Religia sub lupă: prădători sau păstori

Cu religia nu-i de joacă! Merită să-ți pui încrederea în marile nume de pe firmamentul religiei? Nu trebuie să fii gânditor ateu pentru a-ți permite astfel de întrebări. Pur și simplu, ca individ iubitor de spiritualitate autentică, îngăduie-ți un survol al istoriei- chiar și de la mică altitudine – Ce remarci?

Incași și mayași – ai căror conducători concentrau puterea absolută – practicau odinioară sacrificii sângeroase la scară mare, aducând jertfe umane (inclusiv copii) pentru îmbunarea zeităților: decapitări plus extragerea de inimi…

Șamani și vraci africani ce practicau magie neagră pentru a îmbuna spirite. Exploatarea fricii oamenilor de blesteme și cererea de ofrande protectoare.  Blocarea progresului medical prin refuzul tratamentelor moderne în favoarea vrăjitoriilor.

Hinduși care sacralizează bovine, dar mențin în legitimitate umilitorul sistemul al castelor între oameni, cu ducerea la paroxism a disprețului, marginalizării și strictei reglementări în dreptul claselor mai putin privilegiate. 

Călugări budiști, pe care în ciuda promovării principiului non-violenței, îi poți găsi implicați uneori în persecuții agresive contra minorităților – etnice sau religioase (vezi  Myanmar sau Sri Lanka). Nemailuând în calcul transformarea mănăstirilor lor în centre de putere politică și economică, masiv acumulatoare de averi.

Musulmani ce folosesc „fatwe”-le pentru justificarea execuțiilor sau jihadului împotriva adversarilor și subordonarea și discriminarea femeilor prin interpretări restrictive ale „sharia”.

Poate conducătorii Bisericii creștine vor aduce o notă mai luminoasă, serenă? Să vedem.

Conducătorii Bisericii de Apus au promovat Inchiziția și arderea pe rug a dizidenților religioși. Au fost profund implicați în războaie și corupție: trafic de indulgențe, vânzare de funcții ecleziastice, iar mai nou, în epoca modernă – acoperirea uneori a scandalurilor de abuz sexual… Daca ne uitam spre Răsărit – în dreptul conducatorilor religiosi gasim adesea colaborările unor patriarhi cu regimuri totalitare (ex. URSS, România comunistă); luxul ierarhiei bisericești contrastând cu sărăcia credincioșilor; naționalismul religios și implicarea în conflicte etnice (ex. Balcani).

Și sigur, nu poți ignora liderii protestanți ce exploatează uneori fără scrupule din punct de vedere financiar pe credincioși prin spectacole televanghelistice și promisiuni false de „prosperitate”…

Sigur, dac-ai rezistat până-n acest punct, înseamnă că ești foarte interesat de Dumnezeu, de spirit, de adevăr… Și-aștepți probabil o  stabilizare în oceanul întunecat de eșecuri tenebroase a religiilor omenirii. Există speranță? Mai speră cineva că religia poate oferi cu adevarat soluții problemelor existențiale?

Îngăduie-ți  o ultimă încercare. Riscantă. Finală. Contestată. Nebunească. Încredințarea apostolului, ce provine din timpurile erei biblice pure, când încă nu se depusese  balastrul aluvionar al tradițiilor și superstițiilor creștine peste informația originală biblică: ….”În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”(Fapte 4:12) – nimeni altul decat Isus Hristos Domnul!

Exploreaz-o și tu, singur. Vezi dacă merită.

1. Exista riscul sa punem în aceeași categorie toate religiile, văzând doar greșelile conducătorilor sau unele derapaje doctrinare? Exista religii bune si religii rele? 

2. Cum ati raspunde unei persoane care urmarind acest material ar fi atat de dezamagita de religie incat nu ar mai vrea sa stie nimic de niciuna, nici de Dumnezeu? 

3. Cum va explicati ca istoria religiilor este atât de marcată de violență, superstiții și abuzuri?

4. Putem face diferența între religie ca instituție și credința autentică în Dumnezeu? Cum?

5. Cum putem evita să transformăm propria noastră religie într-o formă de tradiție golită de adevăr?

6. Care sunt semnele unei spiritualități sănătoase, după Scriptură?

7. Care este diferența dintre „religie ca spectacol” și credința simplă, dar vie, în Isus Hristos?

8. Cum răspunde Evanghelia la întrebările și nevoile pe care religiile deformate nu au reușit să le împlinească?

9. Faptele 4:12 spune că „în nimeni altul nu este mântuire decât în Isus Hristos”. Ce înseamnă aceasta pentru omul de astăzi?

10. Cum ar trebui un credincios să-și verifice propria viață religioasă ca să nu cadă în capcana ipocriziei?

11. Ce mesaj ați transmite unui telespectator dezamăgit de religie, dar care încă tânjește după o relație reală cu Dumnezeu?