REVELAŢIA
1. Dumnezeu nu poate vorbi direct cu omul
EXO 33. 20.”Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”
2. Revelaţia generală.
a) Natura dă mărturie despre Dumnezeu
PSA 19. 1.Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mîinilor Lui .
ROM 1. 19-21 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi…
FAP 14. 16. 17 a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucît v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare…
b) Dumnezeu – descoperit în om
PSA 139 14.Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
ROM 2. 14.15 Cînd Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor şi gîndurile lor care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.
c) Dumnezeu – descoperit în istorie
Dan 2,21; El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi..
DAN 4. 17. Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place…
3. Definiţia revelaţiei speciale
EVR 1. 2. la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…
IOA 14. 9. Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl….
4. Revelaţia specială. Necesitatea ei Existenţa răului în lume; Nevoia cunoaşterii salvatoare a lui Dumnezeu; Cunoaşterea specifică a lui Dumnezeu; Degradarea naturii umane; Asigurarea cunoaşterii religioase unitare
5. Căi ale revelaţiei speciale
a) manifestări vizibile EXO 33. 11. Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.
b) prin intermediul îngerilor GEN 32. 1. Iacov şi-a văzut de drum, şi l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu.
c) Urim & Tumim EXO 28. 30..pieptarul judecăţii Urim şi Tumim,.. pe inima lui Aaron (marele preot)
d) sorţi 1SA 10. 21. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis.
e) viziuni NUM 12. 6. Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie
f) cercetări LUC 1. 3. am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
PIL 25. 1… cîteva din Pildele lui Solomon strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
6. Caracteristici ale Revelaţiei speciale
a) este selectivă. (Dumnezeu Şi-a ales persoanele cărora să li se facă cunoscută voia Sa)
IER 1. 5.”Mai înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem prooroc al neamurilor.”
b) răscumpărătoare. (Dumnezeu s-a descoperit omului pentru a-l mântui)
1 Tim 2,4 voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
c) progresivă.
Proverbe 4,18 cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.Ioan 16,12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
d) personală.
Exod 3,6 „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
e) propoziţională. ( Prin Cuvânt, Dumnezeu comunică informaţii şi adevăruri obiective)
FAP 10. 4-6 ..Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare…
f) obiectivă ( Biblia nu a expus doar partea luminoasă a lucrurilor, ci şi slăbiciunile, greşelile copiilor lui Dumnezeu) David şi Bat Şeba
7. Dumnezeu a descoperit doar adevărul esenţial şi necesar.
Fapte 1,7. „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele…
Nota la p 7. (Dacă Hristos le-ar fi spus că până la venirea Sa vor trece cca 2000 de ani, aceasta ar fi distrus entuziasmul primilor creştini; Dacă în VT Dumenzeu S-ar fi descoperit în cele 3 Persoane, evreii sigur ar fi dezvoltat o concepţie triteistă.; Sclavia, alcoolul, poligamia…Ochiul ce a stat mult timp la întuneric are nevoie de timp pentru a se adapta la lumină)
8. Revelaţia ca acomodare. (Dumnezeu S-a adaptat împrejurărilor, limbajului, imaginilor şi simbolurilor specifice oamenilor). Dumnezeu are faţă (Exod 33,20), ochi (Psam 11,4), urechi (Psalm 18,16), picioare (Exod 24,10), nări (Ps 18,8), mâini (Isaia 62,8), urăşte (Ps 5,5), se înfurie (Psalm 106,40), râde (Ps 2,4), îi pare rău (Gn 6,6), e gelos (Exod 20,5).
9. Realitatea Fiinţei Supreme este infinit superioară posibilităţii de exprimare finite a limbajului uman
Isaia 55,8 Căci gîndurile Mele nu sunt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele..
Isaia 40,25 „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfînt.
10. Modele de comunicare a conţinutului revelaţiei
a. Modelul vizionar
2 Împ 6,17 Elisei s-a rugat, şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de cară de foc împrejurul lui Elisei
b. Raportul martorilor oculari 1IO 1. 3. ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi
c. Modelul epistolar Epistolele NT
d. Modelul literar Ps, Pv, Ecl, C.C.
e. Modelul cercetărilor istorice
Luca 1,3 am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele
11. Biblia nu e un mister ocult; e descoperirea lui Dumnezeu
APO 1. 1.Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu..
INSPIRAŢIA
12. Definiţia inspiraţiei Procesul prin care Dumnezeu face ca o persoană aleasă de El în mod special să primească şi să comunice mesajul Său în mod corect, cu precizie şi demn de încredere.
