Mai au europenii încredere in Bruxelles?

Oamenii nu mai cred în nimeni. Și, uneori, cel mai bun loc în care poți vedea asta este chiar centrul puterii. Europa nu pare să-și fi pierdut credința în Europa. Dar a început să se întrebe cine are dreptul să-i spună încotro să meargă.

Relația europenilor cu Bruxelles-ul este mai complicată decât pare.
Pe de o parte, în toamna lui 2025, 74% dintre europeni spuneau că țara lor a beneficiat de apartenența la Uniunea Europeană, iar 48% declarau că au încredere în UE. Pe de altă parte, încrederea nu este nici pe departe universală, iar diferențele dintre state și grupuri sociale sunt importante.
Aici este paradoxul european: poți aprecia rezultatul unei construcții politice și, în același timp, să te întrebi dacă cei care o administrează mai înțeleg lumea în care trăiești.
Migrația, războiul, energia, economia, agricultura, schimbările culturale și politicile europene au creat o întrebare care depășește Bruxelles-ul: câtă putere este dispus cetățeanul să transfere unei autorități îndepărtate în schimbul stabilității pe care aceasta o promite?
Iar problema nu este exclusiv europeană. Este problema oricărei societăți moderne: cu cât sistemele devin mai mari, mai tehnice și mai sofisticate, cu atât autoritatea devine mai greu de înțeles de către omul obișnuit.
Și poate că aici se află una dintre marile tensiuni ale timpului nostru. Nu mai este suficient să ai puterea de a decide. Trebuie să ai și credibilitatea de a fi ascultat.
Cu mult înaintea Uniunii Europene, a imperiilor și a statelor moderne, Isus a pus autoritatea într-o altă lumină. El nu a spus: „Urmează-Mă pentru că am instituția potrivită.” A spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața.”
Într-o lume în care oamenii devin tot mai suspicioși față de instituții, poate că întrebarea decisivă nu este cine deține puterea.

Ci dacă mai există o autoritate pe care să o poți urma fără să-ți pierzi libertatea, fără să-ți abandonezi conștiința și fără să renunți la adevăr.