32. Sanctuarul și Judecata (II)

II.  SLUJIREA LUI HRISTOS ÎN SANCTUARULUI CERESC

A. INAUGURAREA SANCTUARULUI CERESC 

1. Primul sanctuar  a funcţionat sub vechiul legămînt Ex. 25, 8 Să-Mi facă un locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. 2. Dumnezeu a folosit serviciile sanctuarului pământesc  pentru a vesti Evanghelia

Ioan 1, 29.  …Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

3. Noul legămînt are şi el un Sanctuar :  în ceruri . Acest Sanctuar este „adevăratul cort” Evr. 8, 1.2 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului preaSfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Psalm 11,4 Domnul este în Templul Lui cel Sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Apoc. 15, 5 După aceea am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. Apoc. 11,19 Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Apoc. 7,15 .. stau … înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Apoc16,17  din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Evrei 8,5 Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti Evrei 9,23.24 Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea.Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Nota. Biblia  prezintă Sanctuarul ceresc ca un loc real şi nu ca o metaforă sau ceva abstract. Se pune deseori problema dacă sanctuarul este literal sau simbolic. Nu literal în sensul că este făcut din mortar şi cărămidă. Nici figurativ în sensul de ceva imaginar, nereal. Aşa cum tronul lui Dumnezeu este real, în acest sens Sanctuarul ceresc este real. Nu se ştie din ce este construit. Aceasta nu s-a revelat. Însă Sanctuarul ceresc este tot atât de real ca şi Hristos care-l locuieşte. De altfel, nu poţi spune că Hristos cel real trăieşte într-un sanctuar nereal/simbolic. Noi credem că există un sanctuar real în ceruri. 4. La Muntele Sinai, lui Moise i-a fost arătat „chipul”, copia sau modelul în miniatură a Sanctuarului ceresc  Ex. 25,9 Să faceţi cortul … după chipul pe care ţi-l voi arăta.” Evrei 8, 5 “toate lucrurile după modelul arătat pe munte” 5. Sistemul sacrificial tipic era limitat.  În sanctuarul ceresc, El nu mai slujeşte ca Miel, ci ca Preot Psalm 49,7  ..(ei)… nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Evrei 8,7 În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. 6. Noul Legământ are un legământ mai bun  pentru că are Mediator pe Fiul lui Dumnezeu. Evrei 8,6 Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. 7. Noul Legământ are un sanctuar mai bun pentru că este ceresc.  Evrei 9,24 Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 8. Noul Legământ are o preoţie mai bună pentru că Marele Preot stă la dreapta lui Dumnezeu  Evrei  7,11…. preot „după rânduiala lui Melhisedec” … Fapte 7,56  şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” 9. Noul Legământ are un sacrificiu mai bun pentru că doar sângele Său poate curăţa cu adevărat. 1 Ioan 1,7 sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.10. Drumul în Locul preaSfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. Evrei 9,8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul preaSfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi.

