Louis Pasteur citea din Biblie?! Biblia și Știința

În trenul ce-și pufăia hărnicuț aburii spre capitala Franței, prin anul de grație 1892, cineva a surprins o interesantă discuție de compartiment dintre un tânăr student pedant și-un bătrânel cuminte și cam adus de spate. Primul citea o carte groasă de științele naturii, al doilea citea o Biblie.
„Domnule, tot mai credeți în vechea carte de povești, îndrăgită de fanatici și inculți..?!” – lansă acuza fără menajamente tânărul.
„Oh, dar cartea aceasta este …Cuvântul lui Dumnezeu!” ripostă sfios bătrânul.
” Dv domnule ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință. Pe care n-am timp să vi-o explic acum, cobor la prima stație. Dar dați-mi o carte de vizită, poate vă voi trimite ceva informații…”
Bătrînul, amabil, i-a oferit cartea de vizită. Tînărul a putut citi: Profesor Doctor Louis Pasteur, Director General al Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică a Universităţii Naţionale Franceze. A înghițit în sec, și-a plecat capul și n-a mai scos un singur cuvânt..!
Stranie asumata antagonizare radicalizată între credință și știință…! Dar chiar sunt cele două cu adevărat incompatibile?
Când președintele Statelor Unite, Barack Obama l-a nominalizat pe Francis Collins, un genetician cu convingeri creștine, pentru conducerea National Institutes of Health în 2009, unii oameni de știință americani s-au întrebat în mod serios dacă cineva care a declarat că are convingeri puternice în ce privește credința într-un Dumnezeu Creator, era calificat să conducă cea mai mare agenție de cercetări biomedicale din lume.
Argumentul lor – cercetările științifice sunt în esență incompatibile cu convingerile religioase, aceasta părând a fi linia generală în cercurile oamenilor de știință. Având în trecut o veche istorie a conflictelor știință-religie, unii oameni de știință vorbesc de poziții absolut ireconciliabile.
Ca argument este poziția bisericii medievale față de Galileo Galilei pe care l-a declarat vinovat de erezie din cauza teoriei lui (corecte, de altfel) cu privire la mișcarea de rotație a planetelor în jurul soarelui. Deși în final a fost convins să retracteze, când Galileo îi scria în particular Marii Ducese Cristina de Toscana, el își reafirma convingerile: evidențele științei trebuie să primeze în fața autorității Bibliei!
Ecoul acelor vremuri reverberează până în zilele noastre, creând o dihotomie ce pare a fi un obstacol de netrecut. Oameni faimoși ca Giordano Bruno, sir Francisc Bacon, Charles Darwin, Maria Mitchell, Marie Curie, Albert Einstein, Carl Sagan, Stephen Hawking și alții s-au poziționat de o parte sau alta a baricadei.
Interesant – deși Biblia și religia par relicve ale trecutului, totuși, conform cu studiile din 2009 ale lui Pew Research Center, oamenii de știință, cel putin cei americani au, în proporție de 51%, credința într-un Dumnezeu Creator sau într-o urișă forță universală numită Inteligent Designer. Aparent – un echilibru de poziții, știință / credință, în lumea academică. Pare surprinzător pentru că ceea ce lasă să se înțelegă este o abdicare cvasigenerală a credinței de către oamenii de știință!
Și, dacă studiile arată contrariul, oare cine ar avea interesul de a crea o astfel de imagine defavorabilă credinței?
Revenind la Francis Collins, în cartea sa ”The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief” el descrie cum a trecut de la ateism la credința în Dumnezeu. „Sunt om de știință dar și un om credincios și nu găsesc nici un conflict între cele două concepții despre lume… Am gasit o minunată armonie în adevărurile complementare ale științei și ale credinței. Dumnezeul Bibliei este de asemenea și Dumnezeul genomului. Dumnezeu poate fi găsit la fel de bine într-un laborator ca și într-o catedrală.”
Credinciosul om de știință Collins a înțeles foarte bine cine este cu adevărat Dumnezeu într-o lume a controverselor și a dezinformării devenită o adevarată artă a deformării realității. Greu de oprit, avea de asemenea să spună: ”Prin studierea Creației Sale uimitoare și maiestoase, știința poate deveni un mijloc de închinare”.
Reconcilierea dintre credință și știință ar putea să pornească de aici, iar dialogul între CREDINȚĂ și ȘTIINȚĂ n-ar trebui să fie deloc imposibil.
Dacă dorești să cunoști mai multe despre subiectul acesta – sau despre altele asemănătoare – poți urmări materialele noastre pe opiniaproduction.ro

---

1. Biblia stipulează existența unui Creator
La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. (Geneza 1:1)

2. Biblia invită la cercetarea naturii
Cerurile spun slava lui Dumnezeu. (Psalmul 19:1)

3. Zilele creației sunt zile reale, nu zile ere
Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seară, și apoi a fost o dimineață. (Geneza 1:5)
Căci în 6 zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a 7-a S-a odihnit. (Exod 20:11)

4. Biblia menționează diverse elemente de natură științifică

• Straturi atmosferice:
  …ale lui Dumnezeu sunt scuturile pământului. (Psalmul 47:9)
• Pământ rotund, nu plat:
  El șade deasupra cercului pământului. (Isaia 40:22)
  …jucând pe rotocolul pământului Său… (Proverbe 8:31)
  El întinde miază-noaptea asupra golului și spânzură pământul pe nimic. (Iov 26:7)
• Imaginea diferitelor structuri ale Universului:
  Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului? (Iov 38:31-33)
• Potopul:
  Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul. (Psalmul 29:10)

5. Biblia a prevăzut accesele de necredință ale oamenilor
Căci înadins se fac ca nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei. (2 Petru 3:5)

6. Existența actuală a planetei este posibilă grație susținerii din partea lui Dumnezeu
…Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute! (Apocalipsa 4:11)

7. Temelia adevăratei închinări: recunoașterea Creatorului
El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7)

---