in

44. Nemurirea (I)

Evolutia conceptului de  nemurire in paganism si crestinism.Intelegerea conceptului in diferite religii anticeMesopotamia. Mesopotamienii nu sunt prea hotarati cu privire la felul in care omul a fost adus la existenta. Exista cel putin patru teorii in acest sens: oamenii au iesit din pamant ca ierburile; au fost fauriti din lut de anumiti lucratori divini; o zeita ( Aruru ) este de fapt creatoarea;  un zeu ( En-ki ) i-a creat….Omul impartasea intrucatva substanta divina, ceea ce sugereaza ca nu exista o distanta prea mare intre modul de  a fi al divinitatii si conditia umana. Exista un infern; pana la el sufletul trebuia sa treaca de Sapte Porti, la fiecare dintre ele fiind un judecator; gardienii iadului erau demonii; ceata lor avea si un conducator, Kingu. Conform altei opinii, omul a fost creat din sangele lui Kingu, deci este demonic. Cea mai populara creatie babiloniana este Epopeea lui Ghilgames.Terorizat de ideea mortii, eroul purcede in cautarea nemuririi. Dupa diferite peripetii si probe initiatice, intr-un final gaseste planta care reda tineretea. Dar in timp ce se opreste sa se scalde, un sarpe care iese din apa ii mananca planta.  Actiunea se finalizeaza cu esec. Nici macar eroii nu au parte de nemurire. Distanta dintre oameni si zei se dovedeste de netrecut. Singura mangaiere este elementul spiritual, ilu, spiritul,  care poate fi socotit divin.Egipt. Moartea pentru ei reprezinta scopul si desavarsirea vietii. Viata este o simpla pregatire pentru stadiul superior: viata in moarte.De aici vine si grija lor deosebita pentru morminte. Pentru faraon, moartea insemna punctul de plecare a calotoriei sale celeste si al imortalizarii sale. Locasul mortilor era fie subteran, fie celest, stelar.Dupa moarte sufletele se uneau cu stelele si le impartaseau eternitatea. Cerul era imaginat ca o zeita mama , iar moartea echivalenta cu a doua nastere. Formulele piramidei se refera la calatoria cereasca a faraonului. El isi ia zborul sub forma unei pasari. Vantul, norii, zeii ii vor veni in ajutor.In timpul ascensiunii, el este deja un zeu.Inainte de a sosi in locasul ceresc el trebuie sa treaca prin incercari. Intrarea este aparata de un lac. Luntrasul are puterea unui judecator. Pentru a fi admis in barca, el trebuia sa fi implinit purificarile rituale. Sosit in cer, faraonul este primit triumfal de zeul soare. El isi prelungeste in cer existenta terestra. E inconjurat in continuare de un numar de supusi, in primul rand membrii familiei si inaltii functionari. Cartea mortilor este ghidul pentru calauzirea sufletului in lumea de dincolo. Formulele magice continute au rolul de a usura calatoria sufletului si de a-I asigura succesul in incercarile procesului si cantaririi inimii. Inima mortului este pusa pe un taler al balantei. Pe celalalt se afla o pana. Sufletul este judecat in sala numita Doua Ma’at.In timpul operatiei, mortul recita o rugaciune, rugandu-si inima sa nu marturiseasca impotriva lui.. Deasemeni se roaga si celor 42 de zei ce constituie tribunalul sa nu-l vorbeasca de rau marelui Zeu, incercand sa-I convinga caeste pur. India. VedismulZeii pot provoca moartea si dezastrul, iar arienii sunt chemati ca sa-i intretina intr-o buna dispozitie prin sacrificiile lor. Pentru “suflet” se foloseste termenul “asu”, care inseamna substanta materiala si manas / spirit sau ratiune, al carui sediu se afla in inima. Dupa moarte, sufletul merge sub pamant, caci acolo este locuinta mortilor.BrahmanismulPentru a obtine mantuirea, solicitantul era initiat, lucru care oferea starea de nascut a doua oara. Urmeaza apoi parcurgerea a patru trepte: invatacel, cap al familiei, calugar ce mediteaza in cautarea iluminarii si ratacitor fara camin ( pentru ca, eliberat fiind, a renuntat la toate lucrurile lumii). Moartea reprezinta desavarsirea existentei prin cicluri de reaincarnari si revarsarea lui Atman (constiinta de sine, supraveghetorul dinauntru, care locuieste in inima) in Brahman ( constiinta universala, puterea ce tine universul, principiul existentei, axa cosmica, lumea intreaga, temelia atmanilor individuali ). Aceste notiuni sunt implicit identificate:  suprema identitate atman-brahman. Atman este principiul unificator care coordoneaza simturile, o fiinta spirituala si indestructibila. Toate fiintele din univers au atman, inclusiv universul. Deci exista un atman universal, din care emana sufletul omenesc ca o scanteie. Cunosterea lui Atman se realizeaza prin intuitie dupa concentrare spirituala.  Spiritul poate parasi trupul oricand. Ceea ce vede cautatorul de adevar in aceasta lume este iluzie, maya; singura realitate a ei fiind atman sau brahman. Cand se ajunge la aceasta cunoastere, sufletul s-a eliberat, nu mai simte atractie pentru lumeaa aceasta, el este un atman, adica un dumnezeu.Ignoranta este cauza neeliberarii. Cum insa majoritatea nu pot ajunge la descoperirea marelui adevar, si la contopirea cu atman prin cunoastere, o singura viata este insuficienta pentru acest proces. Dupa ce s-a bucurat de o postexistenta fericita ori nefericita, intr-o lume extraterestra, sufletul era constrans sa se reancarneze, conform legilor transmigratiei ( samsara ). In vederea finalizarii. Scopul reancarnarii este ca sufletul sa treaca de la o casta la alta, de a ajunge la cea a brahmanilor, caci doar lor le era permisa contopirea cu marele tot. In mod interesant, preotii brahmani interziceau participarea sclavilor ( ultima casta din cele 4 : brahmani, nobili si tarani ) la citirea scrierilor sfinte si a explicatiilor acordate; deci acestia nu puteau sa gaseasca mantuirea. JainismulNu se admite credinta intr-o fiinta suprema , intr-un Dumnezeu personal, creator al lumii. Se adora in schimb o pleiada de zeitati, ele insele ierarhizate. Se vorbeste despre capcana acestui trupEliberarea sufletului presupune trei conditii: dreapta credinta, dreapta cunoastere si dreapta purtare. Dreapta purtare inseamna eliberarea de Karman, lucru posibil prin asceza. Omul este prizonierul lui Karman, insa in acelasi timp posesorul unui sine nemuritor. Orice fiinta este locuita de suflet; de aceea se si interzice violenta sau omorul. Ca sufletul sa ajunga la fericirea eterna, trebuie anihilata influenta karmei, si iesirea din navodul transmigratiei care pentru ei este acea substanta fluida, materiala care-l poate impiedica sa creada. Extrem de austeri in asceza lor, jainistii sunt continuatori ai ideii migratiei sufletului in vederea mantuirii.   BudhismulOmul este un agregat de elemente, care la un moment dat se risipeste fara ca sa mai ramana ceva din el. Ceea ce numim suflet nu are o existenta reala. Nestiinta da nastere vietilor succesive, dar cunosterea adevarului opreste ciclul reancarnarilor si curma suferinta. Moartea este anihilarea existentei si eliberarea de probleme. Meritul cel mai mare al mortii: revarsarea in Nirvana. Nirvana nu este un loc si nici o stare; este dezagregarea individualitatii, sfarsitul oricarui proces sufletesc sau individual, vacuitatea totala, dar si beatitudinea absoluta. Buda nu a facut niciodata mentiunea ca sufletul exista sau se nimiceste in Nirvana, pentru ca dupa el acest lucru nu ajuta pentru iluminarea sau mantuirea omului. Problema a fost lasaa deschisa: in nirvana sinele exista si nu exista; eliberarea este stingere si in acelasi timp beatitudine. Oricum, cel care ajunge la treapta eliberarii isi va fi supus spiritul unei serii stricte de 8 pasi spirituali: credinta dreapta, sfortare dreapta etc. HinduismulNascut in India, hinduismul este un sincretism de idei, conceptii si practici inspirate de curentele de gandire religioasa prezentate anterior. Eliberarea sufletului – care nu poate fi distrus –  vine de asemenea prin intermediul cunoasterii. Din moment ce suntem parte dintr-un intreg , putem fi fericiti doar cand sufletul se va uni cu Brahman. RomaSe poarta un dialog destul de consistent intre zei si oameni. Ritualurile funebre se savarseau in a 9-a zi dupa ingropare, si se prelungeau in cultul regulat al sufletelor acestor stramosi morti. Expresia folosita la inmormantare nu era alta decat “sa-ti fie tarana usoara”. De ce ? Ca sufletul sa poata iesi usor din mormant. La una dintre sarbatorile romane, mortii puteau sa se intoarca pe pamant, unde  se hraneau cu hrana de pe morminte. La o alta sarbatoare vizitau chiar casele urmasilor lor.Ca sa-I impace si sa-I impiedice sa rapeasca pe unii dintre cei vii, capul familiei facea un ritual special de inlaturare cu seminte negre de bob.Apoi lovea cu zgomot puternic un obiect de bronz ca sa sperie umbrele, strigandu-le: plecati! Romanii au si ei notiunea de infern, insa nu tot atat de  pitoresc reprezentata ca la etrusci spre exemplu. Infernul acestora era condus de Charun, care avea nas incovoiat, urechi ca de cal, dintii dezgoliti, a carui principala indeletnicire era doborarea vreunei victime si intovarasirea ei ulterior in infern. Divinizarea sufletelor era si ea parte a eschatologiei ( doctrina despre evenimente finale) etrusce.Iran In prestiinta sa, Ahura Mazda ( Dumnezeu ), inconjurat de fiinte divine, stia de la inceput care va fi alegerea Spiritului distrugator, dar nu l-a impiedicat. Opozitia este deci intre doua Spirite. Fiecare crdedincios este chemat sa combata demonii, lucru realizabil impreuna cu Ahura Mazda si cu arhanghelii sai , in opera de insanatosire universala.  Sufletele mortilor – care sunt preexistente –  au de facut o calatorie. Li se serveste o mancare speciala dupa moarte , anume “ untul primaverii”.Se insista pe faza judecatii. Cei drepti vor fi admisi in paradis in casa cantecului. Cei rai vor ramane pentru totdeaune oaspetii casei raului. Drumul catre lumea de dincolo trece pe un pod, pe care de altfel are loc alegerea dreptilor si a pacatosilor.Podul se largeste sub picioarele dreptului si devine ca taisul unei lame cand se apropie un necredincios. Transfigurarea existentei este lucrul dorit si asteptat. Focul sfarsitului va purifica si spiritualiza lumea. Se va savarsi invierea mortilor, recreerea efectiva a  trupurilor.Noua creatie va fi incoruptibila. ChinaAu  notiuni de genul “casa sufletului”. In marile morminte s-au gasit alaturi de schelete animale numeroase victime umane, jertfite probabil pentru a-l insoti pe suveran pe lumea cealalta. Cateodata sacrificiul uman se practica cu ocazia constructiei cladirilor mari. Sufletele victimelor asigurau perenitatea constructiei; monumentul ridicat servea drept nou trup pentru sufletul victimei. Odinioara , extrema apropiere de pamant permitea zeilor sa coboare si sa se amestece cu oamenii. Oamenii puteau si ei urca la cer. In urma unei greseli, cerul a fost separat de pamant. Simbolul Yin-Yang indica pe langa alte simboluri si pe cel al vietii / mortii. Confucius – el insusi aderent la  Dao ( religia Chinei ) – in ce priveste spiritele nu neaga existenta lor, dar recomanda sa se tina distanta fata de ele: “ daca nu puteti sa-I slujiti pe oameni, cum ati putea sluji spiritele?”