11. La Golgota, Hristos se oferea ca jertfă înlocuitoare Is. 53, 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Rom. 3,  25 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; 12. Ruperea catapeteasmei templului de sus şi până jos anunţa că ritualurile ce prefigurau  sacrificiul Mielului lui Dumnezeu (Isus) trebuiau  înlăturate. Matei 27,50.51  Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat… Evrei 10,19.20 Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preaSfânt,  pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său 13. Agonia lui Hristos : fusese El  părăsit de Tatăl? Matei 27, 46.  Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? 14. Învierea Ioan 20,9 … tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi. 15. După înviere dorea mai întâi de toate să se consulte cu Tatăl:  fusese primită jertfa Lui? Ioan 20,17 „Nu mă ţinea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 16. Prima întâlnire între Tatăl şi Fiul după înviere a fost o întrevedere particulară. Tatăl primise jertfa Domnului Hristos . Pe cruce, pedeapsa pentru păcatul neamului omenesc a fost pe deplin plătită. Dreptatea divină a fost satisfăcută. Din perspectivă legală, lumea a fost readusă în graţia lui Dumnezeu. Ispăşirea sau împăcarea a fost desăvîrşită la cruce, aşa cum fusese prefigurată de jertfe.   Rom. 5, 18 Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 17. Domnul Hristos se întoarce la ucenici (în aceeaşi zi!) şi primeşte acum închinarea lor.  Ioan 20,19 În seara aceleiaş zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” 18. După 40 de zile, Domnul Hristos s-a înălţat la cer în faţa ucenicilor, luând cu El o mulţime de robi care fuseseră înviaţi. Marcu 16,19  Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Matei 27, 52-53 mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în Sfânta cetate, şi s-au arătat multora. Nota. Tot cerul aştepta să salute pe Mântuitorul în curţile cereşti. “Dar El le face semn să se dea înapoi – Nu încă, El nu poate să primească coroana slavei şi haina împărătească, Merge înaintea Tatălui Său. Arată fruntea Sa rănită, coasta împunsă, picioarele rănite; îşi înalţă mâinile, care poartă urmele cuielor. Arată semnele biruinţei Sale; înfăţişează înaintea lui Dumnezeu snopul legănat, pe cei înviaţi cu El, ca reprezentanţi ai acelei mari mulţimi care va învia la a doua Sa venire. El se apropie de Tatăl … Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. Ei dăduseră mâna într-un solemn legământ, că Hristos se va face garant pentru neamul omenesc. Legământul acesta fusese împlinit de Hristos. Când strigase pe cruce: “S-a sfârşit”, El se adresase Tatălui. Înţelegerea fusese împlinită. Acum El zise: “Tată s-a sfârşit! Am împlinit voia Ta, o Dumnezeul Meu. Am săvârşit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este mulţumită: Vreau ca şi aceia pe care Mi i-ai dat, să fie cu Mine acolo unde sunt Eu.” Glasul lui Dumnezeu se aude că dreptatea este împlinită. Satana este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ, care se trudesc şi se luptă, sunt “primiţi în Prea Iubitul Lui.” Înaintea îngerilor din cer şi a reprezentanţilor lumilor necăzute, ei sunt declaraţi neprihăniţi. Unde este El, acolo va fi şi biserica Lui. Braţele Tatălui cuprind pe Fiul Său şi se dă cuvântul: “Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine.” (H.L.L. pag. 700-701). Aceasta a fost primirea oficială. Strigăte voioase umplu curţile cereşti: Vrednic este Mielul !… (H.L.L. pag. 702). 19. Dumnezeu  primeşte pe Domnul Hristos în noua Sa poziţie oficială ca împărat şi preot. Domnul Hristos a fost aşezat /  “şi-a luat locul” oficial la dreapta lui Dumnezeu. Acesta este începutul slujirii Sale oficiale şi nu sfârşitul. Evrei 8, 1. 2 Avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta tronului  măririi în ceruri, ca slujitor al sanctuarului şi al adevăratului cort făcut de Dumnezeu şi nu de om. Evrei 1, 3 după ce a curăţit păcatele noastre prin sângele Său, s-a aşezat la dreapta măririi în ceruri. 20. Profeţia anunţa „ungerea” Sanctuarului ceresc. Cele 70 de săptămîni din Daniel 9 conduc spre inaugurarea lucrării preoţeşti a Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc.  Dan 9,24  Şaptezeci de săptămâni au fost Hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Nota 1. Unul dintre ultimele evenimente care trebuia să aibă loc în timpul celor 70 săptămâni/ 490 zile / 490 de ani (cf principiului biblic o zi = 1 an , Ezechiel 4, 6 ) era „ungerea Sfîntului Sfinţilor” (Dan. 9,24 ). Ebraicul qodesh qodeshim a fost tradus cu „Cel prea sfînt”. (Cornilescu a tradus cu „Sfîntul Sfinţilor” – nota trad.). Dar o traducere literală înseamnă „Sfînta Sfintelor”. Va fi deci mai bine a traduce expresia cu „ungerea Sfintei Sfintelor” sau „ungerea locului cel prea sfînt”. După cum, în timpul inaugurării sanctuarului pămîntesc, el a fost uns cu uleiul sfînt pentru a-l consacra pentru serviciile ce se aduceau în el, tot astfel, la inaugurarea lui, Sanctuarul ceresc trebuia să fie uns spre a fi consacrat lucrării de mijlocire a Domnului Hristos. Aceasta s-a întâmplat la înălţarea Lui la cer, imediat după moartea şi învierea Sa. Nota 2. Nota.  Este bine să ne reamintim că la inaugurarea lui Aaron ca mare preot, “Moise a luat din uleiul ungerii şi din sângele care era pe altar şi a stropit pe Aaron …” (Lev. 8, 30). Aşa cum veşmintele lui Aaron erau stropite la dedicarea sanctuarului, tot astfel Hristos Şi – a stropit veşmintele Sale şi tronul milei. El S-a dedicat pe Sine şi sanctuarul pentru lucrarea de răscumpărare. El fusese oficial instalat în slujbă. Fusese aşezat la dreapta lui Dumnezeu şi investit cu toată puterea. Sângele Său fusese vărsat, dar nu încă slujit. Primul Său act oficial de mare preot a fost să stropească sângele pe hainele Sale şi pe tronul milei, dedicându-se astfel pe Sine şi sanctuarul ceresc. După cum Aaron după ce a stropit sângele şi-a început lucrarea în primul compartiment al sanctuarului (Lev. 9, 23), aşa a făcut şi Domnul Hristos.

