LANCE ARMSTRONG. TRIȘORUL. BIBLIA DESPRE ÎNȘELĂTORIE

Lumea era pe drept la picioarele lui! Lance Armstrong! O uriașă inspirație pentru milioane! Nu doar pentru că fusese câștigător de șapte ori al Turului Franței la ciclism! Ci și pentru că revendicase cea mai importantă victorie a vieții: lupta cu cancerul!

Să o luăm cu începutul.

Te trezești într-o zi și afli diagnosticul: cancer în stadiul 3! Reacția? De obicei șoc! Surpriză! Panică! De ce să mi se întâmple unuia ca mine!? Acestea au fost – cel mai probabil – reacțiile lui Lance Armstrong.

Lance Edward Armstrong se născuse în 1971. La doar 25 de ani fusese depistat cu cancer testicular. Celulele canceroase se răspândiseră spre abdomen, plămâni, creier. Doctorii nu-i dăduseră nici 40% șanse de supraviețuire. Tratamentul convențional nu putuse fi evitat: operații multiple, chimioterapie… Totuși, după un număr impresionant de zile în care durerea îi inundase corpul, prin suferințe imense, într-un spirit de adevărat luptător, se vedea lumina de la capătul tunelului. După patru runde de chimioterapie, Armstrong biruise total hidoasa boală!

Într-un interviu emoționant avea să mărturisească: în tot acest timp – un grup de oameni m-a susținut, m-a încurajat și mi-a amintit mereu că nu sunt singur. Nu pot și nu vreau să subestimez beneficiile acelui fel de suport și prietenie.

Și iată-l în 1998 – deja angajat în antrenamente serioase pentru cursele consacrate de ciclism ce se desfășurau cu precădere în Europa. Cu fața spre culmile victoriei, pedalează neobosit. O victorie în 2000… Încă una în 2002… Cea din 2004 și cea din 2005..! Adversari de temut, precum Alex Zulle, Jan Ullrich, Marco Pantani, Joseba Beloki, Andreas Kloden, David Zabriskie sau Ivan Basso erau nevoiți, rând pe rând, să cedeze în fața unei adevărate forțe a naturii: Lance Armstrong!

Pe 24 iulie 2005, Armstrong își anunța oficial retragerea din circuitul profesionist, după al 7-lea tur al Franței câștigat consecutiv!

Cu siguranță, mulți aveau să insinueze, în diverse ocazii, faptul că performanțele lui aveau ca explicație operațiuni secrete de supra-stimulare a organismului.

De fiecare dată, Lance Armstrong a negat acuzațiile de dopaj. Oamenii sunt invidioși, spunea el. La fel poți sp une și tu. Nu puțini, din empatie, l-au considerat o victima a unei conspirații la nivel înalt! Un luptător mare și cinstit!

Lumea dorea ca el să lupte împotriva acuzațiilor formulate contra sa, similar cu felul în care a luptat împotriva cancerului! A și făcut-o, în felul lui…

Până într-o zi din 2013. Când – într-un interviu acordat Oprah-ei Winfrey – avea să spună, cu oarecare greutate: „Sunt un trișor…”. „Am susținut o mare minciună pe care am repetat-o ​​de multe ori”.  Cele șapte titluri din Turul Franței și milioanele de dolari obținute se datoraseră consumului de medicamente sau droguri ilicite administrate regulat pentru îmbunătățirea performanțelor. Plus transfuziilor de sânge cu rol în sporirea aportului de oxigen.

În octombrie același an, Agenția Antidoping din SUA avea să publice un raport. 11 foști coechipieri ai lui Armstrong aveau să expună sistemul prin care ei și Armstrong au primit medicamente cu cunoștința antrenorilor lor și cu ajutorul medicilor echipei. Conform aceluiași raport, acesta fusese programul de dopaj cel mai sofisticat, profesionalizat și de succes pe care sportul îl văzuse vreodată!

Ca urmare a celor descoperite și recunoscute, lui Armstrong i-au fost retrase toate cele 7 titluri obținute în Turul Franței. Sponsorii oficiali, inclusiv Nike, l-au abandonat.

Imaginea sa de activist al luptei contra cancerului și activitatea în fundațiile de luptă contra bolii aveau să sufere, de asemenea. Se ridicau voci care sugerau că nici nu avusese vreodată cancer testicular! Ar fi fost o altă poveste inventată pentru a putea intra mai ușor în conștiința semenilor ca cel mai mare ciclist din istorie…

De ce a mărturisit, totuși?  În 2005, Armstrong depusese mărturie sub jurământ că nu a folosit niciodată medicamente care îmbunătățesc performanța. Termenul de prescripție al acestei mărturii a expirat după șapte ani, ceea ce înseamnă că Armstrong nu mai putea fi judecat pentru mărturie mincinoasă.

I-au rămas însă banii. Și…atât!

Partea cea mai dificilă cu astfel de istorii este să reușești să nu judeci și să nu-ți pierzi încrederea in oameni. Ultra-realistă devine observația găsită în cartea biblică adresată cu 2000 de ani în urmă Romanilor: nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar (cap 3,10).

O exprimare a părerii de rău atunci când ai fost prins asupra unui fapt imoral este atât de folositoare! Însă pentru ca aceasta să fie validată ca autentică mai trebuie ceva: o reparație. O returnare a pagubei. Și o continuă abținere de la rău. Oare nu așa se scrie ecuația adevăratei spiritualități? Du-te și să nu mai păcătuiești (Ioan 8,11). Iar acest lucru nu este acel ceva ce-ar trebui făcut pentru a fi primit de Dumnezeu, ci este concluzia la care ajungi abia după ce ai venit la El.

Nu ezita să-ți spui OPINIA în secțiunea de comentarii. Tu cum vezi problema „reparațiilor”? Ar mai fi ceva de făcut în dreptul lui Lance Armstrong? Dar în dreptul celor ce au făcut din trișare un mod de viață?