. Experientele mistice chineze se rezuma prin expresia “ calatorie la originea lucrurilor”.Omul sfant, care si-a golit spiritul de toate conditionarile si a atins unitatea lui Dao traieste intr-un extaz neantrerupt.Telul ultim era dobandirea imortalitatii fizice. In scopul acesta el are la dispozitie mai multe tehnici de prelungire a vietii. Pregatirea “pilulelor vietii” era o indeletnicire curenta a alchimistilor.Una din fazele avansate presupune hranirea cu “suflurile cosmice”.Daca cineva isi poate retine suflul pe o perioada de 1000 de respiratii, el obtine nemurirea.La moarte, “corpul pur ” se desprinde de cadavru si se duce langa ceilalti Nemuritori. Celti  si germaniAu fost identificati intr-un timp al istoriei lor dupa exaltarea cu care taiau capetele, lucru ce se explica conform credintei conform careia craniul era sediul spiritului si prin excelenta receptorul unei forte sacre de origine divina. Erau convinsi ca sufletele nu pier, ci trec dupa moarte dintr-un corp in altul; acest lucru li se parea deosebit de propriu ca sa le atate curajul, nimicind teama de moarte.In cazul germanilor, zeul razboiului era si zeul mortilor.Acesta ocrotea pe marii eroi,, dar ii si trada si apoi ii dobora.Explicatia acestui lucru ciudat: necesitatea de a aduna in jurul lui pe cei mai de temut razboinici in vederea bataliei eschatologice . Intr-un palat ceresc, acestia isi petreceau zilele intrecandu-se in lupte, pregatindu-se pentru batalia finala.Traci si getiAcestia credeau ca nu mor, si ca cel ce piere se duce la Zalmoxis, o fiinta divina. Zalmoxis ar fi fost un vechi sclav al lui Pitagora. Intors intre ai lui, el ii invata pe contemporanii lui ca nici ei, nici urmasii lor nu vor muri, ci vor ajunge intr-un loc unde vor trai pururea si se vor bucura de fericire desavarsita. Imortalizarea se obtine in urma unor initieri. Credinta in nemurire si certitudinea beatitudinii sufletului decorporalizat a dus la unele triburi la o exaltare aproape morbida a mortii si la o depreciere a existentei. Curajul lor in lupte nu poate fi explicat decat in baza convingerilor lor eschatologice.  Islam. Sufletele merg la judecata dupa moarte, in fata a do ingeri, care arata celor buni raiul, iar celor rai iadul. Dupa aceea sufletele raman intr-un fel de betie pana in ziua judecatii.Sufletele profetilor si ale martirilor sunt scutite de aceasta anticamera; ele merg direct in paradis. Ziua judecatii vo regasi sufletele in fata lui Alah. Faptele vor fi cantarite intr-o balanta, apoi sufletele vor trece pe un pod mai subtire decat un fir de par. Cei buni vor trece peste acest pod, iar cei rai se vor prabusi. Judecata va fi precedata de venirea lui Madhi, cel condus de Alah, care va converti lumeala islamism. Cel ce moare intr-un razboi sfant merge direct in rai. In ziua din urma mortii vor invia. Alah va fi judecator. Oamenii vor merge in cer sau in iad. Cerul va fi printre altele si loc de placeri senzuale. Iadul este pentru cei ce s-au opus lui Alah si lui Mahomed.EschimosiiMoartea este un fenomen salvator din punct de vedere social; altfel s-ar produce suprapopularea si epuizerea putinelor rezerve de hrana. Exemplele pot continuaCredinta intr-o forma de viata dupa moarte a patruns fiecare societate umana; in fiecare cultura oamenii si-au formulat conceptii cu privire la modul in care trebuie sa fie viata dincolo. Toate religiile si filosofiile pamantului se inclina inaintea mortii si se resemneaza in a incheia un armistitiu cu ea.II. Un nod strategic important: Grecia Homer( 850 î.Hr.) În lucrările lui apare prima dată o gândire clară şi explicită despre moarte. Este primul care vorbeşte despre viaţa de după moarte.Omul este alcătuit din corp şi suflet, dar în această viaţă sufletul nu are importanţă. Sufletul are o existenţă proprie, dar nu sufletul face pe om să trăiască. Important este pentru om să nu-şi piardă sufletul. Eroii lui se luptă pentru suflet, unii îl pierd.Sediul personalităţii este în fuziunea celor două componente: trupul şi sufletul. Acţiunile omului sunt posibile numai dacă cele două sunt împreună. Activitatea este a corpului, dar corpul fără suflet este mort. Când trupul şi sufletul se separă, atunci corpul se descompune.Sufletul este un abur; corpul se dezintegrează. Nemurirea este căutarea vieţii. Nu există nemurire fără corp. Existenţa este legată de corp. Viaţa este importantă. Este o gândire care pune accentul pe viaţă; moartea nu este eliberare, ci intrarea într-o stare de inconsistenţă. Numai eroii pot avea nemurirea, şi nemurirea înseamnă să rămâi în memoria celor vii; să faci acele lucruri aşa încât să rămâi în mintea generaţiilor viitoare. Ne-eroii sunt hotărâţi uitării şi unei vieţi inferioare. Pentru Homer, în lumea aceasta există speranţă. Viaţa este cea pe care fiecare o avem, deci fiecare trebuie să o trăiască cât mai bine. Dacă cineva va fi erou, vom păstra amintirea lui.Cultelor misterelor (sec.VI î.Hr.) Sunt culte grecesti cu un anumit ritual de iniţiere. Initiatului I se ofereau  revelaţii ale tainelor, ale misterelor, până la revelaţii sublime. Într-o încăpere se afla statuia unui zeu acoperită cu o pânză. Iniţiatul va intra în comunicare cu divinitatea. Pentru aceasta dansează, intră în transă ajutat de alcool sau substanţe halucinogene, ajungând la o stare extatică. În această stare se descoperă statuia, ceea ce îi dă iniţiatului viziunea a ceea ce se întâmplă dincolo. Cel ce experimentează acest extaz, are asigurarea fericirii veşnice pentru că l-a întâlnit pe Dumnezeu. Aceste culte au dezvoltat o concepţie despre corp şi suflet în bazinul mediteraneean, unde cultul lui Dionisos era central. Orfismul afirmă că sufletul este nemuritor, divin. Sufletul este mai liber în afara corpului, decât în corp. Corpul este rău prin esenta sa , sufletul este divin. Curăţirea sufletului se face prin îndeplinirea riturilor, urmând reguli de viaţă, cum ar fi abţinerea de la carne. Carnea vine de la jertfele oferite de cetate. A nu mânca această jertfă înseamnă a nu participa la răul pe care îl face societatea. Trebuie supus, deci este nevoie de un ascetism strict pentru a-l controla.  Trupul este o închisoare şi când sufletul părăseşte corpul, se experimentează adevărata libertate a vieţii. Dacă se îndeplinesc bine ritualurile orfice fiecare naştere va fi pentru o viaţă fericită până când sufletul are acces la mântuire. Invierea Domnului poate fi concepută ca o reuşită a orfismului, pentru ca  El şi-a curăţit sufletul până la viaţa nouă. Unitatea corp-suflet este o piedică a vieţii. Adevărata viaţă este atunci când sufletul părăseşte trupul. Orfismul se va răspândi repede şi-l va influenţa puternic pe Platon. Nu Platon pune bazele dihotomiei corp-suflet, ci acest grup de sofişti.                                         Cum inteleg marii filosofi greci natura umana?In general presocraticii, au căutat principiul unic care rezistă în ciuda tuturor schimbărilor. Thales. Apa este principiul unic. Totul se hrăneşte din apă. Toate substanţele au o natură umedă. Apa conţine un principiu de mişcare (este vie, vrea să se scurgă, conţine un suflet). Viaţa este în apă, are suflet. Cu cât este mai puţină apă, acel lucru este mai stabil (vezi piatra).Anaximene. Pentru el aerul este sufletul. Aerul este cel care animă corpul nostru şi de asemenea lumea întreagă. Heraclit. Focul este principiul unic. Transformarea focului produce tot ceea ce există. Există un conflict cu ceea ce este rece şi umed. Face diferenţe între iarnă-vară, viaţă-moarte. Sfârşitul lumii va fi o conflagraţie din care va ieşi biruitor focul apoi se va calma şi va da naştere la o lume nouă. Omul participă la universalitatea focului prin sufletul său ce este înflăcărat.Pitagora. Sufletul este rasuflarea zeilor pusa in corp omenesc ca pedeapsa. Pentru el migrarea sufletului dintr-un trup in altul este o realitate . Sufletul este de esenţă divină, posedă nemurire. Natura umană este dublă: corp perisabil şi suflet nemuritor. Un suflet există înainte de a intra în corp. Sufletul este închis în corp ca într-un mormânt pentru că aici se supune unei pedepse. Separat de trup, sufletul va intra în alt corp. Aerul este plin de suflete ce aşteaptă reîncarnarea. Sufletul va trebui să parcurgă multe reîncarnări ce se autodetermină. Când sufletul trăieşte în neprihănire, este credincios faţă de lege, într-o zi va găsi libertatea lui şi va rupe cercul vicios al reîncarnării. Scoala lui Pitagora va dezvolta un ascetism sever in vederea sfinţirii sufletului.Socrate (sec 5 BC). Este promotor al nemuririi sufletului. Atunci cand este determinat sa ia cupa cu otrava de catre coalitia cetatii, o face cu seninatate si isi consoleaza ucenicii spunand: “ oare n-am asteptat de mult aceasta desprindere? ”.Platon. Diferenţa pe care Platon o face între spirit şi materie este rezultatul unui raţionament sistematic privind credinţa orfeică. Platon a luat din orfism dualismul trup-suflet, idea reîncarnării şi a mântuirii treptate. Concepe două lumi: una reală şi una aparentă. Realul este lumea ideilor, aparentul este ceea ce se vede. Rezultă filosofia idealistă. Idea este realul iar ceea ce este vizibil este de fapt aparent. Sufletul aparţine lumii ideilor; el este superior în realitate şi calitate corpului. Corpul aparţine lumii vizibile aparente. Ideea este desăvârşită şi indiscutabilă. Sufletul aparţine lumii reale a ideilor. Este superior în realitate şi calitate corpului. Sufletul este prin natură invizibil şi nemuritor. Prin contrast tot ceea ce este aparent este muritor (poate să dispară sticla dar idea despre sticlă nu poate să dispară). Sufletul este elementul suveran, perfect al existenţei umane. Este sursa şi cauza oricărei acţiuni. Iar dacă sufletul este nemuritor înseamnă că era viu înainte de întrupare. Dacă a intrat într-un ciclu mortal aceasta este dovada că înainte a fost nemuritor. Afirmaţia centrală a lui Platon este că sufletul preexistă înaintea individului, este nemuritor. Corpul este o formă inferioară a creaţiei; el este de două ori rău: a) incapabil, ca toate lucrurile vizibile, să