Israelul – țară de altfel deținătaore de armament nuclear – prin vocea ministrului apărării Benny Gantz încunoștiințează comunitatea internațională într-o manieră destul de panicardă că Iranul – inamicul lor tradițional – este la un pas de obținerea materialelor necesare fabricării bombei atomice!
Apoi reiterează linia pe care o indicase deja şeful diplomaţiei israeliene Yair Lapid, într-o conferinţă de presă la Washington: Israelul îşi ”rezervă dreptul de a acţiona în orice moment şi indiferent de mijloace” pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară.
Răspunsul Teheranului, transmis direct preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU nu s-a lăsat așteptat: Israelul să nu se gândească să întreprindă vreo ”aventură militară” contra programului nuclear iranian, pentru că vor fi consecințe. Apărarea aeriană a Iranului, rachete, radare, sisteme de colectare a informaţiilor, mijloace de război electronic şi de supraveghere vizuală constituie mijloace de apărare multistratificată pe care Iranul nu va ezita să le folosească. În plus, închiderea Golfului Persic – ruta de tranzit principală pentru petrolul din Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite devine o chestiune absolută, cu toate consecințele economice inerente.
Declarații belicoase precum cele de mai sus ne-am astepta ca totuși să nu vină din partea reprezentanților unor popoare atât de religioase precum evreii sau iranienii. Primii cunosc Scripturile Vechiului Testament, ceilalți cunosc Coranul. De fapt, ne-am astepta ca ele să vina din partea unor oameni care nu au nici un Dumnezeu, oameni în necunoștință de noțiuni precum iubire sau iertare.
Așteptările tuturor oamenilor – religioși sau nu – stau în aceea că religia înnobileazã sufletul, curãțã gustul și sfințește judecata. Care religie? Oricare dintre ele. În schimb cu toții putem observa un întreg display de suspiciune, minciună, neîncredere sau oprobiu în numele unei divinității care nici nu mai contează cum se numește: Yahveh, Allah, Buddha. Mai mult, paradoxul persistă: aproape nimeni nu a văzut vreodată atei să facă atentate, pe când oameni religiosi – da!
Studiu de caz: Ayatollahul iranian Ali Khamenei.
Cine este el? Un sfânt în țara lui, un demon în Israel.
Personalitate religioasă. Islamic convins. Autor de literatură religioasă. Rănit într-un atac cu bombă asupra unei moschei, paralizat pentru totdeauna de brațul drept. Lider spiritual suprem al Iranului din 1989. Cea mai înaltă autoritate a statului. Are ultimul cuvânt asupra tuturor chestiunilor guvernamentale. Control ferm asupra politicului și forțelor armate. Cei patru președinți care au servit sub el, deși fiecare au pus provocări autorității sale, niciunul nu a îndrăznit să submineze linia islamică a Republicii. Opozant fățiș al Statelor Unite, pe care le vede ca o prezență corupătoare în regiune. A cerut în repetate rânduri eliminarea Statului Israel, pe care l-a descris drept o „tumoră canceroasă” care trebuie de asemenea eliminată. Negaționist al Holocaustului, pe care-l consideră o realitate incertă.
Aparent justificat, evreii nu au încredere în Ali Khamenei. Pe care îl banuiesc că alimentează și grupările paramilitare Hamas și Hezbolah cu zeci de milioane de dolari pentru a face constant probleme în teritorii din Orientul Apropiat. Acum, odată cu escaladarea dosarului nuclear iranian, nervii sunt s-au întins la maxim! Ce se va întâmpla când Ayatolahul va obține bomba atomică?
Deși este adevărat că unele subiecte religioase vitale bunăstării veșnice nu se negociază, există totuși vreo situație în care devine moral să ucizi copii mici..?
Nici nu putem spune cu exactitate care este factorul care a provocat cele mai mari masacre in istoria omenirii: bogăția? Sau religia..?
Iar dacă este religia, aceasta s-a întamplat probabil pentru că oamenii nu s-au ferit suficient de mult de numele mari care au tot apărut pe firmamentul religiei: ayatolahi, papi, patriarhi, lideri de tot felul..
A mai rămas vreo opțiune?
Având în vedere că un sistem nu este mai stabil decat temelia sa, un vot ar merita încă apostolul care – în cumințenia sa – striga odinioară: „nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!” (Fapte 4:12) – (altul decât) Isus Christos.
Dacă și-ar lua timp, oamenii generației noastre ar observa – chiar într-un al 12-lea ceas – că Isus Hristos a dărâmat constant zidurile de despărțire dintre religii. Că fără a-i întreba „de care curent religios aparții”, El îi ajuta pe toți cei care aveau nevoie de ajutor, îi împăca în supărările lor și se interesa de binele lor etern.
Săturați de maniera grosieră în care unii sau alții își ascund motivele rele în faldurile largi ale religiei, poate vom înțelege într-un final că idealurile oamenilor religioși din timpurile noastre nu seamănă deloc cu idealul lui Isus Hristos și că religia care vine de la El este singura religie care duce la Dumnezeu.
Opinia Production este un instrument media creștin cu sediul în România.
Ca tu să înțelegi mai bine BIBLIA, noi
a) ilustrăm învățăturile ei prin întâmplări cu sens culese din viața marilor personalități
b) interpretăm diverse cadre din viața de zi cu zi în cheie religioasă
c) căutăm sensurile corecte ale enunțurilor scripturistice
Abonează-te și tu. Astfel vom evolua împreună într-o dimensiune esențială – cea a spiritualității.