EMINEM. TRANSFORMAREA LUMII MUZICALE ÎN HAOS. BIBLIA DESPRE TAȚI

Cu răni sufletești deschise și la vedere, rapperul cu nume de scenă Eminem expune constant condiția depresivă a însinguratului din centrul mulțimii în melodii cu impact astronomic asupra generației lui: „Sunt sunetul unei sticle atunci când este goală… ” (Drug Balad); „Mă simt ca o mumie…”  (Under The Influence); „O viață normală e plictisitoare…”(Lose yourself); „Sunt bolnav de a fi admirat, aș vrea să mor… ” (The way I am) sau”Fac muzică de luptă pentru copiii de la liceu” (Who Knew).

Câștigător al mai multor premii Grammy, cu milioane de albume vândute și zeci de hit-uri pe locul întâi în topurile internaționale, Eminem este unul dintre cei mai apreciați artiști hip-hop.

Vine pe lume în 1972 dintr-o mamă de 15 ani – dependentă de droguri – și un tată care l-a lăsat pe drumuri la nici 6 luni. Din repertoriul impresionant deseori străfulgeră reproșuri deznădăjduite și fără alinare:  de ce am fost părăsit de tata!? Deși a căutat de mai multe ori în adolescență sa îl contacteze, n-a fost de nici un folos! Într-un cântec – My Name Is – îi transmite mamei:  „mamă, când îl vezi pe tatăl meu, spune-i că i-am tăiat gâtul, în acest vis pe care l-am avut”, iar în altul – Stan – admite că a devenit ce a devenit din cauză că  „Nu mi-am întâlnit niciodată  tatăl!”.

Istoria copilului  plecat dintr-un parc de rulote și  ajuns fenomen global are curiozitățile și drama ei.

În încercarea de a găsi câte ceva de munca, mama se mută sistematic, luându-l cu ea. Deplasările după cele necesare existenței îi periclitează sever educația – uneori schimbă școlile chiar de câteva ori pe an. Traiul în ghetouri vine cu complicații: adversitatea persoanelor de culoare (el este alb iar ei negri), intimidare, traume, scandaluri sau bătăi!

Se atașează de Ronny, fratele mamei, personalitate masculină plăcută pe care îl iubea mult și care era cu doar 2 luni mai mare. Acesta îl introduce in lumea muzicii rap. Când însă acesta se sinucide, împușcându-se, îl lasă pe Eminem fără cuvinte și în depresie profundă.

Pleacă din școală la 17 ani, după ce petrecuse 3 ani în clasa a 9-a! La 14 ani cânta prin cluburile locale din Detroit. La 15 ani își întâlnește iubirea vieții, Kimberly Ann Scott, cu care are o fiică – pe Haley. Casa lor – rulota mamei lui. Încearcă el însuși să se sinucidă – când realizează că nu poate acoperi nici măcar necesarul pentru propriul copil.

Pentru a-și grăbi succesul, schimbă tactica: face versurile melodiilor controversate și tăioase. În Just Lose It amplifică zvonurile de molestare a copiilor în dreptul lui Michael Jackson. Aduce remarci disprețuitoare în privința femeilor negre, numindu-le „proaste” în comparație cu femeile albe. Îl defăimează și amenință pe președintele Bush în melodia „Noi ca americani” – drept pentru care ajunge să fie investigat de serviciile secrete.

Creează melodii care par amuzante deși sunt triste, critice și incredibil de crude. Transformă în haos lumea muzicală. Este deseori chemat în judecată pentru defăimare și plata de compensații financiare. Într-un timp – chiar de către propria mamă…

În timp ce viața profesională înflorea, cea personală se prăbușea: divorț, droguri, alcool, adulter.

Există un motiv?

Oriunde am trăi, indiferent cine suntem, cu toţi avem nevoie de un rol model –  al tatălui. Mulţi acceptăm lipsa acestuia. Alţii suntem forţaţi să o facem. Însă în lipsa elementului paternității – unii transformăm totul în haos.

Sloganul revoluției franceze (1790) era liberte, egalite, fraternite. Dar fără paternite! Oamenii cred încă dezideratele revoluției. Dar paternite este elementul care lipsește din slogan. În lipsa lui totul devine haos. Dovada: capii revoluției au sfârsit sub ghilotina fraților lor! Când un copil nu are parte de tată, pentru că este mort sau este ca și mort, acesta dezvoltă înstrăinare, se comportă ca atare și face ce vrea cu viața lui sau a altora.

Despre iubirea, prezența și implicarea Tatălui ceresc în viețile copiilor Scripturile atestă: „Domnul mi se arată de departe – te iubesc cu o iubire veșnică..” Ieremia 31,3.

Dacă este limpede că înstrăinarea copiilor în relație cu tații biologici dezvoltă vieți vicioase, iar debusolarea rezultată este indiciul maxim al lipsei prezenței lor, de ce nu și-ar dori oamenii o viață în sfera compensatorie a influenței Tatălui ceresc?…

Iată o întrebare pe care cineva i-o poate arăta lui Eminem..!