Diogene stârnește furia Corintenilor

Când Corintul a fost asediat de Alexandru Macedon și toată lumea din cetate făcea ceva folositor, filozoful Diogene a început și el să rostogolească un …butoi!
„E lipsit de sens ce faci!” i-au strigat compatrioții.
Solemn, Diogene a continuat rostogolirea butoiului: acțiunea sa era la fel de inutilă ca și lupta lor. Cotropitorii oricum vor muri, iar după secole, cui ii va mai păsa de această bătălie?
Tu te-ai întrebat vreodată: de ce ești pe această planetă? Pentru că întreținerea inutilului ciclu „muncă-mâncare-distracție” pare totuși prea puțin..!
Din perspectiva eternității, care alt lucru contează, exceptând CRUCEA LUI HRISTOS?
opiniaproduction.ro/studii-biblice/CRUCEA-LUI-HRISTOS

Nr 1 …propovãduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzãrii: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu (1Corinteni 1:18)
-Apostolul menționează importanța incomensurabilă a predicării sacrificiului lui Hristos la cruce.
Nr 2. Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. (Mat 16:24)
-Cum ar trebui să-și ia un ucenic crucea? La gât sau într-un rucsac? Aceasta se poate face prin asumarea răspunderilor care însoţesc condiția de ucenic: să fie iertător, milos, să se sacrifice pentru binele altora, sau să lupte zilnic împotriva tentațiilor degradante și păcătoase ale firii.
Nr 3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti (Exod 20:3-5)
-Dacă suntem sinceri cu noi înșine, oricare dintre ființele umane ne închinăm la ceva.
Nr 4 …închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr (Ioan 4:23)
-Un creștin matur este descris de Hristos ca fiind închinător în duh și adevăr, adică omul care stă sub un marcaj de natură interior-spirituală, genul ce nu-i face sens nici pictarea, nici mutilarea și evident nici purtarea de diverse însemne exterioare. Închinarea lui poate avea loc oriunde și oricând, deoarece duhul lui liber găsește plăcere în atingere cu Duhul ceresc mărginit!
Nr 5. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă (Matei 24,30)
-Poate ai crezut că semnul Fiului omului despre care vorbește Biblia aici este crucea, adică obiectul format din două bucăți de lemn, de piatră sau de metale prețioase așezate perpendicular și simetric una peste alta. Nu. Acel semn va fi făcut cunoscut la revenirea Mântuitorului.
Nr 6. În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!(Gal 6:14) )
-Pe toate bisericile găsești câte o cruce. Aici este o problemă. De ce stă acolo? N-ar trebui sa stea în inima oamenilor? Pavel scria corintenilor că era intenția lui de a da crucii locul suprem în viaţa şi slujirea sa. Celor istoviți de căutările disperate ale vieții, Pavel le oferă cea mai mare provocare: crucea. În toată splendoarea semnificației ei simbolice, crucea ne spune că există un Dumnezeu care ştie tot ce am făcut vreodată şi care totuşi ne iubeşte şi ne preţuieşte atât de mult, încât Şi-a dat viaţa pentru noi.
Nr 7 Căci El este pacea noastră… a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia (Efeseni 2:14.16)
-Crucea Domnului este un mijloc grozav de împăcare atât între oameni și Dumnezeu, cât și între oameni și oameni.