Luther a ridicat Biblia. Becali a trântit-o.

Luther a tradus Biblia și a pus-o în mâna poporului. Becali a trântit cu ea de asfalt în fața stadionului.
Doi oameni. O Biblie. Două gesturi.
Serviciile aduse umanității de către primul? Lăudabile. Incomensurabile!
Fapta celui de-al doilea – se descrie de la sine. Denominațiunea de care aparținem n-ar trebui să conteze. Respectul pentru credințele altuia ar trebui să fie regulă!
Primul este părintele Reformațiunii – Germania – 1517.
Al doilea este un cetățean român contemporan, aparent foarte bisericos.
Ambii sunt exemple. În felul lor. Lăsăm deoparte gestul lui Becali și ne îndreptam spre primul exemplu.
Realitățile religioase ale anilor 1517 înglobau: rugăciuni pentru schimbarea destinului celor morți; venerarea sfinților “lumii celeilalte”; tranziţia sufletului printre flăcările purgatoriului; jertfirea literală a lui Hristos cu ocazia eucharistiei; iertarea obtintă prin cumpărarea de indulgențe; închinarea la relicve.
Negăsind corespondent biblic pentru iureşul de creativitate teologică toxică din perioada medievală, Luther propune o perspectivă îndrazneaţă care avea să răscolească lumea întreagă: în ce priveşte credinţa, creştinii nu trebuie sa accepte alte doctrine decît cele ce se întemeiaza pe autoritatea Bibliei!
Așa au aparut protestanții! Gratie lor, lumea nu a mai fost la fel.
Regândirea religiei în termeni strict biblici a avut efecte nu doar în plan spiritual.
Emanciparea sociala a cititorilor Bibliei devenea de necontestat.
Recunoaşterea valorii umane a potenţat cercetarea şi progresul.
Etica superioară a muncii a condus la dezvoltarea economiei.
Avansul multor ţări europene, şi chiar America, datorează enorm… Bibliei!