DUMNEZEU. PERMISIUNEA DE A UCIDE FEMEI ȘI COPII. BIBLIA DESPRE PEDEAPSA CU MOARTEA

7 mai 1099! Cucerirea Ierusalimului de către cruciați a rămas cunoscută ca fiind cel mai mare măcel din istoria cuceririi unei cetăți!  În numele crucii, creștinii nu s-au limitat să-i ucidă doar pe musulmani, ci i-au sacrificat şi pe evrei şi chiar şi pe ortodocşi!  Masacre ca acesta ridică mari semne de întrebare – este  Dumnezeu adeptul violenței?

Dar violența nu este niciodată o virtute ci, mai degrabă, dovada neputinței de a rezolva situațiile de criză – prin alte mijloace! Violența este o izbucnire a mâniei și este iraționlă. Violența umană este din păcate prezentă în orice societate, cultură, mai civilizată sau nu – este cumva moștenirea pe care o primim și o transmitem mai departe ca și cum ar fi bunul cel mai de preț!

Nici măcar nu ne putem imagina cum ar arăta lumea noastră fără violența umană fie ea personală, colectivă sau…instituțională! Ar putea să fie un fel de… rai! Dar tocmai aici lucrurile se complică!

Biblia ne spune că războiul a început în cer! Diavolul s-a răzvrătit față de guvernarea lui Dumnezeu, a reușit să atragă de partea lui un număr însemnat dintre îngeri și… războiul s-a mutat pe pământ! „Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” Apocalipsa 12: 12

Chiar de la început, Cain își ucide fratele, pe Abel! Și Dumnezeu trebuie să gestioneze noua situație în contextual unei violențe care se generalizează! Și, desigur, întrebările nu încetează să fie puse: de ce atâta moarte și violență, sub guvernarea unui Dumnezeu care se descoperă drept iubitor, plin de dragoste, îndelung răbdător, milostiv, iertător, este plin de compasiune, empatic…?

Istoria biblică este presărată cu violență, chiar cu intervenții directe ale lui Dumnezeu pentru eradicarea unei generații întregi cu ocazia potopului sau distrugerea cetăților Sodoma și Gomora! Apoi sunt porunci exprese de exterminare a homosexualilor (Lev20:13), a vrăjitoarelor (Exod22:18), a  ghicitorilor (Lev20:27), a incestuoșilor (Lev20:11), uneori a copiilor păgâni (1Sam15:3) sau chiar a unor triburi întregi! Întregul Vechi Testament este o istorie dureroasă și crudă, îmbibată de violență și sânge!

Acest lucru i-a determinat pe unii oameni să considere că Dumnezeul VT este diferit de Dumnezeul NT – pentru că Isus a fost intefața unei lumi nonviolente! Și totuși, Noul Testament menține linia: într-o Mare Zi, toți păcătoșii – hoții/mincinoșii – toți păcătoșii vor trebui…eliminați!( Matei25:31-33)

Este cumva o problemă la… Dumnezeu? Este aceasta dovada neputinței Lui de a rezolva altfel criza violenței umane decât printr-o violență mai mare – dar divină..?

Cadrul mai larg al problemei arată că violența nu a fost niciodată apanajul lui Dumnezeu, ci al Diavolului! Guvernarea lui Dumnezeu s-a bazat întotdeauna pe dragoste! Diavolul a mutat violența pe planeta aceasta iar soluția lui Dumnezeu a fost limitatarea răului uneori prin… eliminarea lui! Da, Biblia numește aceasta ca fiind „lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” Isaia 28:21 Aceasta nu este imaginea unui Dumnezeu irațional, cât a Unuia protectiv!

În plus, poate un chirurg să fie acuzat pentru eliminarea unei tumori maligne? Nu o face el pentru ca restul organismului să rămână sănătos? Nu așa ar trebui privită metoda aleasă de Dumnezeu pentru a păstra o biserică, un popor care să reprezinte o lume mai bună într-o societate croită pe coordonatele cruzimii și violenței?

Dacă măcar odată în viață ai gândit despre Dumnezeu în termeni ai agresivității primare și inexplicabile – te rog, oprește-te..! Și haidem să vedem cum stau lucrurile în materialul următor:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE ÎNGĂDUINȚA PEDEPSEI CU MOARTEA

Biblia prescrie uciderea homosexualilor(Lev20:13), vrăjitoarelor(Exod22:18), ghicitorilor(Lev20:27), incestuoșilor(Lev20:11). Uneori a copiilor păgâni(1Sam15:3)!              