reflecte corect Idea si b) este sediul apetitului, al patimilor. Corpul aparţine lumii vizibile materiale, sufletul aparţine lumii nemateriale, invizibile. Sufletul nu poate fi perceput decât prin gândire, e imaterial, deci, nemuritor. Corpul pângăreşte sufletul. Lucrarea sufletului este de a rezista, de a se elibera pentru a cunoaşte după moarte o viaţă fără ispită. Pentru aceasta are la îndemână:a) ascetismul si b)căutarea lumii Ideilor. Ascetismul nu înseamnă a te abţine de toate plăcerile, ci de a nu deveni rob al acestor plăceri. Aristotel. Ii rezistă lui Platon. Timp de 20 de ani i-a fost elev, iar după moartea maestrului va deschide o şcoală filosofică proprie. Materia (substanţa) este fundamentul tuturor existenţelor. Nu există nimic fără substanţă. Cauza lucrurilor nu este Idea. Trebuie pornit nu de la lumea Ideilor, ci de la cea sensibilă. şi aici în lumea sensibilă avem materia şi forma (obiectul este materie + formă). Toate fiinţele vii sunt materie + formă. Sufletul este forma fiinţei vii. Securea are o formă şi acesta determină actul la care este folosită. Indubitabil, forma determină actul. Dacă sufletul este forma omului, el determină actele lui (corpul = materia; sufletul = acţiunea). Platon spunea că mânia este o stare de suflet. Pentru Aristotel este o stare comună corpului şi sufletului; nu este doar sufletul mânios, ci omul este mânios. Care este insa diferenţa între sufletul omului şi al animalului? Există un singur lucru divin, nepieritor: nous = un fel de lumină, inteligenţă interioară. Acest nous nu-l au toţi, ci doar gânditorii.Stoicii. După Platon a existat tendinţa detaşării de lumea aceasta, o mântuire a sufletului, o eliberare de viaţă. Stoicii răstoarnă acest concept. Ei doresc să înfrunte viaţa. Nu caută salvarea, mântuirea, ci stabilitatea. Toată creaţiunea este o singură esenţă, o singură substanţă, psiusiss – de diferite stări, nivele. Aceasta este Raţiunea, Dumnezeu. Sufletul este un grăunte din această substanţă, o mică scânteie din Marele Tot. Marile suflete sunt expresii ale acestui Mare Complet, un fel de scântei din focul divin. Toate sufletele reunite formează Natura. Sufletul omului este întrupat pentru moment, dar este nevoit să se întoarcă în marele Tot. Sufletul uman este legat de sânge şi de viaţă. Stoicii au un cuvânt care va juca un rol important: pneuma = putere de viaţă. Ajunge la om prin respiraţie. Activităţile emoţionale depind de activitatea acestei pneuma. Agitaţiile interioare ale lui pneuma în noi pot produce necazuri. Nous poate să elibereze omul de influenţa lui pneumaPneuma este substanţa care animă persoana. Deasupra sa există acest nous. Nous este expresia cea mai înaltă a vieţii, a personalităţii, ceea ce-i permite omului să se pună în relaţie cu natura. Stoicismul a dus la dezvoltarea ideii de conştiinţă umană. Omul este capabil să se controleze. Prin nous exprimă forţa şi caracterul său. Rezumat. Gândirea antropologică a antichităţii conţine trei idei. 1. Homer: glorifică omul viu. Sufletul nu are înţeles decât că este bine să-l ai. Viitorul, după moarte este fără speranţă. Acum trebuie să trăieşti. Dincolo de moarte este o formă inactivă de viaţă. 2. Orfismul: sufletul este o creaţie divină care pentru moment este închisă în trup. Ritualismul şi ascetismul permit sufletului să se elibereze din corp. 3. Filosofii: lumea este marcată de o anumită permanenţă. Omul participă la aceasta prin sufletul său.Aceste trei puncte de vedere sunt prezente pe vremea apostolului Pavel. Când Pavel a scris epistolele el era confruntat cu tot felul de curente de gândire şi când foloseşte un cuvânt, are toate şansele să fie greşit înţeles. Pavel era iudeu, avea o gândire vechi-testamentară, dar foloseşte cuvinte greceşti în utilizare iudaică ( conform filosofilor, forţa ce putea combate patimile cărnii era pneuma ; trebuia să combaţi sarx-ul prin pneuma; uneori exista dualismul sooma (corp) – psiuhee (suflet); alteori dualismul sarx – pneuma; adjectivul pneuma  se referea la natura umană, iar pneumatikoss se referea la  cineva dublat de o forţă divină, spirituală;  adjectivul sarkikoss se referea la cineva care este rob al unui corp rău, iar psiuhikoss era o fiinţă normală; pneumatikoss este o fiinţă supraumană, divină. ) Adjective ca acestea se gasesc si in scrierile apostolului. Nu este suficient să cunoaştem impactul acestor cuvinte în lumea greacă, trebuie să cunoaştem gândirea iudeo-crestina biblica, expusa in capitolul II.3. Tranzitia gandirii grecesti spre iudaism si crestinism Punctul de vedere traditional despre iad afirma ca imediat dupa moarte sufletele descarnate ale celor rai merg in iad, unde vor suferi pedeapsa unui foc vesnic literal. La inviere sufletul se reuneste cu trupul, lucru care intensifica mai mult durerea celor pierduti. Ideea de constienta dupa moarte a inceput sa apara in literatura iudaica dupa cei 70 ani de captivitate babiloneana. Insa conceptul despre iad s-a cristalizat in Israel in timpul perioadei elenistice. Literatura necanonica (deci neacceptata oficial) produsa in perioada celor 400 de ani dintre cele doua Testamente nu este nici pe departe unanima in a descrie soara celor pacatosi. Unele texte reflecta pozitia Vechiului Testament , conform careia omul la moarte inceteaza sa existe, pe cand altele descriu chinurile constiente ale celor pierduti. Ceea ce este caracteristic tuturor acestor texte este presiunea culturala  elenistica pe care au trebuit sa o indure autorii evrei ai acelor timpuri in care erau imprastiati pe meleaguri grecesti. Cum Hristos si apostolii nu au denuntat expres aceste vederi, cei ce doresc ca conceptia iadului ca loc de pedeapsa sa fie mentinuta presupun ca Hristos a si fost de acord cu aceasta. Cateva ilustrari din literatura intertestamentala demonstreaza faptul ca nu avem de a face cu un curent majoritar de gandire pur evreiasca in sensul conceptiei de chinuri vesnice in iad. In acest sens, Psalmiii lui Solomon, compusi de catre evreii Hasidici pe la mijlocul primului secol i.Hr. anticipeaza un timp cand cei rai vor fi anihilati pentru totdeauna: 3,11-12 “distrugerea celor rai este definitiva, niciodata nu-si vor mai aduce aminte de ei” . cap. 3,11-12Unul dintre Documentele de la Marea Moarta, care in general sunt asociate comunitatii eseniene, descrie pedeapsa celor ce urmeaza Spiritul Perversitatii in loc de a urma Spiritul Adevarului ca distrugere totala a lor:  “ pana cand vor fi distrusi si nici unul nu va mai supravietui sau sa mai scape” cap 4,11-14.Deseori se citeaza descrierea lui Iosif Flavius cu privire la credinta esenienilor cu privire la nemurirea sufletului si la pedepsirea vesnica a celor rai. Iosif spune ca esenienii au adoptat de la greci nu doar notiunea ca sufletele sunt nemuritoare, dar si credinta ca sufletele celor buni isi au locuinta dincolo de ocean, pe cand sufletele celor rai stau in intuneric, si in mari chinuri. Iosif insa contina sa explice ca o asemenea conceptie deriva din fabulele grecesti, si este construita pe presupunerea ca sufletele sunt nemuritoare si ca sufletele oamenilor rai sufera pedeapsa dupa moarte.Este interesant de observat ca Iosif atribuie conceptia despre sufletul nemuritor nu Vechiului Testament, ci fabulelor grecesti, pe care unii dintre sectantii evrei, precum esenienii, le-au gasit irezistibile. Aceste comentarii presupun ca nu toti evreii acceptau aceasta credinta. Sunt indicatii  si cu privire la faptul printre esenieni erau unii care nu aceeptau asemenea conceptii. Unul dintre lucrurile demne de remarcat este sensul expresiei locuinta mortilor ( lb.gr. hades ) in Noul Testament. Insemnatatea lui hades este asemanatoare cu a termenului sheol ( “locuinta mortilor” in lb. ebr). Moartea nu inseamna urcarea sufletului in cer.  Daca la deces mortii s-ar sui in ceruri, s-ar fi suit si personajul biblic David, insa Biblia spune ca el a ramas in locuinta mortilor, in mormant. “Cît despre patriarhul David, sã-mi fie îngãduit, fraþilor, sã vã spun fãrã sfialã cã a murit ºi a fost îngropat; ºi mormîntul ( hades) lui este în mijlocul nostru pînã în ziua de azi.” Fapte 2,29“Cãci David nu s-a suit în ceruri” Fapte 2,34In Noul Testament, intelesul si natura cuvantului sheol ( a se vedea capitolul II.8 ) a fost deturnata prin folosirea cuvantului hades. Cuvantul grecesc hades a venit in uzul biblic atunci cand traducatorii Septuagintei (Vechiul Testament tradus in limba greaca ) au ales cuvantul hades pentru a traduce intelesul sheolului. Numai ca hades a fost folosit in lumea greaca intr-un mod diferit de cuvantul sheol. In timp ce in Vechiul Testament sheol insemna locuinta mortilor, in care cei morti stateau intr-o stare inconstienta, hades din mitologia greaca era un loc subteran, in care sufletele constiente ale celor morti stateau separate in doua mari regiuni, una pentru chinuri si foc, alta pentru bucurie si liniste. In mitologia greaca Hades era zeul taramului subteran. Charon transporta cu barca sa sufletele celor morti peste raurile Styx sau Acheron, iar Cerberus inchidea poarta astfel incat nimeni sa nu poata scapa. Conceptia greceasca despre hades  a influentat pe evreii din diaspora greceasca in timpul perioadei intertestamentale, si au adoptat credinta in nemurirea sufletului precum si ideea unei separari spatiale in aceasta lume de jos, pentru cei buni si pentru cei rai. Sufletele celor buni mergeau la fericire imediat dupa moarte, si stateau in asteptarea invierii, in timp ce sufletele celor rai mergeau in incinta  de chinuri a hadesului. Conceptia filosofica elenista a fost in antichitate un curent cotropitor. Ea a reusit sa acapareze prin rafinament nu masele, ci clasa intelectuala, prin care apoi si-a revarsat influena si asupra maselor. Filosofia greeceasca a induplecat cu ideile ei – inainte de a indupleca crestinismul – chiar si pe cei mai conservatori reprezentanti ai culturii biblice: pe evrei. Adevarul biblic al “nemuririi conditionate de ascultare ” este inlocuit de neadevarul “ nemurirea naturala a sufletului. ”. Casta marilor preoti si levitii din Ierusalim studiau cultura si filosofie. Ei preferau limba greaca fata de limba aramaica. Odata ce au  admis nemurirea sufletului , au ajuns sa nu mai creada nici  in inviere. Pentru ei elenismul era adevarul, iar ceea ce faceau in templu era doar un ritual. In aceasta admosfera se nastea crestinismul. Scriitorul evreu Josephus Flavius, contemporan cu apostolul Pavel si Ioan, expune complet crezul iudeilor din timpul sau cu privire la iad. “ Cat despre Hades, in