Ioan Botezătorul. Dans și crimă în Noul Testament

Imaginea Salomeei – prințesa antică incapabilă să-și accepte rolul în crimă – surprinsă magistral de pictorul Carlo Dolci în lucrarea intitulată „Salomea cu Capul Sf Ioan Botezătorul”, realizată între 1665 și 1670, se află în prezent în Colecția din Windsor a Casei Regale Britanice.
Prea tânără și parcă prea naivă, Salomea este surprinsă stând în picioare. Dramatic, aceasta arată privitorului platoul cu capul tăiat al Sf Ioan Botezătorul, dar ea se uită în direcția opusă: nefirescul situației este prea mult chiar și pentru adolescenta obișnuită cu grotescul scenelor de la curtea regelui iudeu degenerat – Irod.
Ca privitor, poate ești tentat să acorzi atenție texturii elegante a costumației sau bijuteriilor fine de pe corsetul rochiei sale, ce subliniază nu doar bogăția, dar și rafinamentul purtătoarei.
Dar ar trebui să fie mai mult decât atât.
Întreaga operă de artă ascunde de fapt prezența unei alte femei, inexistente în tablou, și care este autorul moral al crimei proaspăt petrecute: Irodiada, mama Salomeei.
Irodiada a fost soția lui Irod Filip și apoi a devenit soția lui Irod Antipa. Potrivit relatărilor biblice, Irodiada a fost deranjată de criticile aduse de Sfântul Ioan Botezătorul la adresa căsătoriei sale ilegale cu Irod Antipa. Drept urmare, l-a influențat pe Irod să-l întemnițeze pe Ioan.
Mai târziu, în timpul unui ospăț dat de Irod Antipa, Salomeea a primit accept din partea mamei să danseze în sala de mese în fața curtenilor amețiți de vin. Atât de mari și apreciative au fost impresiile în mintea infierbântată a imoralului Irod, încât i-a promis Salomeei – orice va cere! La îndemnul mamei, Salomeea a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul pe un platou, ceea ce a dus la execuția acestuia.
Sigur, manipulându-și propria fiică, Irodiada a reprezentat un accident și o abatere traumatizantă de la idealurile consacrate și de așteptat ale calităților tipic feminine: delicatețea, gingășia, puritatea, noblețea sau frumusețea interioară. Dacă ar fi singura abatere…
Denaturări precum cea surprinsă în cazul Irodiadei au tot existat și filmul încă nu s-a terminat.
În ciuda unor plaje extinse de contraexemple și a faptului că uneori mamele se marginesc cu simplul rol biologic, dragostea majorității femeilor va fi în continuare considerată de noi, oamenii, ca fiind dragoste la superlativ, culmea iubirii dezinteresate și necondiționate.
Nimic nu se va compara vreodată cu imaginea mamei care își revarsă iubirea asupra copiilor, influențând astfel lumea prin tandrețea, căldura, înțelepciunea și sacrificiul ei.
Rămâne regulă: dragostea maternă a fost întotdeauna combinația indescifrabilă a conotațiilor ce au de-a face nu doar cu „blândețea”, dar în egală masură și cu „puterea”.
Peste aceasta, mai rămâne doar o singură treaptă, a lui Dumnezeu, care iubeste mai mult decat ar face-o chiar cea mai bună mamă..!
Chiar așa: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să nu aibă milă de rodul pântecelui ei? Chiar dacă ea l-ar uita, Eu nu te voi uita!”(Isaia 49:15) – spune Dumnezeu.
Pentru o lărgire a subiectului, urmărește și opiniaproduction.ro/studii-biblice.influența-mamei