B. LUCRAREA MIJLOCITOARE A LUI HRISTOS (SERVICIILE ZILNICE). CORESPUNDE CA TIMP DE LA ÎNĂLŢARE PÂNĂ LA MAREA ZI A ISPĂŞIRII (1844)

1. După înălţarea Sa, Mântuitorul nostru Şi-a început lucrarea de mijlocire ca Marele nostru Preot. 

Zaharia 6,12.13 Va zidi podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui (al Tatălui) de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi Evrei 9,24 Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu Evrei 4,16 Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 6,20Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Evrei 10,11-13 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Evrei 7,27 care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. Romani 8,34 El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! 1 Tim 2,5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, 1 Ioan 2,1.2 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Efeseni 1,3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. Apoc 1,12-13 M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice din aur. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu din aur. Apoc 4,5  Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care Sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Apoc 8,3.4. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă din aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul din aur, care este înaintea scaunului de domnie.  Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Ioan 16,23.24… Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Evr. 7, 25  De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

C. LUCRAREA  MARELUI PREOT DIN ZIUA ISPĂŞIRII  ILUSTREAZĂ CELE TREI FAZE ALE JUDECĂŢII FINALE

C1. JUDECATA INVESTIGATIVĂ PRE-ADVENTĂ (JUDECATA DE CERCETARE)

1. Dpdv al lui Pavel, judecata urma să aibă loc în viitor Fapte 24,25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astădată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” 2. Judecata are loc la vremea sfârşitului  Dan 8,13.14 3  Am auzit pe un Sfânt vorbind; şi un alt Sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” 3. La sfârşitul celor două mii trei sute de zile/ani, se va ridica un popor care va avea lumină cu privire la chestiunea sanctuarului:   Isaia 58, 12 . Va zidi iarăşi locurile pustii. Va ridica iarăşi temeliile străbune. Va fi numit Dregător de spărturi. Nota. Curăţirea Sanctuarului (Dan 8,14) este echivalentă cu judecata din ceruri Dan 7, 9.10 4. Scaunele de judecată se aşează (după descrierea acţiunilor cornului mic)  Dan 7,8.9p.p.  M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie.  5. Pare că prezidează Dumnezeu Tatăl   Dan 7,9.b Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. 6. Descrierea Tatălui 