care sunt retinute sufletele dreptilor si ale nedreptilor, este necesar sa vorbim acum despre el. Hadesul este un loc in lume… o regiune sub-pamanteana in care lumina din aceasta lume nu lumineaza…astfel ca in aceasta regiune nu poate fi lumina, ci trebuie sa fie in ea intuneric vesnic! Aceasta regiune este destinata ca loc de pastrare pentru suflete, in care ingerii sunt pusi ca paznici pentru ei si le imparte pedepse vremelnice potrivite cu comportamentul si purtarea fiecaruia. In aceasta regiune este un loc anumit , deoparte,ca un lac de foc nestins, in care pana acum nimeni n-a fost aruncat, si care este pregatit pentru o zi mai dinainte stabilita de Dumnezeu, in care o sentinta dreapta va fi pronuntata asupra tuturor oamenilor. Cand cei nedrepti si cei care au fost neascultatori fata de Dumnezeu si au dat slava idolilor ca lui Dumnezeu vor fi condamnati la pedeapsa vesnica, cel drept vas primi o imparatie nestricacioasa care niciodata nu va trece. Cei drepti, intr-adevar, sunt tinuti in Hades acum, dar nu in acelasi loc in care sunt tinuti cei rai. Caci exista o singura coborare in aceasta regiune, o poarta la care noi credeam ca sta un arhanghel cu o ostire prin care cei care trec sunt condusi in jos de ingerii numiti peste suflete. Dar nu toti merg pe aceeasi cale, ci cei drepti sunt condusi spre dreapta, in imnuri cantate de ingerii numiti peste acel loc, spre o regiune a luminii, in care cei drepti au locuit de la inceputul lumii. Aici ei nu sunt confruntati cu nevoi, ci se bucura vesnic de privelistea lucrurilor bune pe care le vad si se veselesc in asteptarea acelor noi bucurii care vor fi deosebite pentru fiecare dintre ei, pretuind acele locuri care le intrec pe cele pe care le avem aici. Acolo nu exista munca grea, nici calduri arzatoare, nici frig patrunzator, sinu exista acolo nici un fel de plante cu spini ci numai fetele parintilor si ale celor drepti pe care ei le vad totdeauna surazandu-le in timp ce asteapta acea odihna si viata vesnica in ceruri, care urmeaza acestei regiuni. Acest loc noi il numim sanul lui Avraam. Cat despre cei nelegiuiti, ei sunt trasi cu forta spre partea stanga, de catre ingeri numiti pentru aceasta pedepsire, nemaimergand de bunavoie, ci ca prizonieri, dusi inauntru prin violenta; la care sunt trimisi ingeri numiti peste ei ca sa-I mustre si sa-I arunce tot mai jos. Acum, acei ingeri care sunt pusi peste aceste suflete le tarasc in vecinatatea iadului insusi. Acei care sunt aproape de el aud continuu zgomotul lui si stau intr-totul chiar in aburul fierbinte; iar cand privesc mai indeaproape acest spectacol, ca un teribil si extrem de mare peisaj de foc, ei sunt cuprinsi de o asteptare ingrozitoare a judecatii viitoare si prin aceasta sunt pedepsiti. Dar mai mult, vazand locul parintilor ssi al celor drepti, chiar prin aceasta ei sunt mai mult pedepsiti. Un haos adanc si mare este insa intre ei , asa fel ca un om drept care are mila de ei sa nu poata ajunge la ei si nici unul nedrept care ar fi destul de indraznet si ar incerca acest lucru sa nu poata trece peste el”. Insa iudeii nu erau oamenii Scripturii si pazitorii revelatiei divine? Cum s-a produs un salt asa de imens in crezul lor, de la credinta curata, biblica, la fantezii absurde grecesti? In sec II i.Hr. cand Sfanta Scriptura a Vechiului Testament in ebraica a fost tradusa in greaca , traducatorii s-au oprit la cuvantul sheol, care trebuia de asemenea tradus. In greaca nu exista nici un cuvant care sa redea notiunea de mormant decat cuvantul hades. Pentru evrei, sheol insemna pur si simplu mormantul , un loc in tarana, pentru odihna inconstienta, tata a intunericului , un loc al viermilor si al tacerii. Pentru greci insa, hades insemna  cu totul altceva; era un loc subpamantean, unde erau stocate sufletele descarnate, care posedau toate insusirile oamenilor. La inceput, iudeii dintre greci faceau distinctia. Spuneau hades , si intelegeau sheol . Dar cu timpul, cu toata bunavointa invatatorilor sinceri, nu s-a putut evita importul unei alte conceptii despre moarte. Caci, odata cu “ camionul ” (cuvantul in sine ) au importat si incarcatura ( sensul lui grecesc ). Asa ca cele doua concepte au fost amestecate in gandirea populara. Nesatisfacuti cu descrierile Noului Testament, minti creative ale perioadei medievale au creionat iadul ca o incinta a ororii in care pedeapsa se aplica necurmat vinovatilor. Imaginile initiale despre iad – ucigasii muscati de reptile veninoase, idolatrii loviti de demoni inarmati cu furci, defaimatorii cu piroane aprinse infipte in ochi etc – au fost si mai bine prelucrate ulterior de artisti ca Dante Alighieri in opere ca Divina Commedia. Acesta reuseste sa descrie iadul ca pe un loc de teroare absoluta, in care pacatosii urla de durere in iad iar sfintii canta glorie lui Dumnezeu in paradis. Pe parcursul timpului , autorii s-au intrecut in a-si imagina scenele cu privire la viata de dincolo, scriitorii prin scrierii lor, pictorii prin picturile lor etc.4. Inradacinarea gandirii grecesti in crestinism ( pana la reforma protestanta , anul 1517 ). Scrierile parintilor bisericesti reflecta gandirea si intelegerea personala a acestora. Atat timp cat functioneaza principiul Sola Scriptura, operele lor nu au aceeasi greutate din punct de vedere revelational ca in cazul Sfintei Scripturi. Asa se explica si faptul ca uneori afirmatii clare ale unui parinte bisericesc cu privire la un subiect sunt contrazise ulterior chiar de el insusi. Totusi, consultarea acestor scrieri este folositoare pentru a intelege directiile dominante ale gandirii in crestinatate la un anumit timp istoric. Prezentam in continuare pe cele mai importante. Clement din Rome (c. 100 ). Nu sustine nemenurirea naturala si nici pedeapsa vesnica. A doua venire si invierea sunt subiecte dominante.Prima epistola a lui Clement catre Corinteni :  “ …curand si foarte rapid se va implini voia Sa , dupa cum spune si Scriptura…”  cap 23; “ …va fi o inviere viitoare…” cap24; citeaza frecvent din Vechiul Testament despre soarta celor rai: “… Dumnezeu va sterge numele lor de sub cer…” cap53; “…iata, nu mai sunt…” cap14. 2) Ignatiu din Antiohia. (c.107) Nemurirea este doar pentru sfinti; pacatosii vor pieri. Epistola catre Efeseni. “ Domnul s-a jertfit ca sa poata da nemurire bisericii Sale” Cap 17Epistola catre Policarp  “…fi temperat ca un alergator: premiul pus inaintea ta este nemurirea si viata vesnica”cap 2In Epistola catre Romani, vorbind despre moartea sa, spune ca “ va cadea in somnul” acesteia:cap 43) Didache, sau Invatatura celor 12 apostoli (c. 120 ). Prezinta modelul celor doua cai: “sunt doua cai: una a vietii si una a mortii, dar este o mare deosebire intre ele…”cap1. Invatatura cartii vizeaza implicatiile “caii vietii”, contrastul dintre “calea mortii” si “viata vesnica”, subliniind “calea mortii eterne” cap 5.4) Barnaba din Alexandria.(c. 140 ) Contrasteaza viata vesnica cu moartea vesnica. Nu aminteste nicaieri ca omul este nemuritor, nici ca cei rai vor suferi chinuri vesniceEpistola lui Barnaba “iar El, ca sa-si supuna moartea, si sa descopere invierea din moarte, a indurat…”cap 5; “…calea intunericului…este calea mortii eterne…”cap 20; “…cel ce pazeste aceste lucruri, va fi slavit in imparatia lui Dumnezeu, dar cel ce alege celelalte lucruri, va fi distrus impreuna cu lucrarile lui…”cap 21.5) Hermas (c.154 ). Portretizeaza viata vesnica si distrugerea totala. Pastorul din Hermas, “… binecuvabtati sunt cei ce practica neprihanirea, caci ei nu vor fi niciodata distrusi” viziunea 2, cap 3; “unii crestini au cazut intr-un somn…”cap 5; “doar cei ce se tem de Dumnezeu si pazesc poruncile Lui au viata cu Dumnezeu…” Porunca 7; “ …cei ce au vazut lucrarile lui Dumnezeu, si continua in savarsirea raului…vor muri pentru totdeauna” Similitude 9,cap 18, 6) Policarp din Smirna (c.155). Invierea este singura posibilitate a nemuririi. Factorul determinant este invierea conditionata. Exista o inviere a sufletului si a trupului. Nu face aluzii la pedeapsa vesnica. Epistola catre Filipeni “… si oricine zice ca nu este inviere sau judecata, acela este intaiul nascut al Satanei” cap 7.7) Mathetes. Raspunde unui necrestin pe nume Diognetus pe probleme ca suflet nemuritor, foc vesnic,etc. Este primul care foloseste expresia “suflet nemuritor”, insa folosit in sensul conditionariiEpistola lui Mathetes catre Diognetus: Hristos “… Cel incoruptibil, pentru cei coruptibili; Cel nemuritor pentru cei ce sunt muritori” cap 9Nu totdeauna pozitia crestinatatii – asa cum este ea stipulata de Tertulian sau Augustin – a fost ca sufletul este nemuritor sau ca chinurile sunt vesnice. Aceasta pozitie devine foarte evidenta la parintii bisericesti tarzii, dupa cum se va vedea. “nici o expresie a parintilor bisericesti apostolici nu poate fi interpretata in sensul a ceea ce azi intelegem prin foc vesnic”( Constable, “The Duration and nature of future punishment” p.167). De acum inainte vor deveni foarte evidente infiltrari ale ideilor platonice cu privire la sufletul nemuritor. 8) Iustin Martirul din Samaria.(c.165) Crede in a doua venire. Exista inviere literara a celor morti. Distrugerea este incetarea existentei. Sufletele nu sunt luate la cer inaintea mortii. Omul este compus din trup si suflet. Invata anihilarea celor rai. Contra lui Filon: “ Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin dimpotriva ca sufletele lor vor fi luate la cer indata ce mor, pe acestia sa nu-I socotesti crestini. ” cap 150; Prima Apologie “ noi credem ca fiecare om va suferi pedeapsa in focul vesnic in acord cu… puterea pe care a primit-o de la Dumnezeu…” cap 129) Tatian din Asiria ( c.172 ) Omul este neexistent in moarte. Va fi din nou existent prin inviere. Catre Greci “Sufletul nu este in sine nemuritor, o , grecilor, ci muritor…”cap 13. 10) Teofil din Antiohia (c.180). Omul este creat ca un candidat la nemurire. Nemurirea este o rasplata. Cei rai sunt consumati in conflagratia finala. Teofil catre Autolicus “…Dumnezeu va invia trupul tau si sufletul tau, si apoi, devenind nemuritor, vei vedea nemurirea, daca crezi de pe acum in ea”, cap 1; “ A fost omul creat prin natura sa muritor? Nu. A fost facut atunci nemuritor? Nu. …A fost facut nici muritor, nici nemuritor. Pentru ca daca ar fi fost facut nemuritor, Dumnezeu care l-a facut trebuia sa-l faca tot Dumnezeu.  ” cap 2711) Melito de Sardes (c.190) Compara moartea cu un somn lung. Nemurirea se obtine prin Hristos. Prima moarte este o tacere lunga.Melito’s Homily on the Passion, in J.T.S., xliv, 1943 “ ingerul mortii spune  primului nascut in Egipt  ca Lui ii apartine o lunga tacere… tacerea mortii”. 