STEPHEN HAWKING. MOMENTUL ZERO AL UNIVERSULUI. BIBLIA DESPRE ORIGINEA UNIVERSULUI

Profesor la catedra de matematică a Universității Cambridge, Stephen Hawking este socotit printre cei mai mari cosmologi și astrofizicieni ai lumii. Teoretician al originii Universului, specializat în fizica găurilor negre, foarte cunoscut publicului prin lucrarea „O scurtă istorie a timpului”, Hawking a susținut toată viața (^†2018) că n-a fost necesară vreo intervenție divină în crearea Universului, acesta născându-se dintr-o fluctuație cuantică a nimicului pre-BigBang. Văzut de unii drept un Einstein al zilelor noastre, iar de altii drept un cercetator lipsit de spiritualitate si avid de atentia mass media, Stephen Hawking are, totuși, meritul de a fi provocat societatea academică in sensul de a cerceta din nou ceea ce era considerat ca fiind în general acceptat – nașterea Universului prin Big Bang!

Dintotdeauna oamenii au căutat o explicație atât pentru univers, atât cât era cunoscut, cât și pentru apariția vieții! Interesant, indiferent de teoria vehiculată, creaționistă sau evoluționistă, încercările de înțelegere pornesc de la aceeași idee centrală al unui mare Nimic inițial din care, fie prin poruncă divină, fie prin Big Bang, au apărut toate!

Spre surprinderea celor care își închipuie că Religia și Stiința s-au plasat dintotdeauna într-un conflict tăios, cel care a enunțat pentru prima dată teoria Big Bang, a fost monseniorul Georges Lemaître (1894–1966), preot catolic belgian și, în același timp, profesor de fizică și astronomie al Universitații Catolice din Louvain.

Big Bang, ca orice teorie stiintifica sustenabilă ar trebui să-și probeze enunțurile pe observații și masuratori directe. Nu este însă surprinzător faptul că dintotdeauna a fost alimentată cu concepte filozofice și teologice?..

Concret, teoria Big Bang-ului depinde de două mari presupuneri: universalitatea legilor fizicii și Principiul Cosmologic.

Cele doua presupuneri au aparut, initial, sub forma de postulate, dar în prezent se fac mari eforturi pentru ca ambele să fie demonstrate. Dar tocmai aici este și slabiciunea acestei teorii! Demonstrarea recentă că viteza luminii nu este o constantă absolută (viteza fotonilor este variabilă) și că nici nu este cea mai mare viteză din Univers, a provocat o mare parte din lumea științifică să pună sub semnul întrebării absolutul teoriei relativității lui Einstein (E=mc2 – unde „c” este viteza luminii), în care viteza luminii este considerată o constantă a Univerului!

O echipa internationala de fizicieni care anunta in septembrie, 2015, că a inregistrat particule subatomice (neutrinii) care se deplasează cu viteza mai mare decat cea a luminii, a refacut experimentul si a reconfirmat descoperirea care contrazice teoria relativității formulată de Einstein. Echipa OPERA (Oscillation Project with Emulsion tRacking Apparatus) de la laboratorul Gran Sasso din Italia a afirmat că particulele subatomice lansate de la CERN au calatorit cu 64 de nanoseconde mai repede decat viteza luminii.

Astfel, apare din ce în ce mai frecvent, ideea de a rediscuta Teoria Big Bang-ului sau chiar de a o abandona!

Astfel de lucruri l-au făcut pe Dr. Marcelo Gleiser să afirme, pe bună dreptate: „Pentru că nu vom avea niciodată instrumente capabile să măsoare întregul Univers, nu putem fi vreodată siguri că am descoperit o teorie finala.”

În prezent, savanții se văd copleșiți de apariția informațiilor din ce în ce mai detaliate cu privire la existenta sau inexistența asa-numitei energii întunecate și materii întunecate, noțiuni care ar putea schimba radical tot ce știm despre Big Bang si modul în care acesta s-a propagat.

Până la urmă, să nu uităm că Big Bang-ul este doar o teorie, nu un fapt științific! Și pentru a o accepta este nevoie de… credință!

În lucrarea din 1988, „Scurta Istorie a Timpului” fizicianul afirma – implicit – că Dumnezeu există, iar el acceptă rolul Divinității în crearea Universului: „Dacă vom descoperi vreodată o teorie completă si inatacabilă de la început la sfarșit, aceasta va deveni triumful suprem al rațiunii umane, pentru că din acel moment vom cunoaște cum funcționează mintea lui Dumnezeu”.

Iar spre sfârșitul vieții, lui Hawking i s-a mai întâmplat ceva. Ne-o spune și cercetătorul belgian Thomas Hertog, colaboratorul său cel mai apropiat. Să-și fi reconsiderat Hawking viziunea? Noua sa înțelegere  – „Universul pe care-l observăm pare să răspundă unui design” – forțează acceptarea unui …Designer! Adică creație divină!? Cât de mult seamănă ultima sa susținere cu cea biblică: „Căci El(Dumezeu) zice, şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă„(Psalm33:9) rămâne un subiect în studiu.

Pentru o abordare mai cuprinzătoare, vezi și materialul:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE CREAȚIE