SCHENGEN. ROMÂNIA, VISE PLĂCUTE! BIBLIA DESPRE DESTINUL EUROPEI

În anul 2007, România adera la Uniunea Europeană. După o lungă așteptare, de 15 ani, Parlamentul European propune și intrarea ei în Schengen. Mai este un singur pas! Pe 8 și 9 decembrie se va reuni Consiliul de Justiție și Afaceri interne (JAI) – consiliu care reunește miniștrii justiției și pe cei ai afacerilor interne ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene!

Decizia trebuie să fie luată cu unanimitate de voturi! Astfel, răspunsul îl vom afla atunci! Spațiul Schengen este o zonă de liberă circulație în Europa, fără control vamal pentru persoane și pentru mărfuri! Acordul Schengen poartă numele unei mici localități luxemburgheze, unde liderii a 7 state europene au semnat pentru prima dată acest acord la 14 iunie 1985. De ce este atâta preocupare pentru a intra în spațiul Schengen?

În primul rând, este vorba de statutul și de demnitatea țării printre celelalte state ale Europei! Apoi, este vorba de avantaje economice, și nu puține! Verificările pasagerilor și mărfurilor în cadrul granițelor comune sunt eliminate! Este vorba de timp și de resurse! Tranzitul mărfurilor este mult mai rapid și cu costuri mai mici! Sunt eliminați mulți timpi morți, ceea ce aduce mari beneficii economice! Bineînțeles că sunt asociate și unele responsabilități în plus!

România, ca și celelalte state, și-ar dori aceste avantaje. Dar va fi admisă…? Să nu uităm: ca o țară să fie admisă, toți membrii Schengen trebuie să fie de acord! De aici, lucrurile se complică! Olanda exprimă rețineri. Românii suspectează mercantilismul! Pentru că, deși suntem o Uniune, mai deschis sau mai pe ascuns fiecare țară își urmărește propriul interes!

Până acum avem 26 de națiuni cu peste 420 de milioane cetățeni, cu enorme beneficii, dar și cu mari dificultăți și controverse: economice, legislative, culturale, religioase, sociale etc! Se vorbește adesea de „țări de mâna întâi” și de altele „de mâna a doua”… Sunt și diferențe de venituri, de gândire! O Uniune cu puternice tendințe de coeziune, dar și centrifuge! Brexitul a fost, alții se gândesc în aceeași direcție! Apoi, sunt și influențe externe, și nu puține!

Unele autocrații nu-și doresc o nouă putere pe harta lumii! Având în vedere toate aceste lucruri, va rezista oare proiectul european? Curios pentru națiunile creștine este că nimeni, sau aproape nimeni, nu este interesat de ce spune Biblia despre această situație!

Pe malul Eufratului, în jurul anilor 550 BC, în marea metropolă a lumii de atunci, Babilonul, profetul Daniel avea să descrie istoria lumii pentru următorii 2.500 de ani! Acuratețea succesiunii imperiilor, așa cum a fost prezentată în profeția biblică, uimește până astăzi! Mai întâi, Babilonul; apoi, Persia; apoi, Grecia lui Alexandru cel Mare, urmată de Roma; și, la final, împărțirea în ceea ce aveau să devină statele Europei! Profeția spune că ele vor rămâne divizate pentru o lungă perioadă de timp, dar că vor fi încercări de unire a lor într-o singură entitate politică!

Ce ziceți, nu vi se pare cunoscut? Dar mai este ceva uimitor: Aceste state vor fi „parte de lut de olar şi parte de fier” (Daniel 2:41). Cu alte cuvinte, unele, tari, iar altele, slabe? Adică „țări de mâna întâi” și altele „de mâna a doua”! Și profetul Daniel subliniază lucrul acesta: „Şi… erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă.” (Daniel 2:42) Oare lipsa coeziunii Europei va împlini profeția biblică antică…?

Rămâne de văzut. Pentru că tocmai de aici lucrurile devin cu adevărat interesante, căci profeția nu se oprește aici! Ce este mai important urmează! Previziunile mulțimilor de experți și analiști îți sunt familiare. Între atâtea voci care vorbesc despre destinul european, n-ai dori să știi cum descrie profeția biblică viitorul Europei?