Dan 7,9.c Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. 7. Descrierea sălii de judecată (a curţii de judecată) din cer  Dan 7,10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata….  8. Venirea lui Isus – Fiul în sala judecăţii cereşti în procesiune cerească . În Daniel 7,10, Isus Judecătorul încă nu sosise, dar soseşte în Daniel 7,13. Isus se mută dintr-un loc din ceruri (Sfânta) în altul (Sfânta Sfintelor) pentru a începe judecata.   Dan 7,13.14 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. Evrei 9,11.12 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. 9. Dumnezeu Tatăl este Judecătorul suprem  1 Petru 2,22.23 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. 10. Dumnezeu Tatăl însă a dat Fiului toată autoritatea de Judecător  Ioan 5,22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului

Ioan 5,27 Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului. Ioan 3, 35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Fapte 17,31 pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta 2 Tim 4,1 Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii… Evrei 2, 8) Toate Le-ai supus sub picioarele Lui.  Matei 11, 27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu.  Ioan 17, 2 I-ai dat putere peste orice făptură. 

Fapte 10, 42 …a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.  Matei 28, 18 Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 11. La judecata cerească, Isus este şi  avocatul  oamenilor! 

1 Ioan 2,1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.

Zah 3,1-4 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască.  Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului. Nota. Judecătorul era din oficiu apărătorul celui acuzat; apăra pe acuzat până ce îi dovedea nevinovăţia; dacă însă era copleşit de vinovăţia acuzatului, pronunţa sentinţa contra lui. În timp ce Isus mijloceşte pentru supuşii harului Său, Satana îi acuză înaintea lui Dumnezeu ca fiind călcători ai Legii. Marele amăgitor a căutat să-i aducă la necredinţă, să-i facă să piardă încrederea în Dumnezeu, să-i despartă de dragostea Sa şi să calce Legea. Acum el arată către raportul vieţii lor, la defectele lor de caracter, la lipsa lor de asemănare cu Hristos, care L-a dezonorat pe Răscumpărătorul lor, la toate păcatele pe care el i-a ispitit să le săvârşească, şi din cauza aceasta el îi pretinde ca supuşi ai lui. Isus nu le scuză păcatele, dar arată către pocăinţa lor, către credinţa lor şi, cerând iertare în favoarea lor, Îşi înalţă mâinile rănite înaintea Tatălui şi a îngerilor sfinţi, spunând: Îi cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele. 12. Ca timp, judecata e după perioada „o vreme, două vreme, şi o jumătate de vreme”  Dan 7, 25.26 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp… de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Nota. „O vreme, două vreme, şi o jumătate de vreme” =1 an, 2 ani şi ½ ani = 360  +  2×360  + 1/2×360  = 1260 zile/ani (cf principiului zi/an). Perioadă ce începe în 538 dHr (înfiinţarea papalităţii) şi se termină în 1798 dHr (lovitura de moarte dată de Napoleon Bonaparte papalităţii), cf cu cărţile profetice Daniel şi Apocalipsa.   13.  Judecata e de asemenea înaintea instaurării împărăţiei mesianice Daniel 7,21.22. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit, până când a veni Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. 14. Chiar după începerea judecăţii, cornul mic îşi continuă blasfemiile  Dan 7,10.11 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.  Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela… 15.  Strâmtorare pe pământ spre sfârşitul judecăţii . În timpul judecăţii, neamurile sunt mâniate

