Evanghelia după Maria Magdalena n-a prins un loc în Biblie!

De ce in Biblie lipsesc Evanghelii precum cea a lui Toma, a Mariei Magdalena, a lui Barnaba sau cea Egipteană…?
Așa cum poate că știi deja, termenul „canon” este folosit pentru a descrie cărțile care sunt inspirate divin. Cele de mai sus sunt … „apocrife”. Sau, într-un termen cunoscut generației noastre – sunt fake-uri.
Există criterii de recunoaștere a autenticului de neautentic stabilite de către Dumnezeu. Deși procesul uman de colectare a cărților Bibliei în „canonice” a fost defectuos, în suveranitatea Sa și în ciuda ignoranței și încăpățânării umane, El a adus biserica primară la recunoașterea cărților pe care le inspirase.
Canonul Muratorian, care a fost compilat în anul 170 d.Hr., a inclus aproape toate cărțile Noului Testament, cu excepția câtorva.
Însă Conciliul de la Hipona (393 d.Hr.) și Conciliul de la Cartagina (397 d.Hr.) au confirmat exact cele 27 de cărți prezente astăzi în Noul Testament ca fiind autoritative.
Criteriile de acceptare au fost:
1. Autorul scrierii a fost un apostol sau a avut o legătură strânsă cu un apostol?
2. Scrierea păstrează consecvența doctrinei și a învățăturii curate?
3. Este acceptată per ansamblu de trupul lui Hristos?
Important de reținut este faptul că Biserica nu a creat canonul.
Dumnezeu a inspirat cărțile, biserica doar le-a recunoscut.
Procesul a fost gradual, în ciuda dezbaterilor și persecuțiilor.
Noul Testament s-a format organic, sub călăuzirea Duhului Sfânt, fiind colecția de cărți inspirate, menite să transmită mesajul mântuirii lui Hristos generațiilor viitoare.
Îl poți citi și tu. E…sigur!