Îți poți întregi cunoștințele urmărind și materialul următor:

TOP 7 LUCRURI DIN BIBLIE DESPRE VIITORUL EUROPEI

Nr 1. Citește Daniel 2:37.38 Imperiu Babilonian şi-a avut epoca de aur în zilele împăratului Nabucodonosor (605 – 562 î.Hr.). Cuceririle militare şi splendoarea arhitectonică a Babilonului se datorau în mare măsură abilităţii sale. Istoricul Herodot descrisese în termeni extravaganţi cum scânteia aurul în templele sacre ale cetăţii..! Babilonul avea să cadă în mâinile altui imperiu în 539 îHr. Despre cine să fie vorba?

Nr 2. Citește Daniel 2:39pp Adică imperiul Medo-Persan. După cum argintul era mai neînsemnat decât aurul, şi imperiul Medo-Persan a fost mai neînsemnat decât imperiul Babilonian. Inițial Darius Medul și Cir Persanul, apoi urmașii lor au condus această împărăție dualistă între anii 539-331 îHr. La rând însă aștepta alt actor:

Nr 3. Citește Daniel 2:39up. Urmaşul Imperiului Medo-Persan a fost Imperiul „Grec” al lui Alexandru şi al succesorilor lui. Alexandru zis cel Mare a cucerit Imperiul Persan în bătăliile de la Granicus (334 î.Hr.), Issus (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.). Ostaşii greci erau vestiţi pentru armura lor de bronz. Coifurile, scuturile şi topoarele lor de luptă erau făcute din bronz. Stăpânirea lui Alexandru s-a întins peste Macedonia, Grecia şi Imperiul Persan, incluzând Egiptul şi extinzându-se spre răsărit până în India. A fost cel mai extins imperiu al lumii antice de până atunci; nici o putere de pe pământ nu a fost egală cu el. N-avea să dureze veșnic: doar din 331îHr până în 168îHr. Pentru că apoi…

Nr 4. Citește Daniel 2:40 Adică Roma, care avea să absoarbă regatele supravieţuitoare ale succesorilor lui Alexandru, şi astfel devenea următoarea putere mondială. Zdrobindu-şi adversarii unul câte unul, printre ei evidențiez Cartagina, în cele din urmă a devenit cuceritorul agresiv şi irezistibil al lumii mediteraneene şi al Europei apusene. Această a patra împărăţie a supravieţuit cel mai mult: din 168 îHr până în 476dHr, şi s-a întins cel mai mult, din Britania până la Eufrat. Ce-a urmat după aceea?

Nr 5. Citește Daniel 2:41 Roma avea să-ți piardă și ea tenacitatea şi tăria. Succesorii ei aveau să fie cu totul slabi, ca amestecul dintre lut şi fier. Încercările de a uni într-un singur mare imperiu diferitele naţiuni care s-au dezvoltat din al patrulea imperiu au sfârşit prin înfrângere. Temporar anumite părţi au fost unite, dar unirea nu s-a dovedit a fi paşnică sau permanentă. De la Constantin cel Mare și până în zilele noastre, s-a tot observat contopirea în furnalul politicii a două elemente: puterea statului roman şi fragilitatea bisericii. Politicul a eșuat în dorința de a uni Europa. Războiul a eșuat. Dictatorii – la fel. Ce a mai rămas neîncercat?

Nr 6. Citește Daniel 2:43 Au urmat regii şi reginele, prin căsătoriile lor de complezență. Nume după nume au aruncat zarurile unirii: Ferdinand de Aragon; Isabela de Castilia, Maximillian de Hasburg; Maria de Burgundia; Filip cel frumos; Ioana; Carol Quintul; Eleonorei de Aquitania; Louis VII-lea. Lista e greu de redat..! Profeţia nu declară în mod specific că nu va putea fi o unire trecătoare a diferitelor elemente, prin forţa armelor sau prin dominaţie politică. Ea declară, totuşi, că naţiunile constituente, în cazul că s-ar încerca sau s-ar efectua o astfel de unire, nu vor ajunge să fuzioneze organic, şi că ele vor rămâne suspicioase şi neprietenoase unele faţă de altele. Ultimul zar? Cel economic? Zarul Euro…?

Nr 7. Citește Daniel 2:44.45 Într-o singură propoziție: Hristos ca Împărat venit de sus ce aduce Împărăţia cerurilor. Ea trebuie să se întemeieze nu prin mâinile iscusite ale omului, ci prin mâna puternică a lui Dumnezeu. Poate vezi acum puțin mai limpede destinul Europei. Poate că ieși acum din pronosticurile „specialiștilor”. Și poate începi să-ți faci propria opinie cu privire la soarta Europei..!