PREMIERUL CIUCĂ ȘI SECRETUL ÎMPĂRTĂȘANIEI. BIBLIA DESPRE SIGURANȚA MÂNTUIRII

„Mi-e teamă de un singur lucru – să nu mor neîmpărtăşit”. Temerea primului ministru român Nicolae Ciucă, exprimată într-un interviu, pare a fi discutabilă ca importanță a subiectelor în raport cu agenda de zi cu zi a românilor: inflația, pensiile, Schengen..!

Și totuși, mai noul personaj, de formație militară, din prim planul scenei politice românești, conștient că azi este dar mâine nu se știe – și nu vorbim doar de guvernare – surprinde o chestiune existențială de primă importanță: împăcarea cu Dumnezeu.

Dar, oare, este suficientă o ultimă împătășanie pentru avea siguranța mântuirii?

Ce este de fapt împărtășania? Euharistia, Împărtășania, numită biblic Cina Domnului, în limbaj popular Cumenicătură, este un ritual creștin de comemorare a ultimei cine pe care Isus Hristos a luat-o cu ucenicii săi, chiar înainte de a fi trădat de Iuda și dat în mâinile autorităților romane, pentru a fi crucificat! Chiar dacă evenimentul are semnificații diferite pentru catolici, ortodocși sau protestanți, totuși la toți are sensul comemorativ! O datorie sacramentală de împăcare cu Dumnezeu chiar înainte de moarte! De aceea „Ultima împărtășanie” este un ritual creștin dat unui muribund!

Această practică introduce totuși o ciudățenie teologică contrară învățăturilor evanghelice: „nu contează cum trăiești, contează cum mori”! Cum ar veni – cât traiești poți să faci  ce vrei dar, înainte de moarte, nu cumva să ratezi semnătura pe contractul cu Dumnezeu!  De aici și mulțimea preocupărilor îmbibate de frică: nu cumva să mori fără lumînare, nu cumva să mori neîmpărtășit, sau nu cumva să uite cei dragi să-ți facă pomenile! Sigur, preocupări religioase specifice senectuții… Poate de aceea și Biserica apare multora ca un…nefericit azil de bătrâni!

Ce contrast uriaș față de viziunea luminoasă oferită de Scripturi! Poate știi – Isus a ofertat întotdeauna umanitatea cu „viață din belșug”! Mai târziu Pavel, apostolul Său, descria curajos relația organică / sănătoasă dintre „viața plină de bucurie” și „moartea primită în seninătate și credință” în Hristos! Pentru că Biblia a susținut mereu că iertarea și mântuirea se obțin în timpul vieții – și nu în moarte!  

Unde este atunci fisura?

Deschidem o pagină de istorie! Anii 1500 d.Hr., în plin Ev Mediu întunecat! Pe fondul unui creștinism plin de superstiții, prejudecăți, frici endemice de moarte, de iad, de purgatoriu, un delegat al papei, călugărul Tetzel, răspândea în Europa fraudulosul comerț cu indulgențe – simple înscrisuri –  dar care plătite bine garantau iertarea înainte de moarte și mântuirea! „În virtutea certificatelor sale de iertare, toate păcatele erau iertate ..și nici pocăința nu mai era necesară”.

„Mai mult decât atât, el îi asigura pe ascultători că indulgențele aveau putere să-i mântuiască nu numai pe cei vii, ci și pe cei morți; că în clipa când banii sunau pe fundul cutiei lui, chiar atunci sufletul în favoarea căruia se plătise scăpa din purgatoriu își și lua zborul spre ceruri.” Tragedia Veacurilor pag.121

Ce oferea de fapt? O iertare fără pocăință, chiar înainte moarte, fără să conteze de fapt viața pe care a trăit-o! Practica acestui călugăr – un „scandalos comerț” cu iertarea lui Hristos, speculând faptul că omului i-a plăcut întotdeaună sa-și joace ultima carte, acolo la limită, cu puțin timp înainte de a închide ochii!

Curios! La întrebarea: „Este necesară mărturisirea păcatelor pentru a primi împărtășania?” răspunsul tradițional este: „Dacă nu te-ai spovedit, rămâne la alegerea fiecărui preot dacă vrea să te împărtășească sau nu. În mod normal fiecare persoană poate să fie împărtășită chiar și în cazul în care nu s-a spovedit”. Cu alte cuvinte – vitala decizie spre viață sau spre moarte este lăsată la latitudinea deserventului cultic! Nu este ciudat?! Nu este mai important să ascultăm ce spune Dumnezeu decât să ne lăsăm mântuirea în mâinile oamenilor, fie ei și preoți?

Orice practică religioasă care oferă mântuirea – fie chiar și unui general – pe ultima sută de metri – dar fără o viață trăită în Hristos – nu poate avea niciun efect salvator!

La urma urmei, de ce-am complica lucrurile când Hristos le-a făcut atât de simple: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire”(1Ioan1:9). Poate că penumbrele teologice abundă, dar Biblia este atât de clară: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”(Ioan3:16)

Pentru lărgirea înțelegerii, consultă și materialul următor:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE SIGURANȚA MÂNTUIRII