Într-o agitată zi de sâmbătă de la începutul primăverii anului 2022, premierul israelian Naftali Bennett, însoțit de o delegație specială din partea țării sale s-a deplasat la Moscova pentru a discuta cu președintele Federației Ruse despre războiul din Ucraina.
Cu doar câteva zile în urmă, Bennett purtase conversații telefonice separate pe aceeași tematică cu liderii ambelor state aflate în conflict – Putin si Zelenski, exprimându-și disponibilitatea de a intermedia eventuale negocieri pentru oprirea confruntărilor militare.
Nu fusese singurul ce-și propusese să întindă o mână de ajutor. Nume mari de mediatori ai scenei politice internaționale eșuaseră lamentabil în demersul mult râvnit de restabilire a păcii. Și probabil nu era nici primul care transmisese presedintelui rus că războiul acesta nu este „profitabil” pentru nici una dintre părți, cum nu este nici pentru restul lumii. Iar atunci când acest lucru ți-l spune un evreu, ar trebui să te gândești poate de două ori…!
Însă – noul eșec în materie de mediere nu reprezintă obiectivul observațiilor prezente. Cât… altceva!
În tinerețea lor, părinții lui Naftali Bennett au fost membri ai comunității de evrei reformați Imanu-El din San Francisco, pentru ca apoi să înceapă un proces de „întoarcere” la ortodoxia religioasă. Naftali însuși a fost crescut în spirit iudaic ortodox modern, acela al hasidimilor Habad, asiduu păzitori ai zilei de Shabbat, adică al zilei a șaptea a săptămânii, sâmbăta!
Cum se face astfel că Naftali Bennett, evreu între evrei și păzitor scrupulos al zilei de Shabbat, participă în medieri politice sterile în țări îndepărtate fix într-o zi de sfânt Shabbat?
Simplu. În viziunea evreilor hasidici se stipulează printre altele o elevare a gândirii teologice cu scopul principal ca individul să nu rămână închistat în dogme teologice fără finalitate practică.
Iar – dacă vizita lui Naftali la Moscova putea contribui numai cu salvarea vieții măcar a unui singur om, efortul său tot ar fi meritat…! Pentru că, ce-i drept, așa cum avea să transmită cu mult mai clar Isus Hristos în Noul Testament, „nu omul a fost făcut pentru Shabbat, ci Shabbat-ul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27.28).
Altfel, o decupare a religiei de la viața de zi cu zi – care are nevoile ei specifice și deseori urgente – este neinteresantă pentru cei mai mulți dintre oameni.
Pentru care motiv celebrează evreii Shabbat-ul și uneori „îl calcă”? Și de ce fac fix același lucru și unii dintre creștini, în relație cu Shabbat-ul biblic, al zilei a șaptea?
Pentru că un închinător autentic în Shabbat face ceva mai mult decât doar să se închine. El identifică pe cei în suferințe și lucrează la ușurarea acestora. Oferă o mână de ajutor și o vorbă prietenoasă. Ridică, împacă, repară. În Shabbat sau în orice altă zi. Ca evreul Naftali! Sau – ca cel mai mare dintre evrei – ca Isus Hristos!
Rămâi cu Opinia Production.
Și spune-ne ce crezi despre… Shabbat!