ISUS HRISTOS. DUMNEZEUL DIN CUTIE. BIBLIA DESPRE ISUS HRISTOS

„Te închini la Isus Hristos..! Dar de ce nu te închini la Buda sau la Mahomed? De ce acceptăm Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, și nu Coranul sau Vedele? Nu toate religiile sunt bune? Nu cumva ești creștin datorită unui context geografic accidental, pentru că s-a întâmplat să te naști într-o țară creștină? Iar Hristos – chiar a fost real?”

Potopul de întrebări năucitoare venea fără oprire dinspre avocatul agnostic Robert Ingersoll (1833-1899) către prietenul său creștin. Din partea lui Ingersoll, o astfel de revărsare de ironii, critici și acuzații la adresa creștinilor făcea parte din normalitatea felului lui de a fi! Negaționist și raționalist până în măduva oaselor, Robert Ingersoll își făcuse propria „trinitate” din, spunea el, Rațiune, Observație și Experiență!

De fapt, el era doar o mică piesă din marele puzzle al celor care au adus critici virulente la adresa credinței în existența lui Isus!

Robespierre și Voltaire, și nu numai ei, au fost parte a aceluiași tablou de negaționiști! Ca mai toți artizanii marii Revoluții Franceze, au jubilat în momentul dezmembrării creștinismului francez! Dar, în scurt timp, au simțit în propria  experință consecințele, la vederea mulțimilor dezlănțuite, pentru care nu mai era nicio limită morală ori socială, nicio noblețe, ci doar instincte nestăvilite și însetate de sânge! Robespierre, eliberat de limitările moralei creștine, a fost declarat încarnarea terorii sau teroarea însăși! S-a văzut curând, când Revoluția avea să-și devoreze brutal propriii fondatori! La puțin timp după aceea, Robespierre însuși avea să fie ghilotinat, pe 28 iulie 1794, în Piața Revoluției din Paris! A fost cea mai crudă manifestare a unei societăți care a aruncat la pământ, pentru un timp, valorile morale promovate de Hristos!

A fost nevoie ca unul dintre ei să rostească apoi cu amărăciune – „Dacă Isus nu ar fi existat cu adevărat, atunci ar fi trebuit, totuși, să-L inventăm!”                                               

Revenind la Ingersoll, în cele din urmă a trebuit să recunoască imposibilitatea cunoașterii dincolo de limitele rațiunii umane! „M-am întrebat: Există cumva o putere supranaturală, un Hristos, Dumnezeu întrupat, o voință supremă care să fie cauza tuturor lucrurilor de pe pământ? Nu pot să resping! Nu știu, dar nu pot să cred!”, a spus el. A recunoscut, astfel, că există ceva mai mult decât putem experimenta noi, ca oameni, dar, în loc să accepte existența lui Dumnezeu, a preferat să spună: „Nu știu”! Ar fi fost, totuși, prea mult pentru el! Și nu este nici primul și nici ultimul!

De ce totuși atâtea controverse cu privire la Isus? Cine a fost El, până la urmă?

Unii Îl privesc pe Isus Hristos ca pe un personaj interesant din literatura antică  sau ca pe un mit creat de fantezia religioasă mereu vie a umanității, bun de scos din cutie la Paște sau la Crăciun.   

Alții i-au admis istoricitatea ca un om bun, ca un mare învățător sau ca fondator al adevăratei etici și morale creștine. Josephus Flavius (37-100), Cornelius Tacitus (55-120), Pliniu cel Tânăr (61-113), Suetonius (65-135) – au fost istorici romani care au argumentat că Isus a fost un personaj istoric real! De asemenea Talmudul, scrierea rabinică de bază a iudaismului și sursa primară a teologiei iudaice, a atestat istoricitatea lui Isus!

