PIATA TIANANMEN. OMUL CARE ÎNFRUNTĂ UN TANC. BIBLIA DESPRE ASUMAREA RISCURILOR

Măsura unei vieți nu stă în cât de departe poate ajunge cineva. Nici în realizările ei! Nici în durata ei! Atunci…în ce?  Poate că în … DONAȚIA ei! Adică să știi să trăiești – sau poate chiar să mori – pentru o cauză mai înaltă decât propria persoană!

Anul 1989. Vânturile schimbării măturau nu doar țările Europei de Est, când faldurile Cortinei de Fier lăsau să se vadă zorii unor ere mai bune. Dar un iureș viguros al revoluțiilor eliberatoare străbătea lumea de la un capăt la altul – până în îndepărtata Chină!

Piața Tiananmen din Beijing a fost locul unde mulțimi de studenți s-au adunat să protesteze în contra lucrurilor pe care ei le socoteau abuzuri din partea guvernului țării lor. Spiritul lor exigent n-avea cum să rămână tăcut în fața nepăsării guvernanților la abuzuri și inechități: păsuirea bogăției excesive a unora care mergea în tandem cu sărăcia extremă a celor mai mulți.

Cu fiecare oră, în acel fierbinte început de iunie 89, oameni de toate condițiile sociale mergeau să îngroașe rândurile demonstranților. Iar unii au ales chiar să intre în greva foamei!

Evident – reacția guvernului a fost pe măsură! S-a ajuns curând până acolo încât armata – dotată cu muniție de război – să fie trimisă să-i împuște pe protestatari! Acesta nu era un simplu exercițiu de intimidare: sute de oameni au căzut atunci pradă gloanțelor! Pentru a fi și mai convingător în dispersarea nemulțumiților, guvernul a scos pe străzi inclusiv tancurile: trebuiau să arate că acolo nimic nu se va schimba!

Numai că un lucru neașteptat a bulversat întreaga unitate aflată în mișcare !

Un bărbat – purtând cămașă albă imaculată, pantaloni închiși la culoare și două sacoșe de cumpărături în mâini – s-a așezat riscant în fața primei mașini blindate de luptă. Conștient de lupta inegală, tanchistul a încercat să treacă pe alături, dar omul s-a repoziționat, tăind din nou calea masivului de fier. A făcut acest lucru din nou și din nou. În final, militarul care conducea tancul a cedat, oprind motorul!

Câțiva oameni s-au repezit spre bravul cetățean, trăgându-l din mijlocul uriașului bulevard.

Cine era el? Ce s-a întâmplat ulterior cu el? Nimic nu s-a putut afla vreodată. Ermeticului aparat de securitate al statului comunist a avut grijă de acest lucru. Unele voci susțin că omul a fost omorât. Altele că zace încă în vreo închisoare necunoscută. Cel mai probabil – nimeni nu va putea oferi vreun răspuns prea curând…

Grație aparatului de fotografiat, întreaga situație avea să devină un simbol în fața întregii lumi: un om SINGUR – îmbrăcat cu o cămașă albă – oprise de fapt nu doar o unitate de tancuri, ci pe cei ce au ordonat întregul genocid!

Etica celor mai mulți dintre noi spune că orice servește supraviețuirii este bun și orice o pune în pericol este rău.

Nu și atunci cînd unii înțelegem faptul că sacrificiul este esența autoritatii morale. Și că orice lucru cu adevarat valoros ne costa întotdeauna ceva!

Oare nu acesta ar fi cel mai înalt ideal pe care-l putem atinge? Nu aceasta era țința oamenilor curați la suflet din timpurile biblice atunci când spuneau:  „în dragostea noastră fierbinte pentru voi eram gata să vă dăm chiar și viața noastră?…” (1 Tesaloniceni 2:8)

Spune-ți ție însuți ce și cât ai fi dispus să sacrifici pentru idealul pe care trebuie că-l ai. Și-ți vei da seama singur dacă-l iubești cu adevărat sau nu.