A fi sau a nu fi… prost! Biblia despre Prostie

Prostul apreciază eronat propria competență, socotind-o mult mai mare decât e în realitate. Dar și deșteptul se îndoiește de ceea ce știe, socotindu-și calificarea mai mică decât e în realitate. În psihologie chestiunea s-a numit Efectul Dunning-Kruger.
Biblia incriminează constant prostia: „Până când veţi iubi prostia, proştilor?”(Proverbe1:22);
„împotrivirea proştilor îi ucide”(Proverbe1:32); „lăsaţi prostia, şi veţi trăi”(Proverbe9:6) sau „omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte”(Proverbe22:3).
Clar: oamenii cu clarviziune sunt rari, proştii sunt ceva obişnuit.
În esență, PROSTIA denotă lipsă de substanţă morală.
Uite, propun regula următoare: să nu fim …proști!

1. „Învațați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor!” (Proverbe 8:5)

– Prostia nu este ireversibilă. Cei care doresc pot deveni înțelepți. Acesta este un apel la autocunoaștere și dorința de schimbare.

2.   „Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept, și când se dă învățătură celui înțelept, el capătă știință.” (Proverbe 21:11)

– Recuperarea celor care fac greșeli se face prin învățătură și suportarea consecințelor propriilor decizii. Pedeapsa și corecția pot îndruma omul spre înțelepciune.

3. „Cine iubește certarea, iubește știința; dar cine urăște mustrarea este prost.” (Proverbe 12:1)

–  Prost este cel care nu se lasă învățat și crede că le știe pe toate. Învățătura și mustrarea sunt indispensabile pentru dezvoltarea noastră.

4.  „Căci, dacă visele se nasc din mulțimea grijilor, prostia nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor.” (Eclesiastul 5:3)

–  Prost este cel care vorbește mult, fără discernământ. Înțelepciunea nu constă în cantitatea cuvintelor, ci în profunzimea lor.

5. „Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți.” (Proverbe 22:3)

– Proști sunt cei care nu sunt dispuși să renunțe la deciziile luate, chiar dacă li se arată consecințele negative. Înțelepciunea constă și în a ști când să te oprești.

6. „Mă bucur, dar, de voi și doresc să fiți înțelepți în ce privește binele și proști în ce privește răul.” (Romani 16:19)

– Sunt anumite domenii în care este mai bine să nu ne pricepem. Nu te dezvolta în știința de a face rău; este înțelept să nu acumulezi experiență în păcat.

7. „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.” (Matei 5:22)

– Dumnezeu nu ne permite să punem etichete și să stabilim noi în dreptul altora dacă aceștia sunt proști. Mai degrabă să ne concentrăm asuprea dezvoltării noastre.