„Am uitat să mai gândim”

„Am uitat să mai gândim” – atrag atenția cercetătorii asupra unui fenomen ciudat – externalizarea luării deciziilor în aproape toate domeniile vieții! Mai simplu spus – din comoditate, din lașitate sau poate din indiferență alegem să lăsăm ca altcineva sau altceva să gândească pentru noi.
Este de fapt, o fugă de responsabilități și, mai ales, de asumarea consecințelor.
Se pare că această externalizare a gândirii și a luării deciziilor este legată de inversarea așa-numitului Efect Flynn – fenomenul prin care scorurile de IQ au crescut constant în secolul XX, dar, în ultimii ani, această tendință pare să stagneze sau chiar să scadă. Se vorbește tot mai mult despre faptul că generațiile actuale – în special Generația Z sau începutul Generația Alpha – au anumite abilități cognitive medii mai scăzute decât generațiile anterioare!
Lucrul acesta, spun cercetătorii, se observă în concentrarea atenției, în memorie și, mai ales, în gândirea critică! Se schimbă, astfel, performanța cognitivă, cu efecte atât individuale cât și colective!
Altfel cum să ne explicăm că 92 de milioane de iranieni își abandonează deciziile și viața la cheremul decizional al unui ayatolah! Cum explicăm lejeritatea prin care o lume întreagă își abandonează viața socială, economică, religioasă capriciilor unui lider american inconsecvent și imprevizibil!
Abandonarea gândirii critice nu este doar rezultatul unei slăbiciuni individuale, ci al unor mecanisme psihologice ușor de manipulat ca – nevoia de siguranță sau frica de excludere sau incertitudine.
Astfel, abandonarea gândirii critice și presiunea de grup contribuie la conformism, iar suprasolicitarea informațională îi determină pe oameni să caute „scurtături cognitive”, apelând la o autoritate externă în locul analizei personale. În plus, discursul emoțional reduce capacitatea de evaluare rațională, facilitând acceptarea necritică a deciziilor deja formulate de alții.
Acest fenomen nu apare brusc, ci este rezultatul unui proces gradual în care individul își transferă responsabilitatea decizională către un lider perceput ca fiind superior din punct de vedere decizional, spiritual sau moral.
Dar tocmai asta înseamnă abandonarea statutului de om – așa cum ne-a creat Dumnezeu – cu capacitate personală de a lua decizii de viață și credință și cu asumarea responsabilității consecințelor lor!
Rămâi cu Opinia Production.