Înainte să înceapă războiul, ambele armate se roagă. Soldații își pleacă genunchii, liderii invocă numele lui Dumnezeu, iar fiecare tabără speră să se întoarcă acasă cu victoria. Într-un final, una va câștiga. Este aceasta echivalent cu faptul că Dumnezeu a răspuns rugăciunii învingătorului?
Ultimele conflicte oferă ilustrații bizare.
În martie 2026, lideri evanghelici s-au adunat în Biroul Oval pentru a se ruga în favoarea lui Donald Trump și a trupelor americane. Secretarul Apărării, Pete Hegseth invoca numele lui Isus Hristos într-o rugăciune pentru „violență copleșitoare” împotriva adversarilor din Orientul Mijlociu. Trump însuși a afirmat deseori că Dumnezeu susține acțiunile AMERICANE!
De cealaltă parte, președintele iranian Masoud Pezeshkian invoca și el binecuvântarea profetului Mahomed, cerând unitate între națiunile musulmane în contextul războiului. Într-un stat în care religia și puterea politică sunt profund interconectate, limbajul sacru face parte din justificarea identității naționale.
Israelul, evident, nu putea lipsi din tablou. Benjamin Netanyahu se ruga la Zidul Plângerii alături de rabinul Shmuel Rabinowitz pentru succesul campaniei împotriva Iranului, invocând totodată binecuvântarea divină pentru președintele Donald Trump, căruia îi mulțumea pentru intervenția militară asupra instalațiilor nucleare iraniene de la Fordow, Natanz și Isfahan, în iunie 2025.
Și atunci? Dumnezeul creștinilor binecuvântează America și Israelul, iar Allah binecuvântează Iranul? Sau ambele tabere încearcă să-L recruteze pe Dumnezeu în propriile ambiții?
Situația devine de-a dreptul ironică în conflictul ruso-ucrainian. Soldații ambelor armate se roagă …aceluiași Dumnezeu! Pentru zdrobirea adversarilor! Cu rachete de mare precizie Himars sau Oreshnik, sau cu drone Bayraktar sau Shahed..!
Problema nu este rugăciunea. Problema este pretenția că rugăciunea transformă automat cauza unei părți în CAUZA DIVINĂ! Istoria este plină de armate care au plecat la lupte invocând binecuvântări religioase și s-au întors acasă cu sânge pe steaguri.
Dumnezeu nu este capelanul unei națiuni, consultantul militar al unui președinte sau sponsorul spiritual al unei ideologii. Nu trece de partea celor ce-i invocă numele mai apăsat. Și, poate cel mai important, „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit” (Galateni 6:7).
Pentru că – nu-i așa? Armele pot decide cine triumfă pe câmpul de luptă, dar ele nu pot decide de partea cui este Dumnezeu.
Dacă preferi o discuție personală, îți putem facilita o întâlnire cu un reprezentant din zona ta.
În acest sens, pentru stabilirea detaliilor concrete (ziua, ora etc.) ne poți contacta aici, pe chat, sau la adresa de email contact@opiniaproduction.ro
Adaugă comentariul tău și ia parte la conversație
GIPHY App Key not set. Please check settings