VOLODIMIR ZELENSKI. EXPULZAREA CĂLUGĂRILOR. BIBLIA DESPRE RELAȚIA STAT-BISERICĂ

Pe 1 aprilie 2023, forţele de securitate ucrainiene au percheziţionat din nou reşedinţa Mitropolitului Pavlo, stareţul Marii Lavre Pecerska de lângă Kiev. Procuratura îl acuză de instigare la ură religioasă şi justificarea războiului rus de agresiune. Apoi totul a culminat cu ordinul de evacuare al călugărilor ortodocși apropiați de Moscova! Trebuie menționat că toți cei care aparțin de această mânăstire istorică, sunt afiliați BO Ruse!

Înaltul ierarh al mânăstirii respinge aceste acuzaţii, dar serviciile de securitate și Guvernul Ucrainei îi suspectează de colaboraționism cu invadatorii! Din 29 martie, Ministrul Cultelor, Olexander Tkacenko, anulase  contractul de închiriere a mănăstirii, încheiat cu Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Bineînțeles, Rusia a reacționat protestând oficial prin Dmitri Medvedev – Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse –  și prin reprezentații Bisericii Ortodoxe Ruse, ca fiind inacceptabilă implicarea autorităților ucraininene în problemele religioase ale mânăstirii! Această susținere a fost folosită ca dovadă, de către guvernul de la Kiev, că mânăstirea Pecerska este calul troian al Rusiei pe teritoriul ucrainian!

Susținerea comună, politică și religioasă din partea Rusiei a reafirmat interferența patriarhului Rusiei, Kiril, în politicile de stat! Susținerea războiului, sfințirea armelor și a soldaților ruși, au șters orice presupusă urmă de independență a bisericii  față de politica Moscovei! Și atunci, cât de real sună  pretenția lui Kiril că biserica trebuie să fie independentă de stat? Sau poate doar de cel ucrainian?

De fapt, este o lungă tradiție de subordonare a bisericii față de statul rus, începuturile regăsindu-se chiar în pretenția Moscovei de a fi cea de a treia Romă, după cucerirea Constantinopolului, de către turcii conduși de Mahomed al II-lea, pe 29 mai 1453! Preluând moștenirea bizantină, autoritatea religioasă a fost subordonată întotdeauna țarului Rusiei!

Nu aceasta făcuse Constantin cel Mare cu biserica creștină, impunându-și voința în dogma și practica bisericii, convocând și conducând sinodul de la Niceea? De menționat că în momentul când a început implicarea imperială în creștinism, în anul 321A.D., Constantin nici măcar nu era creștin! Iar această tradiție s-a păstrat mai bine de un mileniu în politica bizantină!

Iar țarii Rusiei au considerat-o ca pe o normalitate! Încercarea de reformă religioasă și separarea bisericii de stat, din timpul lui Ivan cel Groaznic, la mijlocul anilor 1500, avea să fie înecată în sânge! Iar biserica – reașezată cuminte la dispoziția politicilor imperiale ale țarului rus!

Și atunci, nu ne întrebăm dacă protestele patriarhul moscovit Kirill, care spune că drepturile credincioşilor lui sunt încălcate flagrant (ajunse până la Papa Francisc!) sunt și îndreptățite.

Nu ne întrebăm nici dacă reprezentanții grupărilor filoruse de pretutindeni l-au învinuit pe drept pe președintele de origine evreiască Zelenski pentru semnarea respectivului ordinul de expulzare.

Ne întrebăm însă, cât de LEGITIMĂ este colaborarea Bisericii cu Statul, în contextul în care, cu 2000 de ani în urmă, Hristos spusese: ”Dați Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”(Marcu12:17)

Există o linie roșie peste care Biserica n-ar trebui să treacă niciodată în relație cu autoritățile?

Da! Descoper-o în materialul următor:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE RELAȚIA BISERICII CU STATUL