Însă creștinii au mers cu mult mai departe: pentru ei, Isus Hristos a fost  Dumnezeu pe pământ! Toma, copleșit, îi spunea lui Isus: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan20:28). Iar Ioan, cel mai longeviv ucenic, și-a început evanghelia făcând afirmații categorice despre dumnezeirea lui Isus: „La început era Cuvântul (n.n. – Hristos) și Cuvântul (/Hristos)  era cu Dumnezeu, și Cuvântul (/Hristos)  era Dumnezeu! (Ioan1:1)

Dar tu? Tu ce-ai fi spus dacă întrebările lui Ingersoll ar fi venit spre tine?

Cine este cu adevărat, pentru tine, acest Isus Hristos pe care creștinii Îl numesc Dumnezeu…?

Urmărește și materialul următor pentru un răspuns amplu al Bibliei:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE ISUS HRISTOS

Nr 1. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui. Va fi numit: ,,Minunat Sfetnic, Dumnezeu Puternic, Părintele Veșniciei, Domnitorul Păcii” (Isaia9:6) Profetul Isaia scria aceste versuri cu peste 700 de ani înainte de nașterea Domnului Christos. Cu 20 de ani și mai înainte, profetul Mica anunțase numele localității unde avea să se nască Mesia – în Betleem, în Iudea (Mica6:2). Iar un alt profet, Daniel, avea să ducă rigoarea profetică la perfecționism când anunța timpul exact al execuției publice a lui Isus – în anul 31 al erei noastre. Mai mult:

Nr 2. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan8:58). Dacă ar fi să luăm în calcul că arhicunoscutul patriarh se născuse cu cca 2000 de ani înainte, revendicarea lui Hristos cu privire la Sine îl plasează într-una din cele două zone: 1. Zona patologicului sau 2. Zona divinității. La unison, Scripturile insistă:

Nr 3. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. (COL 1. 17.) Statusul Său de DUMNEZEU de dinaintea întrupării și păstrat ulterior, creează un disconfort insuportabil pentru mințile „progresiste” ale cărturarilor de pe traseul diverselor generații. Dar dacă a fost într-adevăr așa cum susține El? „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan10:30); „Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine” (Ioan17:21)? Și dacă ar fi adevărate cuvintele: „în El avem viața, mișcarea și ființa”(Fapte 17:28)?

Nr 4. „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, prin care să fim mântuiţi.” (FapteleApostolilor4:12) Când vorbim despre mântuire – adică de eliberare de vina păcatului – de împăcare cu Dumnezeu și de acces la nemurire și fericire veșnică, Hristos ne este prezentat ca fiind SINGURA Ființă nemuritoare capabilă să producă – în ce ne privește – acea unire mult dorită, dintre om și Dumnezeu. De ce ființe raționale ca noi n-ar trebui să taxeze astfel de propoziții biblice ca fiind pretenții nerezonabile…? Poate pentru că…

Nr 5. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcîndu-se asemenea oamenilor (Filipeni2:5-11) Oameni serioși ai credinței au acceptat că întruparea Sa a fost evenimentul prin care Dumnezeu s-a făcut accesibil lor pentru totdeauna! Vulnerabil la boală, îmbătrânire și în special moarte, Isus-Dumnezeu urma ghidajul intrinsec al iubirii – principiul după care se construise chiar Universul…!

Nr 6. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1Ioan1:9) De ce să nu disprețuiești propozițiile Scripturii despre divinitatea Sa? Pentru că nu poți privi în ochii încălziți de iubire ai celor ce încă experimentează iertarea lui Isus și să le spui „mitologicul vostru Isus e doar o fantezie a minții voastre”. Cândva ei au auzit cuvintele „fiule/fiică, păcatele îți sunt iertate..!” Mai ia în calcul un ultim lucru…

Nr 7. Marele preot a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.” (Matei26:63.64) Poate știi. Într-o anumită zi, unii vor striga cu groază spre munți si stânci: „cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce stă pe scaunul de domnie” (Apocalipsa6:16). Dar alții vor striga și ei cu bucurie: „Acesta este Domnul, în care ne încredeam!”(Isaia25:9). Ce vom strigă și unii și ceilalți în ziua aceea va fi determinat de felul în care azi ne poziționăm răspunsului la întrebarea: „Este Isus Hristos Dumnezeu”..?