12) Gnosticii. Curent religios foarte puternic la vremea aceea, careimprumuta totul din filosofia elenista, precum si din alte sisteme religioase si oculte. Sunt autorii unui sincretism religios total. Ei invatau ca sufletul este prizonier in carcera trupului. Dumnezeul cel rau al evreilor a inghesuit sufletul in trup. Isus venise tocmai ca sa elibereze sufletul din trup si sa-I poata oferi iar libertatea din care a cazut, vesnicia. Exiata  scoala numita a “naasenilor” ( lb.ebr. nahas= sarpe) sau cultul ofit ( lb.gr. ofis= sarpe.). Se sustinea ca in gradina Edenului exista pomul gnozei, al cunostintei binelui si raului. Dumnezeul cel rau al Vechiului Testament, gelos, a oprit pe om de la aceasta sursa a cunoasterii, menita sa deschida poarta eliberarii lui. Si atunci a venit  Isus, care in Ioan 3 s-a comparat pe Sine cu sarpele de arama, adica ( ziceau ei ), cu Sarpele din Eden. Isus ar fi fost chiar sarpele din Eden, si ar fi venit cu solia: “ nu veti muri, ci veti cunoaste gnoza si veti deveni liberi ca zeii. ”. De aceia ei , gnosticii,  se si inchinau soarelui . De aici s-a incercat ulterior si stabilirea unui itinerar specific pe care sufletul il urmeaza atunci cand este eliberat din prinsoarea corpului. Crestinismul primeste influente serioase in favoarea ideii nemuririi sufletului si prin gnosticul persan Mani ( ale carui idei erau cunoscute pana in China si Europa Orientala), ganditor renumit  pentru sinteza lui de factura zoroastrica / budhista. In sinteza, religia gnosticilor se expune pe sine astfel: Dualism: doua principii eterne in competitie, binele si raul.Emanationism: eonii, emanati de fiinta suprema, au creat lumea.Demiurgul: o emanatie rea, Dumnezeul Vechiului Testament. Antiiudaism: Iehova al evreilor este o personalitate maligna, ostila adevarului.Docetism: corpul luiHristos a fost o aparenta temporara.Respingerea Vechiului Testamnet si a epistolelor lui PavelFatalism: omul nu poate face nimic sa se elibereze.Corpul este rau, ar trebui chiar distrus.Transmigratie: sufletele migreaza din trup in trup, pana la completa purificare.13) NeoplatonismulPlotin ( c.250 ) a invatat filosofia in Alexandria de la acelasi maestru ca si Origene. Ajuns in Roma, invie invatatura lui Platon in cercul intelectualitatii romane. Prin el, platonismul , cu teza nemuririi sufletului se impune din nou in lumea ideilor, din care filosofii crestini se adapau deja din plin. Astfel, multimea ereziilor ulterioare isi gasesc originea in contaminarea Scripturii de spiritul filosofiilor grecesti.14) Irineu din Lion (c.202). Omul muritor trebuie facut nemuritor la inviere. Moartea inseamna incetarea vietii. Nemurirea apartine doar dreptilor. Pieirea inseamna nonexistenta. Pedeapsa este punitiva, nu purgatorica. Impotriva ereziilor “… sa confere nemurirea celor neprihaniti …”; “ … viata nu se naste din noi, din propria noastra natura ”; “…Dumnezeu nu-I pedepseste imediat…” cap 1.15) Novatian din Roma (c.280). Tratat privind Trinitatea. “… orice om este muritor. Si nemurirea nu poate veni din ceva care este muritor…” cap 1.16) Arnobius din Africa (c. 330 ) Prezinta ideea distrugerii finale a pacatosilor nepocaiti. Distrugerea nu lasa nimic in urma. Impotriva paganismului . “ Cand veti lepada aroganta voastra, o, oamenilor, care numiti pe Dumnezeu Tatal vostru, insa sustineti ca sunteti nemuritori ca El ?” cap 1617) Atenagora din Atena (c.190 ). Primul parinte bisericesc ce sustine postulatul nemuririi neconditionate  bazate pe platonism. Filosof convertit la crestinism, el amesteca in mod bizar doctrina invierii cu dactrina nemuririi, incercand astfel sa inbine doua lucruri antagonice. Neaga anihilarea finala a celor rai. Omul este un suflet nemuritor intr-un trup muritor . Toate argumentele lui in favoarea nemuririi sufletului sunt scoase din filosofi, nimic din Biblie, cel putin are onestitatea sa nu le puna pe baza Bibliei.Tratat despre inviere. “omul compus din suflet nemuritor si trup” cap 15; “…natura umana nemuritoare” cap 2318) Tertulian din Cartagina. (c.240). Afirma cu autoritate nemurirea si constienta sufletului in moarte. Sufletul, dincolo de moarte, este viu si constient. Este primul scriitor crestin care include in teologia sa notiunile de foc vesnic, iad, chin vesnic, rugaciuni pentru morti. Doar sufletele martirilor se suie direct la cer dupa moarte; ceilalti, sfinti sau nelegiuiti, asteapta undeva intr-o zona subpamanteana ziua judecatii. Asupra invierii “orice suflet este nemuritor”, cap 3Tratat asupra sufletului “… sufletul… simplu in substanta sa, inteligent in natura sa, dezvoltandu-si puterile in variate feluri. ”cap 22Apologie “ focul este vesnic ”cap 4819) Clement din Alexandria (c.220). Este elev al lui Clement. In timp ce era profesor de cateheza in Alexandria, era si cursant al filosofului neoplatonic Ammonius Saccas si coleg cu Plotin . Intai a fost conditionalist ( nemurirea este conditionata de credinta in Hristos). Apoi a expus doctrina nemuririi sufletului. Dupa contactul sau cu gnosticii, el avea sa invete ca sufletul este de origine divina. Lucrarile sale nu lasa o invatatura foarte clara: sufletul este nemuritor, dar totusi sufletele vor fi nimicite; exista un foc vesnic, dar nu chinuri vesnice… .Iadul chinuitor este necesar, intrucat este un mijloc terapeutic. Preluand de la Pitagora ideea migrarii sufletului, sustinea ca necazurile vietii acesteia se datoreaza pacatelor din celelalte vieti. Pana la urma, mantuirea va fi universala. Instructorul “fiind botezati, noi suntem facuti perfecti; fiind facuti perfecti, noi suntem facuti nemuritori”, cap 6; “sufletul este  nemuritor” cap 14; “ focul sfinteste sufletele pacatoase, nu trupul ” cap 6 Fragmente, nr.6 De la Antonius Melisa “ toate sufletele sunt nemuritoare, chiar si ale celor rai”20) Origen. (c.254 ) cunoscut pentru orientarea sa  alegorica. Mantuirea este universala. Trupul material nu va invia. Totul este spiritual. De Principiis “suflete plasate in trupuri”, cap 6; “Sufletul este o substanta partasa naturii divine” cap 8; “toti pacatosii vor fi restaurati sub instruirea ingerilor”cap 6; Impotriva lui Celsus, “ sufletul… odata este pus intr-un trup…alta data ina alt trup, dupa cum este nevoie mai bine…” cap 32In Vest, teologii vor adopta gandirea lui Tertuluian (  chinuri vesnice ): Minucius Felix (c. 220 ), Hipolitus ( c.236 ), Ciprian din Cartagina ( c.258 ), Ambrazie din Milan ( c.397 ), Ioan Gura de Aur ( c.407 ), Ieronim din Betleem ( c.420 ).In Est, se va adopta gandirea lui Origen ( restaurarea universala ): Grigorie Thaumaturgul ( c.270 ), Pierius (c.282 ), Theognostus (c. 282), Panfil din Cezarea (c.309), Eusebiu (c.340), Titus din Bostra (c.373), Vasile din Cezarea (c.379), Grigore de Nissa (c.395), Diodor din Tars (c.390), Teodor de Mopsuestia (c.428). Augustin din Hippo ( c.430 ). Sustine ideea impunerii doctrinei prin forta autoritatii. Scrie Cetatea lui Dumnezeu, opera in care descrie victoria finala a bisericii pe pamant, nemurirea inerenta, indestructibilitatea sufletului uman. Extinde si imbogateste ideile lui Tertulian. Se inspira si din dualismul persan. Genesa sa teologica este neobisnuita: la 20 de ani deveine aderent al gnosticismului maniheism; la 30 de ani devine aderent al neoplatonismului lui Plotin. Inainte de a se botezala 33 de ani Augustin scrie o lucrare in care enumera 16 argumente in favoarea tezei nemuririi sufletului. Doctrina aceasta nu o gasise in crestinism, ci in neoplatonism . Dupa convertire, unifica  in mod ireversibil platonismul cu crestinismul. De atunci crestinii au fost obisnuiti sa creada ca intre moarte si inviere sufletele celor morti ori se bucura de frumusetile paradisului ori de chinurile iadului. Iar aceasta stare de lucruri continua pana la inviere, cand sfintii vor intra in mod desavarsit in drepturile lor de mantuiti.In Evul Mediu, ganditori ca Peter Lombard , Thomas Aquinas( c.1250 )  sau Duns Scotul ajuta si ei  la finisarea conceptiilor “ chinurilor vsnice” si “purgatoriului”. Printre vocile care sustin o intelegere distincta de a marii majoritati enumaram:Patriarhul de Ierusalim Sofronius, care considera nemurirea ca pe un dar.Averoes, profesor arab de orientare aristoteliana. El spune ca atat trupul cat si sufletul  inceteaza sa traiasca cand omul moare.Moses ben Maimon ( 1131-1204) sustine ideea anihilarii celor rai.Abravanel ( c.1508 ). Om politic si teolog in Spania, spune ca moartea a doua este anihilareValdenzii din Piemont. Resping ideea ca sufletele ar fi in purgatoriu Papa Ioan XXII. Pontif care cauta in mod sincer sa afle ce se intampla sufletului dupa moarte, renegand linia clasica de gandire pe acest subiect. Este si motivul pentru care nu i se acorda mult spatiu in enciclopediile catolice. Credinta in supravietuirea sufletului dupa moarte a facut ca oamenii crestinismului traditional sa se exprime printr-o vasta corola de doctrine pe acest subiect: exista azi rugaciuni pentru sufletele celor morti, indulgente ( plata pentru pacatele sufletului pentru vremea cand inca nu parasise trupul ),  arderea impuritatilor spirituale ale sufletului in purgatoriu pentru ca apoi sa poate merge nestingherit in rai, apelarea la sufletele mortilor carein viata au fost sfinti si credinciosi pentru ca acestea sa faca mediere pentru noi pacatosii la Dumnezeu, flacari eterne ale iadului care ard sufletele celor ce in timpul vietii nu s-au impacat cu Dumnezeu etc. Conceptia traditionala despre iad vine din intunecatul Ev Mediu, in care oamenii traiau sub regimuri autocratice si despotice, in care se puteau folosi procedee din cele mai sadice fata de supusii necredinciosi. Sub astfel de conditii sociale, teologii au putut atribui lui Dumnezeu caracteristici pe care noi azi le-am putea socoti demonice.

5. Reprezentanti ai nemuririi conditionate pana in secolul 20

Adevarul nu este, si niciodata nu a fost hotarat prin votul unei majoritati. Insa intotdeauna a avut reprezentanti. Numele acestor piosi crestini , unii invatati de renume, au putut fi identificate in toate epocile. Exemplele prezentate aici marcheaza perioada dedupa reforma protestanta. Timpurile erau dominate de afirmatii ca cele ale papei Leon al X-lea ( 1513 AD), care la al cincilea Conciliu Latheran decreta impotriva celor care contestau invatatura nemuririi sufletului : “ condamnam si reprobam pe toti cei ce afirma ca sufletul inteligent este muritor. ”
Secolul 16-lea. 