13. Teorii ale inspiraţiei
a) Teoria inspiraţiei verbale sau mecanice. Dumnezeu a dat profetului atât mesajul cât şi cuvintele prin care să-l transmită, aceştia neavând permisiunea de a interveni în vreun fel. Biblia a fost dictată de Dumnezeu profetului cuvânt cu cuvânt. Rolul profetului: înregistrează mesajul, asemenea unui dactilograf. Nu sunt folosite sinonime, topică diferită, îmbunătăţiri stilistice , alte semne de punctuaţie fără denaturarea mesajului divin. Se prezintă adevărul sub toate aspectele, fără imperfecţiuni.
b) Teoria inspiraţiei plenare (dinamice) sau a inspiraţiei gândirii. Nu cuvintele profeţilor sunt inspirate (decât cu rare excepţii), ci profeţii sunt inspiraţi, gândurile lor, mesajele comunicate de Dumnezeu acestora pe diferite căi. Folosind limbajul timpului, tiparele de gândire ale vremii, metodele de comunicare eficiente în vremea în care au trăit, acţionând la nivelul de instruire pe care îl aveau, profeţii s-au folosit de vocabularul, experienţa şi capacitatea lor pentru a exprima corect mesajul primit. Dumnezeu nu anulează personalitatea profetului, ; Dumnezeu le permite o participare la procesul comunicării; ei participă cu toată fiinţa la găsirea formei în care va fi exprimat conţinutul mesajului divin. De la profet nu trebuie să pretindem perfecţiunea nici în cunoaştere, nici în caracter, nici în forma de prezentare, a mesajului primit prin revelaţie.
c) Teoria liberală „inspiraţia ca întâlnire”. Biblia este rezultatul reflecţiei raţionale a autorilor ei despre manifestarea de sine a lui Dumnezeu. Funcţia profetului nu este să transmită adevăruri obiective doctrinare, ci se reduce la o mărturie subiectivă privitoare la experienţa presupusei lui „întâlniri” cu Dumnezeu. Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu, ci conţine cuvântul lui Dumnezeu.
14. Grade de inspiraţie
1 Tim 6,12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat…
2 Tim 4,13 Cînd vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa
Nota la p.14 Părerea că unii dintre profeţii biblici ar fi mai inspiraţi decât alţii nu se poate susţine biblic. Un profet poate fi mai înzestrat intelectual , mai experimentat sau mai bine instruit decât altul, dar aceasta nu înseamnă că este mai inspirat. Diferenţele dintre profeţi au influenţat doar forma în care a fost prezentat mesajul, dar nu conţinutul acestuia. Desigur că în învăţăturile comunicate prin profeţi nu au toate aceeaşi importanţă (compară cele două texte). Însă faptul că există grade de importanţă nu înseamnă că există şi grade de inspiraţie.
15. Grade de autoritatea ale profeţilor. Nu se poate susţine biblic că profeţii au fost înzestraţi cu autoritatea diferită în funcţie de canonicitatea lor.Exemplu: Natan, profet necanonic, mustră pe David, profet canonic.
16. Inspiraţia: permanentă sau intermitentă ?Răspuns: intermitentă. Dovezi:
a) unii profeţi au dat sfaturi greşite 2 Sam 7,1-4.12.13 Cînd a locuit împăratul în casa lui… a zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort.” Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.” În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan: „Du-te şi spune robului meu David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? … Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş … El va zidi Numelui Meu o casă…
b) Saul a profetizat fără a fi profet 1 Sam 10,9.10 Saul…i-a ieşit înainte o ceată de prooroci…el a proorocit în mijlocul lor…
c) Elisaveta şi Maria au vorbit sub inspiraţie într-un anumit timp. Luca 1,42 …binecuvântată eşti tu între femei…
Luca 1,48 …toate neamurile îmi vor zice fericită…
17. Cine sau ce este inspirat? Profetul? Scrierile lui? Şi profetul e inspirat, şi scrierile lui sunt inspirate. Ideea aceasta vine ca răspuns la ideea liberalilor , care susţin că nu este inspirat un scriitor biblic, ci comunitatea religioasă din care acesta a făcut parte(ei spun: unii au produs anumite fragmente din scrierile respective, alţii le-au redactat, o dată sau de mai multe ori, până s-a ajuns la stadiul final, prin aportul mai multora – „comunitatea”). Paternitatea nu e colectivă, dar e rezultatul colaborării dintre acţiunea divină şi cea umană.