Dan 12,1 În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de când Sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Apoc 11,18 Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Matei 10,22 Veţi fi urîţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. 16. Pentru ca să poată da răsplata la venirea Sa, e nevoie ca înainte de această revenire să fi avut loc o judecată care să fi hotărât ce răsplată primeşte fiecare  Apoc 22,12 Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.  Matei 25,19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala. 17. O judecată fără cercetare nu poate fi dovedită dreaptă. Dumnezeu vrea să convingă, nu să-şi impună autoritatea în mod arbitrar Rom 4,4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat. 18. Judecata de cercetare nu poate avea loc după răsplătirea sfinţilor, ci numai înainte pentru că în ziua revenirii lui Hristos nu va fi nici o cercetare, ci numai răsplătire  Mat 25, 31.32 „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; 19. Cei judecaţi nu participă în trup sau în (vreun) spirit la judecata de cercetare Ioan 3,17.18  Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 5,24 Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 20. Toţi vor fi judecaţi, buni sau răi Romani 14,10 toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 2 Cor 5,10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 21. Cei din casa lui Dumnezeu sunt judecaţi/cercetaţi primii . Dumnezeu judecă pe cei apropiaţi Lui mai înainte şi mai sever decât pe cei străini  1 Petru 4, 17.18. Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? Rom 2,9  Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Ez 9,6 Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului. 22. Judecata e foarte amănunţită  Ecl 12,14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. Matei 12,36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 23. Judecata se face pe baza lucrurilor scrise în cărţi Dan 7,10up  S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 24. Cărţile sau rapoartele sunt păstrate în cer  Apoc 20,12 …Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii…. Fil 4,3 … ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume Sunt scrise în cartea vieţii. 25. În cartea aducerii aminte a lui Dumnezeu este imortalizată orice faptă de dreptate, orice ispită căreia i s-a rezistat, orice păcat biruit, orice cuvânt de milă duioasă care a fost exprimat, orice faptă de jertfire, orice suferinţă, orice durere suportată pentru Hristos Ps. 56,8 Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu Sunt ele scrise în cartea Ta? 26. În cărţi sunt scrise 2 genuri de lucrări:  a)nelegiuirile noastre 

Ier 2,22  Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămânea scrisă înaintea Mea, zice Domnul… b)faptele bune făcute din motive neegoiste prin harul lui Hristos  Mal 3,16 o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui. 27 Influenţa faptelor este şi ea luată în calcul 1 Tim 5,24  Păcatele unor oameni Sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 28. Se pot şterge faptele rele din cărţile cereşti prin pocăinţă . Isus îi poate mântui pe toţi cei ce vin la ei. Nimeni deci să nu socotească defectele sale ca fiind de nevindecat. Fapte 3,19 Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare Evrei 4,15.16 Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evrei 7, 25 De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

2 Cor. 12,9. Harul Meu îţi este de ajuns 29. Cuvintele de credinţă ale celor  faptele lor de iubire sunt scrise în ceruri   Neemia 13,14 Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile care trebuiesc păzite în ea!

30. Toţi aceia care s-au pocăit în adevăr, şi prin credinţă au făcut apel la sîngele jertfei ispăşitoare a Domnului Hristos, au primit iertare. Cînd numele lor ajung să fie luate în discuţie la această judecată şi ei sînt găsiţi îmbrăcaţi cu haina neprihănirii Domnului Hristos, păcatele lor sînt şterse şi ei sînt socotiţi vrednici de viaţa veşnică   Apoc. 3, 5 Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui” . 31. Rămânând în păcat, numele noastre vor fi şterse din rapoartele cereşti Apoc 3,5  Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” Ex 32,32.33  Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”  Domnul i-a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. Psalm 69,28 Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi! 32. Un singur păcat nu se poate ierta: hula contra Duhului Sfânt

Mat 12,31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 33. Există păcate „necunoscute” Psalm 19,12 Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!  34. Dumnezeu nu cercetează cazurile oamenilor pentru a şti pentru El cine e bun şi cine e rău  ci pentru a evidenţia dreptatea Sa în faţa universului 

Rom 3,4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”

35. Legea = norma juridică după care se judecă Iacov 2,12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei: Apoc 11,19 Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Ecles. 12,13.14 Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, 