Pietro Pomponatius, 1516, Mantua, profesor italian de renume si leader printre averoristi.Treatise on the Immortality of the Soul, carte care neaga nemurirea sufletului. Lucrarea sa este foarte apreciata in universitatile italiene.  2. Martin Luther (1493-1546), reformator german si  traducator al Bibliei,care pe 31 Octombrie 1517 afiseaza faimoasele Teze pe usa bisericii din Wittenberg contra papalitatii. Luther oscila intre adevar si alegorie.Cand in 1520 publica Apararea (Defence) in 41 de propozitii, El incadreaza declaratia papala despre nemurirea sufletului printre monstruozitatile acestui mare sistem decazut. In propozitia 27 spune in mod ironic:  “ dau voie papei sa-si stabileasca articolele de credinta pe care daca vrea sa le urmeze el insusi : painea si vinul se transubstantiaza in sacrament…papa este imparat al lumii,  rege al cerului si dumnezeu al pamantului…sufletul este nemuritor… ” In  1573  avea sa spuna: “ Solomon spune ca cel mort doarme si nu mai stie nimic… Cand se vor scula li se va parea ca a trecut un minut…” An Exposition of Salomon’s Booke, Called Ecclesiastes or the Preacher, 1573, folio 151v.In alta parte: “ Trebuie sa vedem moartea intr-o lumina corecta, pentru a nu ne alarma in mod nefolositor, asa cum paganilor li se intampla; In Hristos noi dormim…insa nu vom ramane in el, ci vom fi sculati la viata. …” A Compend of Luther’s Theology, editat de Hugh Thomson Ker, Jr., p. 242.Oscilatia lui se observa insa si in paragrafe ca acesta: „In interim [ intre moarte si inviere ], sufletul nu doarme ci este treaz si se bucura sa vada pe ingerii lui Dumnezeu si sa converseze cu ei.” (LUTHER’S WORKS, Vol XXV, pg 321, citat in Morey, pg 201)5. William Tyndale(1484-1536), traducatorul Bibliei in limba engleza; martir. “Punandu-le ( sufletele ) in cer, iad sau purgatoriu, distrugem argumentele lui Hristos si ale lui Pavel despre inviere. La ce ar mai fi ea de folos?…Filosofii greci, care negau invierea, au spus ca sufletele sunt nemuritoare. Iar papa a unit doctrina duhovniceasca a lui Hristos cu doctrina neduhovniceasca a filosofilor.” William Tyndale, An Answer to Sir Thomas More’s Dialogue (Parker’s 1850 reprint), bk. 4, ch. 4, pp. 180, 181 6. John Frith (1503-33), asociat al lui Tyndale ; martir deasemenea.  “Ca unii se afla deja in cer si altii in iad…nu va fi niciodata in stare sa dovedeasca cu Scriptura, si aceasta sustinere distruge si invierea…” An Answer to John Fisher, Bishop of Rochester.7. George Wishard (1500-1546), profesor de limba greaca, prieten cu Latimer, tutorele lui John Knox; martir. In declaratia lui de condamnarea era stipulat: “Tu, ereticule, ai predicat in mod public ca sufletul omului doarme pana la ziua judecatii si ca nu va obtine viata vesnica pana in acea zi”  Blackburne, Historical View, p. 21. 8. ” Baptistii Generali „
In  Institutes of Ecclesiastical History, cancelarul Universitatii din Gottingen, Johann L. von Mosheim, raporta ca” Baptistii Generali ” erau raspanditi intr-un mare numar la acea vreme prin multe din provinciile Angliei (Murdock tr., bk. IV, cent. XVI, sec. III, pt. 2, ch. III, par. 23), si ca intr-unul din articolele lor de credinta se spunea ca  ” sufletulintre moarte si inviere nici nu se bucura nici nu sufera, ci este intr-o stare de inconstienta. „—Ibid.
Calvin, profund tulburat de raspandirea acestei invataturi scrie in 1534 un foarte tratat militant numit Psychopannychia (Somnul sufletului). Era hotarat sa combata invatatura ca “ sufletul moare sau doarme” pe care “ deja a fost acceptata de mii de oameni”. Impreuna cu H. Bullinger in formularea Confesiunii Helvetice II afirma: “ Condamnam pe toti cei care batjocoresc sau cu argumente rafinate contesta nemurirea sufletului , sau sustin ca sufletul doarme, sau devine parte din Dumnezeu”. Ulterior, Dr. Joseph Priestley, avea sa observe : “ daca n-ar fi fost autoritatea lui Calvin, care a scris in mod expres impotriva “somnului sufletului”, doctrina starii constiente intermediare ar fi fost, dupa toate probabilitatile, stearsa ca si doctrina purgatoriului ” Corruptions Christianity, in Works(1818), vol. 5, p. 229. Reforma protestanta a respins conceptul de purgatoriu. Acelasi lucru a fost valabil si pentru doctina indulgentelor. Insa chiar si ei au continuat sa creada in constienta sufletelor descarnate dupa moarte. Confesiunea de la Westminster din 1646 venea sa se opuna acestei stari de lucruri afirmand ca  sufletele, care nici nu mor nici nu dorm, concepute ca o subsistenta nemuritoare, se reantorc imediat la moarte la Dumnezeu. Sufletele dreptilor sunt primite in cerurile lui Dumnezeu, unde sa poata privi gloria lui Dumnezeu si unde sa astepte intregirea cu trupurile lor; ale celor nedrepti merg insa in iad, unde raman in flacari pastrate pentru judecata zilei celei mari. Secolul 179. „R. O. [Richard (or Robert) Overton], invatat, militar si pamfletist  “Omul ca intreg a pacatuit, ca intreg va muri…deplasarea sufletului in cer sau in iad este fictiune…cu ocazia invierii are loc inceputul nemuririi, si nu inainte.” Man’s Mortality, 1643  10. Samuel Richardson (fl. 1633-1658), pastor, Prima Biserica Baptista Particulara, Londra .Discurs despre flacarile iadului … Dovezi infailibile cum ca nu exista pedeapsa dupa aceasta viata, pe care cineva sa le indure vesnic 1658 11. John Milton (1608-1674), „Cel mai mare dintre poetii sacri „; Secretarul lui Cromwell Desi s-a spus ca omul este compus din trup si suflet, voi arata ca in moarte intregul om sufera privare de viata …Mormantul este pazitorul comun al tuturor pana la ziua judecatii. Treatise of Christian Doctrine, vol. 1, ch. 1312. George Wither (1588-1667), „Poetul crestinatatii” Traducatorul in engleza pentru Nemesius, expune in favoarea nemuririi conditionate si a somnului sufletului in moarte. 13. John Jackson (1686-1763), rector la Rossington A Dissertation on Matter and Spirit, 1735 ; The Belief of a Future State, 1745; A Clear Distinction Between True and False Religion, 1750 . Condamna categoric doctrina chinurilor vesnice. 14. John Canne (1590-1667), editorul lucrarilor lui  R. Overton’s work; pastor la Broadmead Baptist Church.Bristol Reference Bible, 1682 . Sustine in general ideile lui  R. Overton. 15. John Tillotson (1630-1694), arhiepiscop de Canterbury “Eu nu gasesc doctrina nemuririi sufletului nicaieri in mod expres expusa in Scriptura”. Works, 1717 ed., vol. 1, p. 749 18. Dr. Issac Barrow (1630-1677), profesor de Greaca la Cambridge University Duration of Future Punishment. Sustine ca viata vesnica este conditionata si ca cei rai vor fi in final distrusi.Secolul 1819. Dr. William Coward(1657-1725), medic practicant, Londra Scrie Second Thoughts Concerning the Human Soul, in care demonstreaza ca notiunea de suflet asa cum este acesta inteles in conceptia traditionala este o inventie pagana (1702).
20. Henry Layton (1670-1706), Anglican, autor  al unui ciclu de 9 volume despre conditionalism Arguments and Replies, in a dispute concerning the nature of the Soul, 1703  .  In timpul vietii traim si ne miscam datorita lui Dumnezeu; dar canda murim noi adormim in Hristos, in asteptarea invierii care va avea loc la a doua venire.21. Joseph Nicol Scott, M.D. (1703-1769), preot, asistent al tatalui sau , Thomas Scott Sermons Preached in Defence of All Religion, 1743 . In Predicile 17, 18 din volumul II : “viata este doar pentru drepti; cei rai  vor fi distrusi”.22. Dr. Joseph Priestley (1733-1804), Unitarian, om de stiinta,  filosof. The History of Opinion Concerning the State of the Dead.. Starea sufletului in moarte este una de inconstienta, la fel de inconstient ca si trupul. 23. Edmund Law (1703-1787),Episcop,  Director la Colegiul  St. Peter, archidiacon de Stafford , episcop de Carlisle 
The State of the Dead, 1765 . Moartea esteun somn; o negare a vietii, gandirii, actiunii.24. Peter Pecard (c. 1718-1797), director al Colegiului  Magdalen , Cambridge, decan la Peterborough Observations on the Doctrine of an Intermediate State, Between Death and the Resurrection, 1756 Nemurirea nu este proprie omului, ci este un dar de la Hristos.25. Francis Blackburne (1705-1787), Arhidiacon al Clevelandului; rector la Richmond A Short Historical View of the Controversy Concerning the Intermediate State, 1765. Cea mai completa istorie a acestui subiect in secolul 18.  26. Samuel Bourn (1714-1796), anglican, Rivington, LancashireChristian Doctrine of Future Punishment, 1759 . Sustine  “distrugerea totala, anihilarea incetarea existentei” in dreptul pacatosilor incorigibili”. 27. Dr. William Whiston (1667-1752), teolog Baptist , profesor de matematica, Cambridge UniversityThe Eternity of Hell—Torments Considered, 1740 Neaga doctrina chinurilor vesnice; cei rai vor fi distrusi .28. Dr. John Tottie (fl. 1772),  Oxford; arhidiacon de WorcesterSermons Preached Before University of Oxford, 1775 . Se opune doctrinei nemuririi  naturale a sufletului.29. Henry Dodwell (1641-1711),  profesor la Oxford (numit „invatatul Dodwell”)
The Natural Mortality of Human Souls, 1708 Secolul 1930. Timothy Kendrick , episcop Anglican Sermons, 1805. Sufletul omului moare odata cu sufletul, si este adus la viata la inviere, la a doua venire. 31. Dr. William Thomson (1819-1890), arhiepiscop de YorkThe Thought of Death (Bampton Lecture), 1862. Viata celor rai nu va mai fi pentru ca Dumnezeu poate sa faca sa existe vesnic doar ceea ce este bun. 32 Dr. Edward White (1819-1887), Congregationalist, pastor la St. Paul’s Chapel; presedintele de la Congregational Union. Immortality, a Clerical Symposium. In 1883  declara: “Cred mai mult ca oricand ca aceasta doctrina este contrara fiecarui rand al Scripturii si contrara oricarui sentiment uman”.—Introduction to J. H. Pettingell’s The Unspeakable Gift (1884), p. 22. 33. Dr. John Thomas (1805-1871), editor la Apostolic Advocate; fondator al Christadelphians Distrugerea finala a celor rai. Nemurirea este un dar de la Hristos. 34. H. H. Dobney (1809-1883), pastor Baptist, Maidstone, England Notes of Lectures on Future Punishment, 1844 35. Richard Whately (1787-1863), Arhiepiscop de Dublin; profesor la Oxford  A View of the Scriptural Revelations Concerning a Future State . Nicaieri nu se afirma ca cei rai vor fi tinuti in viata vesnic. Ei vor avea parte de o distrugere la final.36. Henry Alford (1810-1871), Decan la Canterbury, invatator biblic Greek New Testament.Viata vesnica apartine doar celor ce sunt in acord cu voia lui Dumnezeu.37. James Panton Ham, slujbas Congregationalist , Bristol Life and Death;  The Theology of the Bible in Relation to Human Mortality, 1849 38.Charles F. Hudson (1821-1867), profesor de limba greaca , pastor Congregationalist Debt and Grace as Related to the Doctrine of a Future Life, 1857 ; Christ Our Life. The Scriptural Argument for Immortality Through Christ Alone, 1860 39. Dr. Robert W. Dale (1829-1895), pastor Congregationalist, Carr’s Lane Church, Birmingham; editor la The Congregationalist; presedinte la  Congregational Union of England and Wales;  presedinte la  First International Council of Congregational Churches in 1891. Si-a anuntat aderarea la conditionalism printr-o declaratie in fata Congregational Union in 1874. “Viata vesnica este mostenirea acelora care vor fi gasiti in Hristos. Cei care nu vor fi gasiti in El vor muri de moartea a doua din care nu va mai fi inviere.”Afirmatia a fost gasita in Freer’s Edward White, His Life and Work (1902), pp. 354, 355.40. Dean Frenerick W. Farrar (1831-1903); decan de Canterbury Eternal Hope, 1877; Faith and Mercy ; Mercy and Judgment, 1881. Denunta dogma suferuntelor vesnice; nu poate gasi un singur text in Scriptura care interpretat corect sa sustina aceasta invatatura. 41. Hermann Oshaulen (1796-1839), profesor de teologie la Konigsberg Biblical Commentary on the New Testament (1860), vol. 4, p. 381. Doctrina nemuririi sufletului este de negasit in paginile scripturii. 42. Canon Henry Constable (died 1894), inalt slujbas la Cork, Irlanda Hades: or the Intermediate State of Man Restitution of All Things ; The Duration and Nature of Future Punishment . Nemurirea sufletului ca doctrina nu este sustinuta de Scriptura.43. William E. Gladstone (1809-1898), preot si teolog Britanic   “Inca de pe vremea lui Origene am fost invatati sa privim ca buna o ideea a nemuririi care nu este acelasi lucru cu ceea ce crestinismul adevarat intelege prin nemurire. Iar aceasta s-a inradacinat in Biserica Crestina….pe usa din dos”. Studies Subsidiary to the Works of Bishop Butler (1896 ed.), p. 184.195.
