Religia Occidentului se apropie de punctul de îngheț..!

Pentru un motiv sau altul, Europa creștină L-a cam …concediat pe Dumnezeu!
O observație incontestabilă este aceea că în ultimii 175 de ani bisericile creștine au intrat într-un proces accelerat de golire. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, unele au fost vândute și transformate în restaurante, spații de socializare, centre comerciale sau săli de gimnastică. Sigur, situația e mult mai gravă în Occident, fie că e vorba de Franța, Regatul Unit, Germania sau Țările Nordice.
Cum e situația religiei în România?
S-o luăm pe rând.
În Franța anilor 1850, conform recensămintelor oficiale ale epocii, 99.7% din populație se declara creștină. Estimări de ultimă oră, corespunzătoare anilor 2020-2023, probează o masivă cădere: doar 38–50 % se mai identifică a fi creștini.
Dacă în anii 1850 societatea britanică victoriană era de departe recunoscută ca fiind profund religioasă, datele recensământului din 2021 cuantifică doar 46% dintre locuitorii Angliei și Țării Galilor ca fiind creștini. Predicatori de referință precum William Booth (1829-1912), fondatorul Armatei Salvării sau Charles Spurgeon (1834-1892), „Prințul Predicatorilor”, ce fascinau mii de oameni, au fost înlocuiți cu saluturile apăsate ale imanilor revendicativi: As‑salāmu alaykum!
În Germania, la vremea unificării ei sub conducerea Prusiei (anul 1871) sub denumirea de Kaiserreich (imperiu..!), se furnizau date generoase: aproximativ 70–98% erau creștini, cu protestanți și catolici dominanți. Conform Le Monde (16 aprilie 2025), grupul ateilor deține astăzi prima poziție, adică 47% versus 45% catolici și protestanți laolaltă..!
Practic Occidentul a trecut de la civilizații în care creștinismul era aproape universal la societăți marcate de secularizare accentuată. Iar această transformare nu reflectă doar migrația religioasă, ci o redefinire culturală a identității spirituale, unde „a fi creștin” este din ce în ce mai puțin legat de practică sau credință reală și tot mai mult de marcă culturală.
Scandalos – am spune mulți: epoca Bibliei, reformelor sau a trezirilor evanghelice – înlocuită cu taverne, pizzerii și săli de fitness..??
Cf cu 2 Timotei 3:1-5, pierderea interesului pentru biserică este un semn al vremii sfârșitului. Ca să vezi ce se întâmplă în România, rămâi cu Opinia Production.