36. Ultimul mesaj al lui Dumnezeu pentru umanitate este în legătură cu judecata. Noi trăim în ceasul judecăţii. Judecata se desfăşoară acum  Apoc 14,7  El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 37. Nu toţi credincioşii vestitori ai întreitei solii îngereşti aveau să apuce în viaţă venirea lui Hristos Apoc 14,13  Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” 38. Timpul de har se încheie cu puţin înainte de venirea Domnului pe norii cerului . Această judecată, care ratifică hotărîrea cu privire la cine va fi mîntuit şi cine va fi pierdut, trebuie să aibă loc mai înainte de a doua venire, pentru că în acel timp Domnul Hristos Se întoarce aducînd răsplata Sa. Apoc. 22,11.12 Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este Sfânt, să se sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. 39. După închiderea timpului de har, nimeni nu se mai poate întoarce la Dumnezeu Apocalips 15,8 Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.  Matei 25,11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” 40. Atât cel neprihănit, cât şi cel păcătos vor trăi împreună pe pământ în starea lor muritoare,  neştiind că hotărârea finală şi irevocabilă a fost pronunţată în Sanctuarul de sus Matei 24,39  şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. 41. Pune oare judecata de cercetare în pericol mîntuirea acelora care cred în Isus Hristos? Nu, nicidecum! Adevăraţii credincioşi trăiesc în unire cu Hristos, încrezîndu-se în El ca Mijlocitor  Rom. 8, 34 Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! 42. Lui Hristos i se dă stăpânirea după judecata de cercetare  Dan 7,13.14 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 43. Hristos va reveni pe pământ în slavă şi glorie Matei 26,64 „Da” i-a răspuns Isus „Sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului. 44.  Aceia care la judecată sunt „socotiţi vrednici” vor avea parte de învierea drepţilor . Drepţii cei morţi nu vor fi înviaţi decât după judecata la care vor fi socotiţi vrednici de „înviere şi viaţă”. De aceea, nu vor fi prezenţi în persoană la tribunal atunci când sunt cercetate rapoartele şi când cazul lor este hotărât. Ioan 5,28.29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,  şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. 45. Executarea sentinţei judecătoreşti  Apoc 19,15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 46. Modul cum Dumnezeu va pedepsi pe Antihrist, pretinsul judecător  Dan7,11  Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 47. Isus, Persoana centrală a mântuirii  Ioan 1,29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 48. Vestirea judecăţii e o veste bună  Apoc 14,6 Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. 49. Avertismente pentru present Matei 7,13.14 Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.

Luca 3,8 Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Efeseni 6,8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. Col 3,25 Căci cine umblă cu strîmbătate, îşi va primi plata după strîmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.  Evrei  4,1 Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. Gen 7,16  Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el. Osea 4,9. Dar şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui, şi-i voi răsplăti după faptele lui. Ecl 11,9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