De ce atâta moarte în Biblie sub comanda unui Dumnezeu care se vrea a trece drept empatic în relație cu ființele umane…?

Remarci ușurat că paragrafele provin din Vechiul Testament! Doar că Noul Testament menține linia: într-o Mare Zi, toți păcătoșii – hoții/mincinoșii – vor fi…eliminați!( Matei25:31-33)

 Chiar dacă Dumnezeu are mare credit la inima ta, ideea că girează moartea îți umple mintea de confuzie!

Este religia o mașinărie de subjugat conștiințe, iar propovăduirea fricii – instrumentul ei de  control? E o problemă la…Dumnezeu?

Dacă măcar odată în viață ai gândit în felul acesta, haidem să vedem cum stau lucrurile, urmărind TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE ÎNGĂDUINȚA PEDEPSEI CU MOARTEA.

Știai că Biblia spune – Nr 1. …sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa (Numeri 35:33)

– Vechiului Testament cerea în mod clar pedeapsa capitală pentru infracțiuni precum uciderea, lovirea sau blestemarea unui părinte, răpirea, adulterul, incestul, bestialitatea, sodomia, violarea unei fecioare logodite, vrăjitoria, delincvența incorigibilă, încălcarea Sabatului, blasfemia, jertfele aduse zeilor falși, asuprirea celor slabi și alte încălcări.

– Israelul era o teocrație, o națiune condusă direct de Dumnezeu. Pronunțarea pedepsei cu moartea era în afara suspiciunii de inechitate.

Știai că Biblia spune – Nr 2. Dregătorii… Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia (Romani 13:3.4)

– În utilizarea sa finală, cuvântul sabie implică execuție. Deși niciun pasaj din Noul Testament nu impune în mod expres pedeapsa capitală, mai multe implică oportunitatea acesteia.

– Noul Testament presupune existența pedepsei cu moartea, dar nu ia o poziție într-un fel sau altul. Statul ar avea autoritatea, dar nu și obligația de a executa.

Știai că Biblia spune – Nr 3. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie (Exodul 21:23-25).

– Aceasta înseamnă proporționalitate: stabilește că pedeapsa trebuie să fie proporțională cu infracțiunea.

– Sancțiunea extremă a morții ar trebui luată în considerare doar în cele mai grave infracțiuni.

Știai că Biblia spune – Nr 4. Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor (Deuteronom 17:6).

– Era luată în considerare certitudinea vinovăției: înainte ca un ucigaș să poată fi executat, doi martori trebuiau să-i confirme vinovăția.

– Acesta a fost un standard foarte înalt de probă. Existența martorilor a rămas ca un dat în toate sistemele judecătorești rezonabile.

Știai că Biblia spune – Nr 5. Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă …aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău, …adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui…(Numeri 35:22-25)

– Scriptura lua în calcul intenția ucigașului: pedeapsa capitală nu poate fi impusă atunci când făptuitorul nu a acționat în mod intenționat.

Știai că Biblia spune – Nr 6. Dacă ţi se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînţelegere sau la o rănire, şi va da prilej la ceartă înăuntrul cetăţii tale…să te duci la preoţi, leviţi şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător; să-i întrebi, şi ei îţi vor spune hotărârea Legii (Deuteronom 17:8.9).

– Cine nu-și dorește un proces corect, echitabil? Mai multe prevederi ale Legii asigurau că execuțiile aveau loc numai după proceduri judiciare adecvate.

– Problema nu era doar dacă acuzatul era vinovat, ci dacă avea și o șansă justă să-și dovedească nevinovăția.

Știai că Biblia spune – Nr 7. Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască…” (Ezechiel 33:11)

– Chiar în timpurile teocrației greu de înțeles a Vechiului Testament, reticența Executorului de a se pronunța în favoarea execuției confirmă presupuneri liniștitoare despre caracteerul lui Dumnezeu: deși Legea poate părea însetată de sânge, ea a fost aplicată cu mare reținere.

– Reticența nu înseama refuz. Dar implica faptul că execuția ar fi trebuit să fie ultima soluție, pentru că  pocăința ar fi putut comuta pedeapsa cu moartea.