44. Joseph Parker (1830-1902), Congregationalist, pastor la City Temple, Londra “Dumnezeu nu I-a spus omuylui  ” te voi face nemuritor si indestructibil; si vei avea viata vesnica.” Nu; ci El l-a facut capabil de viata; I-a pus in el gandul vesniciei; l-a sfatuit sa o caute, pentru ca El nu are placere inmoartea pacatosului…” The People’s Bible, vol. 1, p. 126 45. Bishop John J. S. Perowne (1823-1904), ebraist, episcop Anglican de Worcester
“Nemurirea sufletului nicaieri nu este afirmata sau argumentata in Vechiul Testament”. Hulsean Lectures on Immortality, p. 31.
46.  Sir George Stokes (1820-1903), profesor de matematici, Cambridge; presedinte la Royal SocietyThat Unknown Country (A Symposium), 1889 ; Immortality, a Clerical Symposium “A fost ceva natural ca dupa ce si-a pierdut nemurirea prin neascultare, omul sa-si imagineze ca in el a mai ramas totusi ceva de natura nemuritoare” . That Unknown Country, p. 829.
47. Dr. W. A. Brown (1865-1943), profesor la Union Seminary, New York
The Christian Hope, 1912. Din Israel a venit  doctrina invierii si a revenirii; dinGrecia, doctrina nemuririi naturale.
48. Dr. J. Ager Beet (1840-1924), Wesleyan,  profesor
Last Things ; Prefata la  The Immortality of the Soul: A Protest, 5th ed., 1902 “Urmatoarele pagini sunt un protest impotriva unei doctrine care timp de secole a fost acceptata ca adevar divin , insa care este nesanatoasa si care a derivat din filosofia greaca.” 49. Dr. R. F. Weymouth (1822-1902), Presedintele de la  Mill Hill School, translator al New Testament in Modern Speech “Mintea mea este bulversata de aceata interpretare grosiera de limbaj; desi se poseda cinci sau sase cuvinte grecesti foarte sugestive, se prefera sa se traduca “a distruge / distrugere ” cu “ a mentine la nesfarsit o existenta in chinuri””. Citat din Edward White in Life in Christ (1878), p. 365.  50. Dr. Lyman Abbott (1835-1922), pastor Congregationalist si editor la Christian Union  si la The Outlook.
“ Notiunea de pedepsire continua este bazata se pare o idee omeneasca; pe una falsa.” That Unknown Country, p. 72.Ibid. 51. Dr. Edward Beecher (1803-1895), teolog Congregationalist ; presedinte la Illinois College
“Oamenii nu sunt- asa cum spunea Plato – existenti prin ei insisi, fiinte eterne, nemuritori…Ceea ce Dumnezeu a creat sustine, insa poate anihiladupa voie.” Doctrine of Scriptural Retribution, p. 58. 52. Dr. Emmanuel Petavel-Ollieff (1836-1910), teolog elvetian; conferentiar la Universitatea din Geneva The Problem of Immortality 53. Dr. Franz Delitasch (1813-1890), ebraist, professor la Rostock, Erlangen, Leipsic
A New Commentary on Genesis . “Din punctul de vedere al Bibliei, sufletul poate sa moara; este muritor” Comentariu la Num. 23:10. 54. Charles J. Ellicott (1820-1905), Episcop de Bristol, presedinte la English Revision Committee “ Pare de neimaginat cum ar fi posibil ca Dumnezeu, care este totul in toate sa ingaduie un punct intunecat ( iad…)  … impotriva dragostei Sale nesfarsite” The Ceylon Evangelist, October, 1893. 55. Dr. George Dana Boardman (1828-1903), pastor, First Baptist Church of Philadelphia; pune bazele pentru  Boardman Foundation of Christian Ethics, University of Pennsylvania . “Nici un singur pasaj al Cuvantului, de la Genesa la Apocalipsa nu invata doctrina nemuririi naturale a omului. Doar Dumnezeu are nemurirea (1 Tim. vi. 16)” Studies in the Creative Week, pp. 215, 216. 56. H. Pettingell (1815-1887), Congregationalist, secretar de district la Congregationalist Board of Foreign Missions
Platonism versus Christianity, 1881 ; “ Este demn de remarcat ca doctrina chinurilor vesnice nu se gaseste in crezurile bisericesti: nici in crezul apostolic, nici in crezul de la Nicene, nici in crezurile moderne. Noi credem ca aceasta dogma in bisericile protestante este o mostenire din lista de erori ale Evului Mediu si datorita teoriilor speculative ale platonismului.” The Life Everlasting, pp. 66, 67.57. Conferinte pe tema conditionalismului O astfel de conferinta asupra nemuririi a avut loc si in Londra pe 15 Mai , 1876,  din al carui raport cu privire la nemurirea sufletului selectam:  p1. Doctrina are o istorie intunecata; introdusa de sarpe in Eden, raspandita de filosofiile pagane; nu se gaseste in gandirea evreiasca; intarita de platonism; adoptata ca autentica de Biserica Romei 
p7. Nemurirea este o binecuvantare care trebuie cautata, nu un drept prin nastere. 
p10. Reduce judecata la o farsa de proportii. 
p12. Este o sursa prolifica de erori; a se vedea Mohamedanismul, Shakerismul, Swedenborgianismul, Spiritualismul, Purgatoriul, Mariolatria, Universalismul etc. Secolul 2058. Canon William H. M. Hay Atken (1841-1927), organizator de misiuni Anglican “Oamenii nu cred si nu vor crede ca un Dumnezeu infinit de bun poate consimti ca proprii Sai copii sa fie torturati vesnic pentru pacatele facute in trecatorii lor ani pe pamant.” Foreward, Eric Lewis’ Life and Immortality, 1949.59. Eric Lewis (1864-1948), profesor la Cambridge University, misionarin Sudan si India
Life and Immortality, 1949 Christ, the First Fruits, 1949 . Omul este muritor. Nemurirea este un dar conditionat de credinta si ascultare
60. Dr. William Temple (1881-1944), Arhiepiscop de Canterbury.
“ Omul nu este nemuritor prin natura sa; dar este capabil de nemurire , la inviere, daca el o va primi de la Dumnezeu.”  Nature, Man and God, p. 472.61. Dr. Gerardus van Der Leeuw (1890-1950), profesor la Universitatea din Groningen
“ Biserica—nu conteaza cat de elenizata a fost, in doctrina si in practica- intotdeauna a mentinut ideea invierii sufletului.  Corpul moare; chiar si duhul , sau sufletul pe care il am va inceta sa existe.”  Onsterfeliikheid of Opstanding, p. 30.—Ibid., p. 32.
62. Dr. Aubrey R. Vine , editor la The Congregational Quarterly; profesor la Yorkshire United Independent College
“ Nemurirea naturala a spiritului este mai degraba un concept grecesc decat crestin.: An Approach to Christology (1948), p. 314.
63. Dr. Martin J. Heinecken , profesor de teologie  sistematicala Seminarul Theologic Lutheran din  Philadelphia
“ In raportul creatiunii ni se spune ca Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului si suflat in nari suflare de viata iara omul a devenit un suflet viu. Acest lucru se interpreteaza de obicei ca Dumnezeu I-a pus un suflet in sensul de persoana sau entitate distincta in corp. Insa aceasta idee este un fals dualism. Omul trebuie considerat o unitate.” Basic Christian Teachings, pp. 36, 37.
64. David R Davies , rector, St. Mary Magdalen, St. Leonard-on-Sea, Anglia
The Art of Dodging Repentance, 1952 ; The Art of Dodging Repentance (1952), p. 84.
Sufletul poate fi distrus. 65. Dr. Basiil F. C. Atkinson,  profesor la Cambridge University
“ Ganditorii greci au avut tendinta sa vada un suflet nemuritor incarcerat in temnita trupului. Aceasta subliniere este opusa gandirii biblice.”  The Pocket Commentary of the Bible, Part 1, Book of Genesis, p. 32 66. Dr. Emil Brunner  profesor de teologie sistematicasi practicala Universitatea din Zurich,  profesor de onoare la  Princeton si la International Christian University, Tokyo
“ Invataturile platonice…au penetrat atat de adanc gandirea vestica, incata , cu putine modificari a fost asimilata de teologia crestina si de practica bisericii, si chiar a fost declarata de Conciliul Lateran din 1523-13 dogma, iar a o contrazuce era socotit ca erezie.”  Eternal Hope, p. 100.
67. Dr. Reinhold Niebuhr , profesor la Union Theological Seminary
“Platonismul lui Origene a distrus in mod complet sensul biblic al unitatii omului.” The Nature and Destiny of Man, vol. 1, p. 5.  p. 153.
68.DR. T. A. Kantonen , Profesor Lutheran, Hamma Divinity School, membru al  World Federation Commission on Theology 
“Animismul primitiv, cu notiunea lui de suflet / stafie detasabil care continua la moarte sa aiba o existenta ca de umbra si sa intre in legaturi cu rudele vii a ramas inca foarte popular. … Crezul crestin nu spune “ cred in nemurirea sufletului”, ci “ cred in invierea trupului ””. The Christian Hope, p. 20.
69. DR. D. R. G. Owen, profesor de cunostinte religioase la Trinity College; conferentiar, filosof si teolog la Wycliffe College, Toronto.
“Antropologia „religiouasa” [in contradictie cu cea biblica] adopta un dualism extrem, conform caruia cortpul si sufletul ar fi doua substante diferite si distincte. … Ideea unei stari intermediare conduce in mod natural spre teorii ca cea a purgatoriului. …” Body and Soul, p. 26. 
