Printre politicienii rarisimi care au schimbat cu adevărat cursul istoriei se numără și Mihail Gorbaciov.
Într-un interviu acordat BBC in toamna anului 2019 avea să spună: „Atât timp cât există arme de distrugere în masă, în special arme nucleare, pericolul este colosal…Toate națiunile ar trebui să declare că armele nucleare trebuie distruse! Aceasta pentru a ne salva pe noi înșine și planeta noastră!”
Lumea s-a uitat întotdeauna cu plăcere spre înțelepții „făcători de pace” (Matei 5:9).
Cuvintele sale grijulii depășesc sfătoșenia simplă a genului de bunic rus înțelept dotat cu un tattoo din naștere fix pe frunte. Depășesc chiar retorica obișnuită a câștitorului de Premiu Nobel pentru Pace al anului 1990. Semnalul său de alarmă capătă dimensiuni sporite și chiar conotații apocaliptice pentru că provine din partea cuiva care odinioară a stat el însuși cu degetul pe butonul nuclear al morții!
Mihail Gorbaciov – 91 de ani – este probabil cea mai influentă figură din istoria modernă, cotat a fi o adevărată legendă vie: a trecut prin Al Doilea Război Mondial, apoi prin Războiul Rece, ca apoi să-și lege numele de celebrele politici ale „deschiderii” – Glasnost și Perestroika, implementate în URSS începând cu anii 1980 cu scopul reconstrucției, reformării și restructurării societății sovietice.
Mai nou, într-o lume în care pericolul nuclear pândește se pare din nou, propunerea eliminării focoaselor nucleare pare a fi soluția ideală, absolută!
Și totuși – nu…!
Denuclearizarea propusă de Mihail Gorbaciov nu poate reprezenta Everestul dorințelor întregii suflări umane. De ce?
Pentru că din nefericire o lume creativă ca a noastră are oricând la dispoziție un uriaș potențial de a se autodistruge – chiar și fără aportul armelor nucleare…!
Apoi pentru că pacifismul nu poate fi decât o soluție temporară și imperfectă; este bun, este atât de dorit de mamele care sunt nevoite să fugă cu copiii în brațe din calea atrocităților armate, însă pacifismul ca idee existențială ce nu înglobează pe Dumnezeu în ecuație nu este decât o formula perdantă pe termen lung, pentru că politicile de simplă prezervare a vieții pe pământ n-au în realitate nici o forță de a salva cu adevărat pe cineva…!
Cu siguranță că lumea va rămîne și trebuie să rămână îndatorată unor oameni precum Mihail Gorbaciov. El nu doar că a condus blocul sovietic cu fața spre modernitate, dar a contribuit puternic la încheierea Războiului Rece, salvând practic omenirea de la izbucnirea celui de al 3-lea război mondial! La vremea sa, în urmă cu câteva decenii bune, acțiunile lui îndepărtau spectrul războiului nuclear și puneau bazele aducerii împreună a Estului și Vestului!
Punând capăt cursei înarmărilor împotriva SUA și implementând atâtea reforme economice bune, însemnatul Mihail devenise rusul preferat al tuturor acelora care n-aveau cum să nu observe că lumea devenise un loc mai bun, mai sigur…!
Mihail Gorbaciov a fost si a rămas ateu. Detenta cea mai înaltă la care soluțiile sale au ajuns au fost prosperitatea și pacea în lume. Calea obținerii acestora a ținut în esență de un portofoliu materialist-didactic: implementarea abilă a interminabilelor politici economico-sociale. Însă pentru obținerea siguranței și fericirii eterne – se simte nevoia de ceva mai mult decât de propunerile trecute sau prezente ale camaradului de la Răsărit!
Acel „ceva mai mult” la care tânjim cu toții ar trebui să însemne – probabil – DUMNEZEU. Pentru că o lume care nu adaugă – pe lângă pace și prosperitate – vitala perspectivă a VIEȚII VEȘNICE de la Dumnezeu, ar rămâne doar o imensă colonie a tristeții și a umanismului eșuat. La urma urmei, ce-ar mai conta dacă lumea nu piere din cauza defectuasei folosiri a armelor de distrugere în masă, dar existența ca indivizi ni se stinge oricum și pentru totdeauna odată cu epuizarea efemerilor ani de viață?
Soluția ta lasă loc unei dimensiuni a vieții veșnice? De ce da? De ce nu?
Așteptăm răspunsul în secțiunea de comentarii. Rămâi cu Opinia Production. Nu uita să te abonezi.