HYPATIA. BIGOȚII SE SIMT ÎNDREPTĂȚIȚI SĂ UCIDĂ. BIBLIA DESPRE INTOLERANȚĂ

Într-una dintre zilele lunii martie a anului 415 AD, pe străzile orașului Alexandria din Egipt, o mulțime înfuriată, de creștini fanatici, conduși de Lectorul Petru, a prins și a târât o femeie de 45 de ani într-un fost templu păgân convertit în biserică, numit Kaisarion. Au dezbrăcat-o și au lovit-o până la moarte cu bucăți ascuțite de țiglă! Apoi, într-o violență extremă, i-au scos ochii, i-au sfâșiat trupul și l-au ars!

Cine era această femeie? Și care era motivul urii lor extreme?

Numele ei – Hypatia! A fost unul dintre cei mai mari gânditori ai Alexandriei antice și prima femeie care a studiat și a predat matematica, astronomia și filozofia! A fost, de asemenea, scriitoare și inventatoare! Hypatia era fiica și eleva lui Theon, ultimul mare matematician și membru al bibliotecii din Alexandria, înainte de distrugerea valorosului edificiu de către creștinii fanatizați de episcopul Chiril!

A elaborat împreună cu tatăl ei mai multe teorii cu privire la sistemul solar – fiind cunoscută ca „egipteanca cea înțeleaptă”. Era ascultată cu plăcere de studenții ei, atât păgâni, cât și creștini!

Hypatia a fost o filozoafă neoplatonistă care a încurajat folosirea logicii și a matematicii împotriva misticismului!  Într-o epocă a fanatismului și a misticismului,  episcopul Chiril considera că științele erau satanice și că răul trebuia smuls din rădăcină! Ce vinovăție mai mare decît aceasta ar fi putut să fie?  Așa că Hypatia trebuia să moară! Sub conducerea lui Chiril au fost distruse apoi ultimele vestigii ale civilizației care aduseseră faima orașului fondat de marele Alexandru!

Toate templele păgâne au fost distruse, ce mai rămăsese din scrierile faimoasei biblioteci din Alexandria a fost ars, toate sinagogile din oraș au fost închise, proprietățile evreilor au fost confiscate, iar ei au fost exilați sau omorâți! Ca lucrurile să fie și mai complicate, scrierile patristice răsăritene laudă acțiunile episcopului pentru că „i-a alungat din Alexandria pe supărătorii eretici și schismatici novațieni”, și pentru aceasta, după moarte, Chiril a fost sanctificat!

Căzuți într-un misticism fanatic, departe de principiile toleranței promovate de Hristos, creștinii din Alexandria, conduși de episcopul Chiril, au scris una dintre cele mai întunecate pagini ale intoleranței creștine! Din păcate, nu avea să fie singura!

Istoria este o lungă înșiruire de derapaje de la Evanghelia lui Hristos! Pentru sute de ani și până astăzi s-a aplicat dictonul „cine nu este ca noi este împotriva noastră și trebuie să moară”. Începând cu incriminarea celor care se „încăpățânau” să rămână la valorile biblice ale închinării, continuând cu persecutarea celor care nu acceptau închinarea idolatră la statuile zeilor convertite în chipuri ale sfinților, cu omorârea celor care citeau „altfel” Scripturile și cu arderea acestora în piețele publice, până la milioanele de victime ale Inchiziției! Toți aceștia și mulți alții nu au fost alceva decât victime ale unui spirit dictatorial și exclusivist! 

La o altă dimensiune putem vorbi despre masacrele cruciadelor în numele lui Hristos! Omorârea tuturor necreștinilor din Ierusalimul cucerit – anul 1099 – un masacru înspăimântător în numele crucii! Cruciada latină care a distrus Bizanțul doar pentru că ortodocșii din Constantinopol erau diferiti de cruciații latini, catolici; cucerirea Americii Centrale și de Sud, cu exterminarea băștinașilor în numele unei credințe răspândite cu sabia!

Să ne aducem aminte și de colonizarea Africii, de punerea în sclavie a milioane de negri și de exterminarea lor pe plantațiile de bumbac! Și toate acestea făcute în numele unei credințe care nu avea nimic de-a face cu spiritul lui Hristos!

Să ne aducem aminte, de asemenea, de persecutarea și martirizarea valdenzilor, a hugheniților francezi în faimoasa „noapte a Sf. Barolomeu”, de exilarea urmașilor lui Hus și ai lui Ieronim – creștini împotriva creștinilor, doar pentru că erau… diferiți! Și lista este mult, mult mai lungă!

Într-o ocazie, ucenicii lui Hristos, revoltați că niște samariteni nu au vrut să-L primească pe Hristos, au vrut să cadă foc din cer și să-i nimicească pe acei samariteni! Ucenicii nu puteau accepta faptul că oamenii aceia aveau dreptul să aleagă conform conștiinței lor! Ca răspuns, Isus le-a servit o lecție aspră: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!” (Luca 9 :55) – subliniind astfel principiul toleranței și al acceptării, chiar dacă suntem diferiți!

Dacă Dumnezeu este atât de bun și „face să răsară soarele Său și peste cei răi, și peste cei buni” (Matei 5:45), de ce creștinii hrănesc intoleranța față de cei care nu gândesc ca ei? Află mai multe despre perspectiva Bibliei asupra intoleranței, în materialul următor:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE INTOLERANȚĂ