Pedro Sanchez. Singur contra NATO. Matei 24:6 în direct!

Războiul a însoțit istoria omenirii de la începuturi. De la conflicte tribale până la războaie mondiale, oamenii au căutat adesea soluții prin violență și forță. Dar ce spune Biblia despre război? Este el vreodată justificat? Există o chemare divină la luptă sau doar la pace?
Scriptura nu oferă răspunsuri simpliste, dar oferă adevăruri clare: Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii, dar și al dreptății; condamnă violența nejustificată, dar nu exclude apărarea legitimă sau intervenția providențială în luptele decisive ale istoriei.
În cele ce urmează, îți propunem 7 versete biblice-cheie care conturează o viziune echilibrată asupra războiului.

1. Apel la dezarmare
   „El va fi judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare. Așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” (Isaia 2:4)

Acesta este idealul lui Dumnezeu: dezarmare, nu înarmare. El îndeamnă la transformarea conflictului în împăcare, a morții în viață.

2. Locul sabiei este în teacă
   „Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.”
   (Matei 26:52)

Hristos respinge violența ca soluție. Adevărata victorie nu se obține prin forță, ci prin jertfă și dragoste. Sabia trebuie pusă în teacă – literal și simbolic.

3. Soluția pentru pace nu este înarmarea
   „Regele nu este salvat prin mărimea armatei lui, iar viteazul nu scapă prin mărimea puterii sale. Calul este o speranță falsă pentru victorie și toată puterea lui nu poate salva.” (Psalmul 33:16-17)

În ciuda cheltuielilor uriașe în armament, Biblia spune clar: salvarea nu vine din arme sau bugete militare, ci din încrederea în Dumnezeu.

4. Chemați să trăim în pace
   „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.”
   (Romani 12:18)

Pacea nu este doar un ideal, ci o poruncă practică. Creștinul este chemat să facă tot ce ține de el pentru a evita conflictul personal, național și global.

5. Primul război din univers
   „Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii Lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei.” (Apocalipsa 12:7)
   Biblia vorbește despre un conflict cosmic între bine și rău. Asta ne reamintește că lumea spirituală este scena unui război real, iar creștinul face parte din armata luminii. Neutralitatea nu este o opțiune.
6. Lupta cea bună a credinței
   „Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică, la care ai fost chemat.”
   (1 Timotei 6:12)

Există o luptă pe care creștinul este chemat să o ducă — nu cu arme, ci cu credință, curaj și fidelitate față de chemarea divină. Adevărata bătălie se dă pentru suflet și adevăr. Conflictul dintre bine și rău ne obligă să ne alegem o tabără. A lupta pentru bine înseamnă a nu te implica în niciun război împotriva omului.

7. Când războiul devine necesar
   „Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care îmi deprinde mâinile la luptă și degetele la bătălie.”
   (Psalmul 144:1)

Au fost situații excepționale în care Dumnezeu a acceptat lupta și a binecuvântat războiul ca formă de protejare a neprihănirii, a poporului Său sau a unui bine mai mare. Asta ne arată că lipsa războiului nu este scopul final, ci că uneori există cauze pentru care se merită să luptăm. Însă și în astfel de cazuri, inițiativa trebuie să vină din discernământ spiritual, nu din frică, ură sau lăcomie.

Încheiere
Biblia nu glorifică războiul și nu îl recomandă. Din contră, îl prezintă ca pe o consecință a păcatului, a mândriei, a dorinței de putere sau a neliniștii interioare. Cu toate acestea, noi trăim într-un conflict cosmic între bine și rău. Aceasta este lupta pe care o avem de dus. În aceste condiții, în anumite momente critice, Dumnezeu a îngăduit războaie pentru apărarea celor nevinovați și pentru realizarea planului Său.
Chemarea biblică este clară: trăiți în pace cu toți oamenii, pe cât este cu putință. Creștinul nu este un militant al războiului, ci un ambasador al păcii. Însă atunci când dreptatea sau protejarea vieții o impun, el știe că tăcerea și nepăsarea pot fi la fel de vinovate ca agresiunea.
„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” (Matei 5:9)