18. Intervenţii ulterioare asupra scrierilor inspirate au existat .Dar acestea nu afectează calitatea acestor scrieri inspirate(Exemplu: Ieremia 52; Deuteronom 34 etc).
19. Extinderea inspiraţiei. Întrebare: Toată Biblia e inspirată, sau doar părţi din ea? Răspuns: Toată Biblia (66 cărţi) e inspirată, plină de autoritate, normativă, vrednică de încredere şi respect suprem.
2TI 3. 16.17Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
20. Inspiraţia şi istoria MAT 24. 37. Cum s-a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului..
21. Scriitorii Bibliei au expus ideile lui Dumnezeu în Biblie
2PE 1. 21.Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.
22. Duhul Sfânt a insuflat Biblia 2SA 23. 2. Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvîntul Lui este pe limba mea.
BIBLIA – CARTEA ADEVĂRULUI RELIGIOS
23 Conţinutul Bibliei azi nu diferă de original
ISA 40. 8. iarba se usucă, floarea cade, dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.
24 Biblia – lumină pentru conştiinţă
PSA 119 105 Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
25 Biblia – călăuză corectă
2PE 1. 19. Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte..
26 Biblia şi adevărul
IOA 17. 17. Cuvîntul Tău este adevărul.
27 Biblia – sabia Duhului
EFE 6. 17. Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
28 Metoda de studiu a Bibliei
ISA 28. 10.Căci dă învăţătură peste învăţătură, … puţin aici, puţin acolo.”
29 Frecvenţa studierii Bibliei
FAP 17. 11. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
30 Duhul Sfânt a dat garanţia că Biblia poate fi înţeleasă de omul de rând
IOA 16. 13. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.
31 Biblia dă nădejde
ROM 15. 4… prin răbdarea şi prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
32 Valabilitatea eternă a Bibliei
MAT 24. 35. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
33 Marii bărbaţi ai credinţei cunoşteau bine Biblia
2TI 3. 15.din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi…
FAP 14. 12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mînuia cuvîntul.
FAP 18. 24.Apolo… Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
34 Biblia este hristocentrică
IOA 5. 39.Cercetaţi Scripturile… ele mărturisesc despre Mine.
35 Autorul Bibliei
ROM 3. 2…. lor (iudeilor) le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
36 Pretenţia Bibliei
GAL 1. 11.12 … Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească; pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
37 Dovezi că Biblia vine de la Dumnezeu :
a) Scriitorii ei recunosc aceasta
1TE 2. 13. De aceea, mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
b) a rezistat până azi
MAT 12. 25. .. şi orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui.
c) Profeţiile împlinite
DEU 18. 21.22Cînd ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întîmpla, va fi un cuvînt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.
d) Transformarea cititorilor
EVR 4. 12.Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.
38 Interdicţia de a modifica în vreun fel Biblia
APO 22. 18.19 Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.
39 Înţelegerea Bibliei este oferită omului duhovnicesc
1CO 2. 14.15 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
40 Înţelegerea Bibliei presupune în prealabil rugăciune
PIL 2. 3.5 dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere… atunci vei … găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
42 Înţelegerea Bibliei depinde de dorinţa omului de a face voia lui D-zeu
In 7. 17.Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dz
43 Rătăcirea este rezultatul necunoaşterii Bibliei
MAT 22. 29. Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
44 Este nevoie de călăuzirea unei alte persoane (uneori ) pentru înţelegerea Bibliei
FAP 8. 30.31 Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”…
45 Credinţa vine când se ascultă propovăduirea Cuvântului
ROM 10. 17. Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.
46 Biblia şi tradiţia
MAT 15. 2.3. „… voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
MAT 15. 13.Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
MAT 15. 14. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe, şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.”
MAT 23. 4. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. MAR 7. 7. Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături care nu sunt decît nişte porunci omeneşti.”
MAR 7. 9. ..”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
MAR 7. 13. … aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră.
1CO 4. 6. să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”…
GAL 1. 8. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
GAL 1. 14. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
COL 2. 8. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
2TE 2. 15…. rămîneţi tari şi ţineţi învăţăturile, pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
1TI 4. 7. Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti.
47 Scopul citirii Bibliei – ca să cunoaştem pe Autor
APO 3. 20.Iată, Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
48 Poziţia credinciosului faţă de învăţături false
TIT 1. 9. să se ţină de Cuvîntul adevărat care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici.
