ISRAEL. AȘTEPTÂND AL III-LEA TEMPLU. BIBLIA DESPRE DESTINUL ISRAELULUI

Anul 1948 reprezintă anul renașterii statului Israel! Īncepută într-un context istoric dificil, renașterea Israelului a fost însoțită de voința de fier a celor ce așteptau de două milenii o astfel de oportunitate! A fost nevoie, în primul rând, de o reconciliere a celor care se întorceau în arealul palestinian! Era o mulțime eterogenă, oameni veniți din țări diferite, culturi diferite, obiceiuri diferite, chiar limbi diferite – puțini vorbeau o ebraică ce putea deveni o limbă comună!  Unii erau veniți pentru a-și găsi o patrie după dezastrul lagărelor naziste, alții căutau o afirmare națională neregăsită pe niciun meleag străin, dar toți erau mânați de o mândrie națională, niciodată pierdută, a unui popor ales de Dumnezeu!

Pe un teritoriu partajat împreună cu arabii palestinieni, printr-o hotărâre a Națiunilor Unite, această adunătură de oameni veniți din toate colțurile pământului, s-a transformat, rapid și uimitor, într-o națiune! La terminarea mandatului britanic, pe 14 mai 1948, lumea este luată prin surprindere cu o declarație unilaterală a independenței! Arabii au fost luați pe nepregătite. Nehotărâți, fără viziune și fără unitate – pierd războiul declanșat în grabă și pierd încă o treime din teritoriul Palestinei. Mai apoi sunt împinși în colonii izolate, în Gaza și West Bank! Ierusalimul era însă, sub mandat internațional, cu o populație majoritar palestiniană!

Lumea nu poate uita războiul de 7 zile, în 1967, început de alianța țărilor arabe, s-a încheiet cu un dezastru pentru palestinieni – înălțimile Golan cucerite, Egiptul pierde Peninsula Sinai și, lucrul cel mai important, Ierusalimul de est ocupat! Pentru că, fără Ierusalim, Israelul nu este Israel!

Ce a produs acest miracol în mijlocul sutelor de milioane de arabi?

Niciodată, dar niciodată, evreii nu și-au uitat istoria și mentalitatea de popor ales! De fapt indiferent în ce zonă a lumii au fost împrăștiați, rabinii au întreținut cu o perseverență încăpățânată, convingerea unicității poporului lor! Profețiile vechi-testamentale, interpretate și reinterpretate aduceau aminte, mereu și mereu, de moștenirea davidică!

Prin politica pașilor mărunți dar apăsați, Israelul se întinde astăzi pe aproape tot teritoriul „țării promise”, Ierusalimul a fost declarat de câțiva ani capitala istorică a statului, cerând tuturor țărilor mutarea ambasadelor de la Tel Aviv la Ierusalim!

Dar restaurarea statului evreu nu este încă o restaurare davidică! Atâta timp cât pe multele Templului este Moschea lui Omar, moștenirea mesianică se lasă așteptată!

Aici este marea așteptare a lumii evreiești și chiar a lumii creștine! Profețiile Vechiului Testament și cuvintele apostolului Pavel, din Epistola către Romani(11:25.26), se aud din ce în ce mai tare astăzi:  „Fraților… o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit…”

E timpul așezării acestor cuvinte pe scală profetică? E vremea împlinirii lor?

Se vorbește, din ce în ce mai mult, de reconstrucția celui de al 3-lea Templu la Ierusalim, desigur, la proporții solomonice, ca în timpurile biblice..! Se spune că planurile sunt făcute – nu se aștepată decât un timp potrivit sau… un timp profetic? În mod categoric, pe muntele Templului nu este loc și pentru moschea lui Omar și pentru noul Templu!

Prin muncă, prin consecvență, prin finanțări generoase ale evreilor de pretutindeni și cu susținere politică americană, Israelul se îndreaptă spre…ceva!

Spre ce? Te invit să urmărești materialul:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE DESTINUL EVREILOR