6. Situatia in contemporanitate Contemporanitatea este momentan in deriva cu privire la acest subiect. Referintele urmatoare vin sa sublinieze framantarea crestinatatii si cautarile ei dupa ceea ce se constituie in adevarul curat al Scripturii. Problema starii sufletului dupa moarte si a destinului lui vesnic este inca deschisa pentru o mare majoritate. Vechile declaratii “teologice”.Richard Baxter in cartea “ Pacatosii in mana lui Dumnezeu nemilos”(1856) scria:  “Dumnezeu te tine deasupra prapastiei iadului cum tii un paianjen. Ura Lui se indreapta asupra ta si arde ca focul. In ochii Lui nu valorezi mai mult decat o scarba care trebuie aruncata in foc. Tu atarni de un singur fir, agatat de flacarii urii dumnezeiesti… si firul poate fi in orice clipa rupt.”Elucidari istorice William S. Sahakian, in History of Philosophy, 1968, p. 56 nota: “Plato (ca. 428-348 B.C.) a vazut existenta omului divizata in existenta materiala si spirituala … si  a rationat in felul acesta: sufletul, fiind etern, trebuie sa fie preexistent 3) Dictionare si enciclopediiThe Interpreter’s Dictionary of the Bible face urmatorul comentariu termenului -suflet (nephesh): „Cuvantul ‘suflet’ … care poarta cu el azi sensuri venite din platonismul grec, orfism sau gnosticism…in Vechiul Testament niciodata nu a insemnat suflet nemuritor, ci principiu de viata, fiinta vie, omul ca atare… ” (Vol. 4, 1962, „Soul,” emphasis added).De asemenea The International Standard Bible Encyclopaediarecunoaste ca azi crestinismul este sun influenta platoniana (conform careia trupul moare dar sufletul supravietuieste).4) Revizuiri  protestanteUltimele sase pagini ale cartii Evangelical Essentials aparuta la prestigioasa editura InterVarsity in 1988 s-au constituit ca o adevarata explozie pentru lumea evanghelica. Era semnata de evangelicul anglican John Stott si desi restul de 388 de pagini s-au pastrat in linia traditionala a intelegerii evanghelice, ultimile sase pagini expuneau credinta autorului cu privire la sfarsitul oamenilor pacatosi: acestia urmau sa fie anihilati din univers de catre Dumnezeu fara a suporta experienta flacarilor care vor arde vesnic ( asa cum credea marea majoritate a lumii evanghelice ). In cartea sa  John Stott, cunoscut predicator si teolog din Anglia, confesorul reginei si fodatorul Institutului pentru crestinismul contemporan spunea: “ Vreau sa repudiez cu toata vehementa de care sunt capabil superficialitatea cu care evanghelicii vorbesc despre iad… Imaginea focului indica doar anihilare instantanee, si nu chinuri vesnice…”. Unii traditionalisti ca John H. Gerstner a mers pana acolo incat s-a indoit de faptul ca Stott va mai fi vreodata salvat. Acest eveniment a marcat inceperea unor dezbateri serioase pe tema iadului si a destinului sufletului uman. Ambele tabere – anihilationisti sau traditionalisti tiparesc articole sau carti aparandu-si vederile sau contestand tabara adversa.5) Framantari evanghelice

Philip E. Hughes, profesor pensionar al Seminarului Teologic Westminster a scris si el o carte, The True Image: The Origin and Destiny of Man in Christ (Eerdmans, 1989), in care isi facea cunoscuta pozitia sa: anihilationist ( sau nemurirea conditionata , sau pe scurt conditionalismul, este vederea conform careia fiintele umane nu poseda nemurirea in  mod inerent; a se vedea capitolul II si III ). Colectia de eseuri Baker din 1992 – Universalism and the Doctrine of Hell –a inclus o lucrare de John W. Wenham, numita „The Case for Conditional Immortality.”  

Prin influenta lui Wenham cartea lui Edward Fudge este editata in 1994 de puternica casa de editura  Paternoster Press. Numele ei:  The Fire That Consumes: The Biblical Case for Conditional Immortality. Traditionalistii, simtindu-se tradati, au ripostat. Pe linia aceasta se explica aparitia lui Gerstner intitulata  Repent or Perish ( la Editura Soli Deo Gloria, 1990). Altii au fost mai rezervati, dar totusi destul de categorici impotriva conditionalismului: Larry Dixon cu The Other Side of the Good News: Confronting the Contemporary Challenges to Jesus’ Teaching on Hell (Victor, 1992) sau  Robert A. Peterson  cu Hell on Trial: The Case for Eternal Punishment (Presbyterian & Reformed, 1995). Dscutiile au fost extinse:  in Universalism and the Doctrine of Hell, Kendall Harmon apara in mod caustic  punctul de vedere traditional atunci cand scrie „The Case Against Conditionalism: A Response to Edward William Fudge.” D. A. Carson consacra 22 pagini in  The Gagging of God: Christianity Confronts Pluralism (Zondervan, 1996) unui studiu exegetic favorabil vederilor traditionale. J. I. Packer isi exprima neplacerea in mod deschis in fata ideilor conditionalistilor ca Stott in Evangelical Affirmations (Editura Academie, 1990).Nume celebre ale lumii teologilor aliniate taberei lui Stott:  Hughes, Wenham, Michael Green, Packer, De partea cealalta, a traditionalistilor: Harmon, Gerald Bray, Alec Motyer.“Multi crestini moderni pur si simplu sunt rusinati de iad” ; “ … un lucru prea rusinos ca sa fie mascat de cosmetica iubirii divine” scria U.S. News and World Report, Special Edition 2001, in articolul Iadul fara viitor, pg 51-56.6) Giganti “nealiniati”Clark Pinnock, profesor de teologie la McMaster Divinity College din Hamilton, Ontario intreaba retoric: “ Cum pot crestinii sa proiecteze o divinitate atat de cruda si razbunataoare, care sa cauzeze tortura nesfarsita pentru creaturile Sale, oricat de pacatoase ar fi putut fi? Un Dumnezeu care ar putea face asa ceva ar fi  mai asemanator cu Satana decat cu Dumnezeu”; “ Sfarsitul pacatosilor este distrugerea, nu suferinta eterna”( Criswell Theological Rewiev)Sau citat de William Crockett in „Four views on Hell,” Zondervan, (1992) se poate afla : „Tortura vesnica este intolerabila din punct de vedere moral, pentru ca il creioneaza pe Dumnezeu actionand ca un monstru care mentine un Auschwitz vesnic inamicilor Lui, carora nu le ofera nici macar sansa sa moara. Cum poate iubi cineva un astfel de Dumnezeu ?”( p. 98)Timothy George, decan la Beeson Divinity School in Birmingham, comenta insa in favoarea pozitiei clasice: „…realitatea cerurilor si a iadului sunt prea mari pentru a putea fi exprimate. Exista cateodata un fel de bucurie rautacioasa ca oamenii rai vor arde in iad. Eu nu cred ca aceasta onoreaza pe Dumnezeu sau reflecta dragostea lui Isus. Ar trebui sa fim cu ochii in lacrimi pentru aceia care pier….”Hans Küng, in referinta cu privire la posibilitatea ca Dumnezeu sa fi creat iadul scria : „Ce-am spune noi ca fiinte umane despre cineva care are o sete atat de mare razbunare , implacabila si nesatioasa ?„( Hans Küng, „Eternal life, life after death as a medical, philosophical and theological problem,” Doubleday, (1984), Page 136.  )7) Aliante si conventii evangheliceAlianta Evanghelica, fondata inca din 1846, sesizand controversa privitoare la subiectul starii sufletelor dupa moarte stabileste in 1995 o alianta numita Alliance Commission of Unity and Truth Among Evangelicals (ACUTE) cu scopul de a lucra in vederea consensului teologic printre  evanghelici .Unul dintre proiectele aliantei a fost natura iadului –  The Nature of Hell. Grupul de studiu, compus din traditionalisti si conditionalisti au lucrat impreuna la redactarea unui raport care sa exprime o pozitie echilibrata pentru pastrarea tolerantei intre membrii lor . In aprilie 2000, ei au reusit sa-l redacteze. Acesta descria iadul in termenii anihilarii sufletului uman si nu ca loc al  torturilor eterne („Church report calls for greater emphasis on the teaching of hell,” UK Evangelical Alliance press release, 2000-APR-2)In schimb, Conventia Baptistilor din Sud (SBC), la Comitetul Baptist de studiu al credintei si mesajului , in privinta subiectului “ iad/viata vesnica” s-a hotarat ramanerea la vechile intelegeri: “iadul ramane un loc de tortura vesnica fara nici o posibilitate de schimbare a situatiei celor ajunsi acolo”.( Religious News Service, April 2000. Cited by the Baptist Information Service’s Weekly E-mail Update Vol. 4, Issue #22, 2000-JUN-5)8) Disparitia purgatoriului?Odinioara Catehismul catolic de Baltimore declara cu mare certitudine: “La moarte te asteapta iadul. Sufletele nu dorm, ci merg in chin…Cel mai cumplit lucru al acestor chinuri este ca dureaza vesnic. Vesnic. O, gand de nesuportat. Cand milioane de ani s-au dus, chinurile acelea incep din nou si din nou, de la capat, la fel ca in prima zi. ”Azi insa, Vaticanul a initiat o strategie de repliere . “ O miscare revizionista mai recenta a fost lansata in 1999 de surprinzatorul editorial publicat in “ La Civita Catolica”, revista iezuita cu stranse legaturi cu Vaticanul. Iadul- spune revista- nu este un loc, ci o stare de a fi, in care persoana sufera de despartirea de Dumnezeu. Cu cateva zile mai tarziu, Papa Ioan Paul al II-lea a spus audientei de la Vatican ca Iadul, mai degraba decat a fi un loc, indica starea celor care in mod liber si definitiv se separa de Dummnezeu. Ca sa descrie aceasta conditie de despartire de Dumnezeu, pontiful spunea ca Biblia foloseste un limbaj simbolic, care incadreaza figurativ pe cei care s-au exclus singuri din Cartea Vietii- intr-un iaz de foc, astfel experimentand a doua moarte. Remarcile papei sunt mai bine intelese ca o incercare de a restaura si aduce la zi o doctrina mult neglijata a bisericii si sa faca din ea un imbold pentru pietate si virtute.  ” U.S. News and World Report, Special Edition 2001, articolul Iadul fara viitor, pg 51-56.Conceptul actual cu privire la  Purgatoriu este strain de linia clasica catolica: purgatoriul ” nu indica un loc ci o stare …”( Greg Garrison, „Hell: Pope’s speech stirs up ancient debate,” Religion News Service. Published in Salt Lake Tribune, 1999-SEP-4. )9) Intelegeri alternativeIntelegerea metaforica. Reprezentant: Billy Graham : „Deseori m-am intrebat daca iadul nu este acea flacara teribila din inimile noastre dupa Dumnezeu, care ne spune ca trebuie sa-L urmam, un foc care niciodata nu se stinge .” (Billy Graham, „There is a real Hell,” Decision 25, # 7-8, (1984-JUL/AUG) Cited in Reference 1.)Iadul “nu e chiar asa de rau” : C.S. Lewis, in cartea sa „The Great Divorce” descrie un iad placut ( chiar daca imaginea aceasta nu se gaseste nicaieri in Scriptura), care evita imaginea traditionala de sadism a lui Dumnezeu (C.S. Lewis, „The great divorce,” Touchstone, (1996).)10) Iadul si predicatoriiPastorii rareori mentioneaza iadul azi in predicile lor . „E.V. Hill de la  Mount Zion Missionary Baptist Church din Los Angeles spune ca doar o mica minoritate dintre clerici mai predica despre acest subiect. Conceptia populara este ca Dumnezeu este prea bun ca sa  permita un iad („Contemporary preachers not so hot about Hell?” Charisma News Service, 2000-FEB-25)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIPHY App Key not set. Please check settings