49 Cele trei părţi ale VT
LUC 24. 44…. trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”
50 Isus nu a desfiinţat VT
MAT 5. 17. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
51 Scriptura nu se va desfiinţa niciodată
MAT 5. 18. cîtă vreme nu vor trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile.
MAR 13. 31. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
52 Biblia are putere transformatoare
LUC 1. 37. Căci nici un cuvînt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
1PE 1. 23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac.
53 Isus pune preţ pe împlinitorii cuvântului
LUC 8. 21. „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.”
LUC 11. 28. „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!”
54 Ascultarea de Cuvânt
LUC 16. 31. „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
55 Efectele primirii Cuvântului
IOA 4. 13.14 .. oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-I va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa veşnică.”
56 Cuvântul Său e duh şi viaţă
IOA 6. 63. Duhul este acela care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic: cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.
57 Biblia şi ucenicii adevăraţi
IOA 8. 31. „Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
58 Făgăduinţe pentru păzitorii Scripturii
IOA 8. 51. dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.”
IOA 14. 23. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.
APO 1. 3.Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea!
EZE 3. 3. El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!” L-am mîncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
ISA 55. 10.11 Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămînţă semănătorului şi pîine celui ce mănîncă, tot aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.
PIL 16. 20. Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte fericirea…
PIL 30. 5.6. Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat.
59 Osânda veşnică e partea celui ce nesocoteşte Biblia
IOA 12. 48. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul..
PIL 13. 13.Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde…
60 Canonul biblic nu redă toate faptele Domnului
IOA 21. 25.Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încape cărţile care s-ar fi scris.
61 Creştinul nu se ruşinează de Biblie
FIL 2. 16…. ţinînd sus Cuvîntul vieţii.
62 Biblia şi filosofiile omeneşti
COL 2. 8. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
63 Creştinul să cunoască Scriptura
COL 3. 16… Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi
64 Biblia – Dreptarul învăţăturilor sănătoase
2TI 1. 13. Dreptarul învăţăturilor sănătoase… ţine-l …
65 Biblia se apără singură
APO 11. 4.5 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pămîntului. Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care mistuie pe vrăjmaşii lor
66 Biblia – propriul său interpret
2PE 1. 20.… nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.
1ÎM 4. 22.23 În fiecare zi Solomon mînca: ..zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut…
2CO 2. 17. Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi;
2PE 3. 16…. epistolele lui.. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
NEE 8. 8. Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.
LUC 24. 27. Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
2TI 2. 15.Caută să te înfăţişezi .. ca un lucrător … care împarte drept Cuvîntul adevărului.
67 Respectul pentru Biblie
NEE 8. 5. Ezra a deschis cartea … Şi cînd a deschis-o, tot poporul s-a sculat.
68 Necunoaşterea Bibliei în poporul Domnului
OSE 4. 6. Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.
Foamea după Cuvântul Domnului
AMO 8. 11.12 „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo ca să caute Cuvîntul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.
69 Conducătorii şi cunoaşterea Bibliei
EZE 7. 26. … preoţii nu mai cunosc Legea..
IER 25. 4.Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi proorocii, i-a trimis dis de dimineaţă, şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi
2TI 4. 2. propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura.
70 Domnul – veghetorul asupra Cuvântului Său
IER 1. 11.12 „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.” Şi Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvîntului Meu, ca să-l împlinesc.”
71 Necesitatea studierii Cuvântului
PSA 119 11. Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
72 Bucuria studierii Cuvântului
PSA 119 162 Mă bucur de Cuvîntul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă.
73 Vestirea Cuvântului lui Dumnezeu
PSA 147 15.Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
74 Respectul lui Hristos faţă de Scripturi
Ioan 10,35 Scriptura nu poate fi desfiinţată
Mat 4,4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris:
PROFETISM
75 Motive de încredere în Dumnezeu vis a vis de profeti
Amo 3. 7. Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.
76 Tipuri de profeţii
a) Condiţionate : cum ar fi vrut Dumnezeu să se desfăşoare lucrurile dacă poporul ar fi ascultat
ISA 65. 20. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrîni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, şi cel ce va muri în vîrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.
b) Apocaliptice : cum aveau să se desfăşoare lucrurile în fapt
DAN 9. 24. Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale
77 Profeţi falşi
2PE 2. 1. În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
1ÎM 22. 20. -22 Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Eu îl voi amăgi.” Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi, a răspuns el, „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!”
ŢEF 3. 4. Proorocii ei sunt uşuratici şi înşelători…
EZE 13. 10. Lucrurile acestea se vor întîmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu zicînd „Pace!” cînd nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.
