Barbara O’Neill … știe!

Pentru tratamentul cancerului – care e un fel de invazie fungică – folosește sucuri verzi! Și neapărat bicarbonat de sodiu!
Laptele crud de capră poate înlocui cu succes laptele matern!
Ai bufeuri? Aplică zilnic creme azteco-mayașe!
Obturațiile de canal dentar au consecințe mortale. Mai bine scoate acei dinți!
Doctorii și Big Pharma n-au interes să-ți spună aceste lucruri!…
Tentant. Cine n-ar prefera un remediu natural unui tratament cu posibile efecte adverse?
Și aproximativ acesta este universul în care australianca Barbara O’Neill, promotoare de terapii alternative, își invită auditoriul suferind: rezolvarea problemelor medicale complexe cu soluții extrem de simple.
Senină și sigură pe sine, prescrierile ei ating tot universul anatomic: de la gingii la schizofrenie, de la ficat la hemoroizi, de la pinteni osoși la Alzheimer, de la apendicită la insulină.
Cu un discurs presărat neglijent cu critici la adresa medicinei convenționale, povestea ei devine nu doar atrăgătoare, ci și concluzivă: natura, simplă și curată, de o parte; medicina, complicată și suspectă, de cealaltă.
Sigur, nu este o problemă că cineva vorbește despre alimentație, plante, detoxifiere sau stil de viață. Importanța alimentației și a prevenției sunt evidente! Problema apare atunci când recomandările alternative intră pe teritoriul tratamentului unor boli serioase, fără a fi susținute de dovezi clinice solide.
Și tot sigure sunt și concluziile multora: munca laboratoarelor, spitalelor, protocoalele, studiile clinice și anii întregi de pregătire pentru a înțelege corpul uman pot fi topite prin explicațiile „clare” ale „Dr” Barbara..!
În 2019, autoritatea competentă din New South Wales a concluzionat că O’Neill, care nu era practician medical înregistrat, nici măcar asistent medical(!), furnizase informații de sănătate nesusținute de dovezi și i-a interzis permanent să furnizeze servicii de sănătate în Australia.
Poate un om fără pregătire medicală să vorbească despre sănătate? Desigur. Poate fi ascultat? Desigur. Dar atunci când o recomandare poate schimba decizia unui bolnav de a urma sau nu un tratament, libertatea trebuie să vină la pachet cu responsabilitatea.
Iar când trupul nostru devine vulnerabil, poate că nu avem nevoie de omul care are un răspuns pentru orice. Avem nevoie de omul care știe unde se termină certitudinea lui.