ANTON CEHOV. RUȘII CEI BUNI. BIBLIA DESPRE BUNĂTATE

„Când regele Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu a comis o mare greşeală”.

Înainte să chestionăm intenția lui Anton Cehov(1860-1904) prin aceste cuvinte ar trebui să urmărim firul istoriei vieții acestui ilustru scriitor și medic, în același timp! Atunci vom înțelege, poate, mai bine, ce a vrut să spună!

Anton Cehov, este unul din marii scriitori ai Rusiei, alături de Lev Tolstoi sau  Fyodor Mikhailovich Dostoevsky! „Singura lui pasiune era arta, literatura pe care o făcea. Scriind, avea impresia că oprește curgerea timpului. Deodată, de acolo unde cu puțin înainte nu fusese decât vid răsăreau constructuri magnifice, personaje noi, o poveste inedită. Ce miracol mai mare decât această naștere din nimic?”, spunea Henru Troyat!

Nascut în 1860, într-o perioadă de mari convulsii sociale în rusia imperială, își începe viața într-o familie destul de modestă!

Tatăl lui Cehov era un băcan destul de sărac, cu o fire cazonă şi evlavioasă, care se născuse iobag. Şi-a silit fiul să lucreze ca vânzător în prăvălia sa şi l-a înscris într-un cor bisericesc pe care îl dirija el însuşi.

„Când eu și frații mei stăteam în mijlocul bisericii și cântam trio-ul „Fie ca rugăciunea mea să fie înălțată” sau „Glasul Arhanghelului”, toată lumea ne privea cu emoție și ne invidiau părinții, dar noi în acel moment ne simțeam ca niște mici condamnați” spunea Cehov mai târziu! În ciuda blândeţii mamei sale, copilăria a rămas pentru Cehov o amintire dureroasă, deşi ulterior s-a dovedit a fi o experienţă intensă şi plină de vitalitate pe care scriitorul a invocat-o adesea în operele sale.

Mama lui Cehov, Evgeniya (Morozova), era o excelentă povestitoare care îi distra pe copii cu povești despre călătoriile ei prin toată Rusia împreună cu tatăl ei, negustor de țesături. „Talentele le-am primit de la tatăl nostru”, își amintea Cehov, „dar sufletul de la mama noastră”.

După ce a frecventat scurtă vreme o şcoală locală grecească, Cehov a fost admis în gimnaziul (liceul) orăşenesc, unde a rămas timp de 10 ani. Aici a primit cea mai bună educaţie disponibilă în mod obişnuit la vremea respectivă.

Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă.

Artist al exprimării laconice şi precise, Cehov a sondat adâncimile naturii umane. Cehov a descris viaţa societăţii ruse contemporane lui folosind o metodă simplă, fiind considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfârşitul secolului XIX. Când a înțeles dramatismul vieții, Cehov a ales să se implice în susținerea celor care nu fuseseră favorizați! El însuși trecuse prin suferințele cauzate de lipsurile celor din pătura socială din care se trăgea!

Din 1879, când devine student la Medicină la Moscova, scrie frenetic, pentru a-și ajuta financiar familia, continuând să publice, în diferite reviste, schițe și scene umoristice, adesea sub pseudonim. Din 1884 va lucra toată viața ca medic, fără să câștige prea mult și tratându-i gratis pe săraci. La această vreme, era deja principalul susţinător financiar al părinţilor şi fraţilor săi, pentru că tatăl nu mai reuşea să obţină decât posturi prost plătite. În calitate de cap neoficial al familiei, Anton a dovedit un simţ remarcabil al responsabilităţii şi rezerve nesecate de energie, susţinându-şi neobosit mama şi fraţii mai mici din sumele câştigate ca ziarist independent şi autor de schiţe umoristice – muncă pe care o îmbina cu studii medicale conştiincioase şi cu o activă viaţă socială.

Când izbucnește foametea, în 1891, prietenul lui, Lev Tolstoi, incepe să organizeze ample campanii de întrajutorare a oamenilor sărmani, strânge fonduri și construiește cantine, merge în mijlocul oamenilor și face cât îi stă în putere, adică mult, sfidând autoritățile. Cehov e impresionat și începe, la rându-i, propria campanie de caritate.

Astfel, literature devine, spune el „doar o amantă, dar m-am căsătorit cu medicina”!

Cehov a tratat gratuit 2000 de bolnavi în fiecare vară, deservind 25 de sate, a construit pe banii lui 4 școli, o stație de pompieri, o bibliotecă publică, un drum, a făcut sute de acte de caritate, a organizat campanii de ajutor în timpul marii foamete și, altele…

Mai contează semnificația frazei de început? Contează că cititorul în Biblie Cehov a înțeles esența gândirii lui Solomon: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”(Proverbe 19:22).

Urmărește și materialul TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE BUNĂTATEA

Nr. 1 Când înțelegem bunătatea lui Dumnezeu față de noi, ne dorim să fim și noi buni cu alții.

,,Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” 2 Samuel 9:3

Nr. 2 În absența bunătății, nici banii, nici frumusețea, nici capacitățile intelectuale nu mai au valoare.  

,,Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Proverbe 19:22

Nr. 3 Judecata este legată de modul în care am manifestat sau nu bunătate față de semeni.

,,Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine.” Matei 25:35-36

Nr. 4 Oamenii nu sunt buni din fire; apariția bunătății în inimă este lucrarea Duhului Sfânt.

,,Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea…” Galateni 5:22

Nr. 5 Bunătatea exprimată doar față de cei dragi este tot o formă de egoism.

,,Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa.” Luca 6:33

Nr. 6 Fiind buni cu alții, de fapt, ne facem bine nouă înșine.

,,Omul bun își face bine sufletului său, dar cel nemilos își tulbură însăși carnea sa.” Proverbe 11:17

Nr. 7 Bunătatea poate sensibiliza și chiar transforma un dușman în prieten.

Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.  Căci, făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui, și Domnul îți va răsplăti. – Proverbe 25:21-22