ROMAN ABRAMOVICI. OLIGARHUL. BIBLIA DESPRE IDENTITATE

Îl cheamă Roman Abramovici. Oligarh rus. Numit uneori – unul dintre „portofelele” lui Vladimir Putin. Figură obișnuită pe coperțile revistelor de scandal. Mai nou – participant la negocierile ruso-ucrainiene: întâi în apropierea Belarus-ului, apoi în capitala Turciei. Calitatea deținută? Probabil cea de emisar al președintelui rus. Sau al celui ucrainian. Sau…al ambilor! Sau… în nume propriu!

Aparent toată lumea îl cunoaște, însă nimeni nu știe cine este cu adevărat. Și mai ales – ce-l califica pentru acea amețitoare operațiune de reinstaurare a păcii.

Roman Abramovici se naște în Sud-Vestul Rusiei, la câteva sute de kilometri de granița cu Ucraina, în 1966, într-o familie de evrei. Mama a murit în urma unei septicemii, când el avea un an. Tatăl – doi ani mai târziu, într-un accident de muncă. Copilul a crescut la rude, în nord-vestul Rusiei, unde banii erau puțini și temperaturile scăzute.

Renunță la școală la 16 ani. Se angajaează ca mecanic. Își perfectează serviciul militar în Armata Roșie. Vinde jucării de plastic la Moscova. Apoi parfumuri. Apoi – profitând de politicile „deschiderii” promovate de Mihail Gorbaciov  – vinde…orice!

La 29 de ani preia de la guvernul rus – în cadrul unei licitații trucate – compania petrolieră Sibneft. O achiziționează cu 250 de milioane de dolari, și o revinde acestuia, peste 10 ani, în 1995, cu 13 miliarde!

Intră în politică și devine rapid aliat al președintelui Boris Elțîn. Când Elțîn demisionează în 1999, Abramovici se numără printre cei care l-au susținut pe premierul de atunci – Vladimir Putin, fostul spion KGB – să-i succeadă lui Elțîn la Kremlin.

Datorită loialității dovedite, în anul 2000 este și el „ales” guvernator al regiunii Ciukotka, situată în extremitatea nord-estică a Rusiei. Până în 2008, când demisionează, soarta îi zâmbește constant: ani prosperi după ani prosperi de afaceri personale…

În 2003 cumpără clubul de fotbal englez Chelsea, cu care reușește să obțină cinci cupe ale Angliei, cinci titluri în Premier League și două trofee Champions League.

Divorțat de trei ori, șapte copii.

Vile, apartamente de lux, ferme, case de vacanță.

Iahturile sale – Solaris și Eclipse – sunt printre cele mai mari din lume.

Proprietar al unui Boeing 767, pe care l-a botezat sugestiv: „The Bandit” – Banditul.

Deține patru cetățenii: rusă, israeliană, lituaniană şi portugheză. Ultima – primită în baza unei legi care oferă naturalizare urmașilor evreilor sefarzi expulzați din Portugalia în urmă cu peste 500 de ani.

Abramovici a donat mai mulți bani către organizații de caritate decât orice alt rus în viață. Și nu doar regiunilor defavorizate din Rusia. Cât și universităților, precum cea din Tel Aviv, pentru înființarea unui Centru inovator pentru Nanoștiință și Nanotehnologie. Sau unor programe ce reuneșc copiii evrei și arabi!

Mai nou se oferă să contribuie la reconstrucția Ucrainei. Și, cf spuselor lui Zelensky la susținerea armatei…ucrainiene!

Cine este misteriosul Roman Abramovici? Cărei tabăre aparține?

Personalitatea lui copleșitoare frapează, inspiră, modelează dar și… complexează!

Poate că disperata nevoie de modele, precum și plăcerea de a observa în cineva o anumită suplețe a valențelor caritabile – ne fac deseori să enunțăm ilicitul care a făcut posibilă așa numita „omenie”. Dar și să minimalizăm efectul pe care propria noastră viață l-ar putea avea în cei de lângă noi!

În lucrarea „Masca din spatele măstii”, Peter Evans spunea despre actorul Peter Sellers că acesta jucase atât de multe roluri, încât nu mai era sigur de propria identitate. Când cineva l-a întrebat: „Esti Peter Sellers?” acesta i-a răspuns repede – „nu astăzi” – și a plecat mai departe.

Rabinul Zusiya spunea și el: „În lumea în care voi merge nu voi fi întrebat – „de ce nu ai fost Moise?”. Ci voi fi intrebat „de ce nu ai fost Zusiya?”

Într-o lume cu apucături cel puțin ambivalente, nimeni nu așteaptă să fim un alt Roman Abramovici, ci doar sa fim persoana care trebuie să fim. Pentru că doar ce facem și ce lăsăm în urmă proiectează identitatea autentică și unică: a noastră, personală!

Rămâi cu Opinia Production.