PAPA FRANCISC. AGENDA LAUDATO SI. BIBLIA DESPRE EVANGHELIA SOCIALĂ

Cu doar câteva decenii în urmă, sondajele reflectau o excesivă temere din partea oamenilor că planeta ar putea fi devastată ca urmare a conflictelor nucleare. În martie 2021, Harris Poll – cea mai puternică companie americană de cercetare și analiză de piață specializată pe studiul comportamentelor și motivațiilor umane – expunea o deplasare neașteptată a temerilor oamenilor. 76% dintre adulții între 33-40 ani privesc astăzi spre schimbările climatice ca fiind cea mai gravă amenințare pentru omenire! Ei nu doar  se îngrijorează, dar sunt foarte doritori să întreprindă lucruri concrete pentru a opri flagelul distrugerilor din natură!

Poate și din această cauză a apărut – încă din 2015 – un document programatic transfrontalier pe tematici de mediu. Este întitulat Laudato Si  și reprezintă o inițiativămai mult decât ambițioasă, cu obiective ce includ printre altele realizarea neutralității carbonului, adoptarea energiei regenerabile sau diverse programe pentru dezvoltare durabilă.

Nu este nimic curios în faptul că într-o epocă a prefacerilor nefericite prin care trece planeta apar astfel de documente. Ceea ce este cu adevărat surprinzător este că inițiativa aparține unui for… religios! Laudato Si  este în fapt o enciclică, adică o scrisoare a capului Bisericii Romano-Catolice. În mod normal, aceste documente conțin problematici de natură doctrinară și sunt adresate bisericilor, clerului sau credincioșilor catolici. Laudato Si este însă o enciclică cu tematică ecologică pe care autorul ei, Papa Francisc, o adresează „tuturor persoanelor care trăiesc pe această planetă”!

 Programul întreprins de către Vatican pentru punerea în acțiune a enciclicei a debutat la sfârșitul lunii mai 2021! Acesta presupune obiective concrete și coerente pentru familii, parohii, congregații religioase, școli și universități, afaceri, ferme și spitale. Există o platforma de acțiune, grupuri de lucru pentru fiecare sector, seturi de instrumente și șabloane pentru îndrumarea grupurilor, o bibliotecă de resurse și evident o foaie de parcurs.  

Apelurile Papei Francisc sunt greu de refuzat: „Aș dori să invit pe toată lumea să întreprindem această călătorie împreună”; „îngrijirea casei noastre comune să devină obiectivul oricărui om”;  „mama noastră Pământ să revină la frumusețea sa originală”; „ pământul a suferit răni pe care le-am provocăm din cauza atitudinii noastre de pradă.”

Enciclica afirmă că societatea noastră complexă reflectă egoismul și lăcomia. Decalajul masiv dintre bogați și săraci provoacă suferințe enorme săracilor – ceea ce este imoral.  Papa susține că aceeași lăcomie și egoism determină producția industrială excesivă și practicile consumerismului care, la rândul lor, provoacă declin global accelerat al mediului.

La urma urmei, care este lucrul cu care n-am putea fi de acord în tot acest discurs? Există vreun element rațional care să determine pe cineva să frâneze astfel de inițiative? Să vedem.

Cel puțin trei întrebări necesită răspunsuri serioase.

Prima: Laudato Si  este o platformă de acțiune ce aspiră exclusiv la construirea unei economii cu zero emisii de carbon? Chiar dacă răspunsul ar fi DA – rescrierea coordonatelor economiei mondiale propusă de către Papa sau prescripția sa pentru un management global este fix ce solicită Biblia pentru aceste momente? Pentru că, așa cum apare el, mesajul Bibliei transcede cu mult demersurile cele mai nobile sau altruiste ale celor ce încearcă să mai repare câte ceva la edificiul în picaj al Planetei Albastre. Ideea este foarte cunoscută. O menționa odinioară Sf Petru, într-o altfel de enciclică: „noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea”(2 Petru 3:13). În care rolul central îl va avea Isus Christos, a cărei învățătură despre un sfârșit al acestui pământ nu poate fi ratată nici chiar de către Papa însuși…

A 2-a întrebare:  Eforturile romano-catolicismului de a „aduna întreaga familie umană împreună pentru a căuta dezvoltarea durabilă și integrală”, dar care se folosește de instrumente interne bisericești precum prescripția Euharistiei (adică împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor)  în ziua Duminicii nu sunt mai degrabă eforturi ce țintesc de fapt expansiunea propriu-zisă a Bisericii Romano-Catolice? Pentru că, așa cum transmite Laudato Si , Euharistia este „o sursă de lumină și motivație, îndreptându-ne să fim administratori ai întregii creații” (par. 236). Iar sărbătoarea duminicii însăși ne poate salva de „lăcomia neîngrădită și sentimentul de izolare care ne fac să căutăm câștiguri personale  ” (par. 237).

 Ultima întrebare: Cât de liberă este Laudato Si  de prescripțiile filosofice ale unei lucrări precum Cetatea lui Dumnezeu a lui AUGUSTIN din Hippo, preluată cu satisfacție de către Biserica Romano-Catolică?  În înțelegerea marelui scriitor, Cetatea lui Dumnezeu este Biserica. Dar aceasta trebuie să sporească continuu, până va cuprinde întreg pământul. Ar putea fi mega-platforma ecologică prezentă un pretext pentru dezideratul expansiunii Bisericii pe întreg pământul?

Odinioară, Tolstoi spunea: „Greșeala cea mai mare a oamenilor? Confundă ideile drăguțe cu cele bune..”

Este Laudato Si un lucru și drăguț și bun…?