C2. JUDECATA MILENIALĂ POST-ADVENTĂ

1. Ţapul care purta păcatele lui Israel era trimis „într-un ţinut nelocuit” În acelaşi fel Satana, care poartă vina tuturor păcatelor la care a provocat pe poporul lui Dumnezeu să le facă, va fi legat pe pământ timp de o mie de ani, care în timpul acesta va fi pustiu, fără locuitori, şi va suferi în cele din urmă pedeapsa deplină în foc, care îi va distruge pe toţi nelegiuiţii. Lev. 16,22 Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul. Apoc 20,2.3 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. 2. În timpul celor 1000 de ani, când vor fi în cer cu Domnul lor, lumea (nelegiuiţă) va fi „judecată” de Dumnezeu prin sfinţi 1 Cor 6,2.3 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, Sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?… Matei 10,26 … Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Matei 12,41.42 Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osîndi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona. Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. Matei 19,28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Luca 12,3 De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. Luca 22,29.30  De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” Psalm 82,1 Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. Osea 6,5 …  judecăţile Mele vor străluci ca lumina! Apoc. 20,4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Nota. Expulzarea „ţapului de trimis” în pustie simbolizează întemniţarea lui Satana pentru o mie de ani pe acest pămînt pustiit, perioadă ce începe la a doua venire şi coincide cu a doua fază a judecăţii finale, care are loc în ceruri Această judecată milenială cuprinde o reexaminare a judecăţii celor nelegiuiţi şi va fi spre folosul celor răscumpăraţi, dându-le posibilitatea să pătrundă modul în care Dumnezeu tratează păcatul şi pe acei păcătoşi care n-au fost mîntuiţi. Ea va răspunde la toate întrebările pe care cei mîntuiţi le pot avea despre mila şi dreptatea lui Dumnezeu . În lumina Golgotei, toate acuzaţiile Satanei vor fi respinse. Toţi vor ajunge să înţeleagă şi să fie de acord că Dumnezeu este drept, că El nu poartă nici o răspundere pentru existenţa păcatului. Caracterul Său va ieşi ireproşabil, iar guvernarea iubirii Sale va fi reafirmată. În decursul celor o mie de ani îngerii vor avea ocazia să ne cunoască mai bine şi noi vom avea prilej să-i cunoaştem pe ei mai bine. Vom lucra împreună la judecată. În acest timp vor fi judecaţi atât îngeri cât şi oameni. Noi vom avea partea noastră la lucrarea de judecată . Îngerii vor avea partea lor. Omeneşte vorbind, Dumnezeu nu vrea să poarte răspunderea nemulţumirilor sau bănuielilor; dacă am fi fost părtaşi la judecată; dacă noi înşine am fi privit cazul şi am fi cercetat probele; dacă după ce am cântărit toate am ajuns în cele din urmă la concluzia că omul nu a dorit mântuirea şi nu ar fi fost fericit în cer, nu va mai veni niciodată întrebarea în mintea noastră dacă în cazul acela s-a făcut sau nu dreptate.

C3. JUDECATA EXECUTIVĂ POST-MILENIALĂ

1.  Sfârşitul istoriei păcatului Apocalips 20,15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. Matei 3,10  Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. 2 Petru 3,10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Ez 16,58  Trebuie să-ţi porţi, în adevăr, nelegiuirile şi urîciunile, zice Domnul.” Matei 10,32.33 De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Ioan 15,2  Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie Nota. Ritualul ţapului de trimis din Ziua Ispăşirii arată dincolo de Calvar, la sfîrşitul istoriei păcatului, la îndepărtarea păcatului şi a lui Satana. Întreaga responsabilitate pentru păcat va fi pusă asupra lui Satana, generatorul şi instigatorul lui.Ţapul era trimis într-un ţinut nelocuit, pentru a nu se mai întoarce niciodată în adunarea lui Israel. Tot astfel va fi izgonit şi Satana din faţa lui Dumnezeu şi a poporului Său şi va fi adus la inexistenţă prin distrugerea finală a păcatului şi a păcătoşilor. S-a mai înţeles că, în timp ce jertfa pentru păcat arăta către Hristos ca fiind jertfa, iar marele preot Îl reprezenta pe Hristos ca Mijlocitor, ţapul de trimis îl simboliza pe Satana, autorul păcatului, asupra căruia vor fi aşezate, în cele din urmă, păcatele celor cu adevărat pocăiţi. – Când marele preot, în virtutea sângelui jertfei pentru păcat, îndepărta păcatele din sanctuar, le aşeza pe capul ţapului de trimis. Când Hristos, în virtutea propriului sânge, îndepărtează păcatele poporului Său din Sanctuarul ceresc la încheierea slujirii Sale, le va aşeza asupra lui Satana care, conform judecăţii, trebuie să poarte pedeapsa finală.  Nota 2. O mai amplă înţelegere  cu privire la JUDECATA MILENIALĂ POST-ADVENTĂ  şi la JUDECATA EXECUTIVĂ POST-MILENIALĂ se poate obţine din lecţia „MILENIUL”