiar sufletului este o misiune foarte grea. Dar nu imposibilă. Altfel nu ar exista încurajări precum cea de la numărul 7…!