78 Profeţi necanonici ai VT
Ahia – 1 Împ 11,29; Elisei – 2 Împ 6,12; Gad – 1 Sam 22,5; Ilie – 1 Împ 18,36; Natan – 2 Sam 7,2
79 Profeţi necanonici anonimi
1ÎM 18. 13. Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut cînd a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, cîte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pîine şi cu apă?
1SA 10. 10.Cînd au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a proorocit în mijlocul lor.
2CR 25. 15.Atunci Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Amaţia, şi a trimis la el pe un prooroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, cînd ei n-au putut să-şi izbăvească poporul din mîna ta?”
80 Profeţi apostaziaţi cu scrieri canonice
NUM 31. 16.Iată, ele sunt acelea care, după cuvîntul lui Balaam, au tîrît pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
81 Profeţi ce au lăsat scrieri ce n-au fost introduse în canon
2CR 9. 29. Cartea proorocului Natan…
NUM 21. 14… cartea Războaielor Domnului…
IOS 10. 13… Cartea Dreptului…
82 Profeţi necanonici ai NT
LUC 2. 25. Simeon.; FAP 13. 1.Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen; FAP 15. 32.Iuda şi Sila; IOA 1. 29… Ioan.
83 Femei cu darul profetic
Maria (Ex 15,20-21); Debora (Jud 4,3-5); Hulda ( Împ 22,14-20); Ana (Luca 2,36-38); Maria (Luca 1,26-56); fiicele lui Filip (Fapte 21,9)
84 Darul profetic nu-l face atotştiutor pe profet
MAT 11. 3. „Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?”
DAN 8. 15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep.
85 Profeţii nu au pretenţia unei memorii perfecte
EVR 2. 6. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
86 Caracteristicile adevăratului profet
a) conduce la ascultarea de voia lui Dumnezeu
DEU 1. 3. Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.
b) profeţiile lui se împlinesc – dacă nu sunt condiţionate
Ier 28,9 Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”
DEU 18. 22.Cînd ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întîmpla, va fi un cuvînt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.
c) legea şi Scriptura au centralitate în mesajul lor; armonia dintre el şi profeţii precedenţi.
Isaia 8, 19.20 La Lege şi la mărturie
d) aşează pe Hristos în mijlocul profeţiilor lor
1IO 4. 2. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
e) Viaţa personală a profetului e în acord cu mesajul
MAT 7. 15. 16 Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. … Îi veţi cunoaşte după roadele lor.
EFE 2. 20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
f) mustră păcatul, nu-l măguleşte Ieremia 26, 16.17
g) E recunoscută întruparea lui Hristos şi centralitatea Sa
1 Ioan 4,2.3 ..orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup , este de la Dumnezeu..
Fapte 4,12 În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.”
87 Funcţiile Spiritului Profetic în NT:
a) a contribuit la întemeierea bisericii
Ef 2,20.21fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor…
b) a iniţiat misiunea de creştere a bisericii
Fa 13.1.În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, ..Saul Duhul Sfînt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
c) a zidit spiritual biserica
1CO 14. 4 cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
d) a unit şi a apărat biserica
EFE 4. 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură,
e) a avertizat despre greutăţi viitoare
FAP 11. 27.28. s-au coborît nişte prooroci .. la Antiohia. Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a şi fost…
f) confirmă credinţa în perioade de conflict
FAP 15. 32. Iuda şi Sila, care şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi, şi i-au întărit cu multe cuvinte.
88 Darul profetic în zilele din urmă:
a) permanenţa darurilor spirituale
EFE 4. 13. pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos,
b) înainte de a 2-a venire
IOEl 2. 28.29 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii…
c) în biserica rămăşiţei
APO 12. 6. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile. APO 12. 17. Şi balaurul, mîniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
APO 19. 10. (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.”)
d) ajutor în criza finală
DAN 12. 1.În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de cînd sunt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
89 Îndepărtarea vizunii vine din nesocotirea legii
EZE 7. 26. Ei cer vedenii proorocilor, dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrînii nu mai pot da sfaturi.
90 Alegerea EGW şi planurile lui Dumnezeu
1CO 1. 27.-29 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
91 Lipsa profeţiei atrage păcatul
PIL 29. 18.Cînd nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu, dar ferice de poporul care păzeşte legea!
92 Dumnezeu şi relaţia Sa cu profeţii
APO 22. 6… Domnul Dumnezeul duhurilor proorocilor,
93 Preţuirea profeţilor în patria lor
MAR 6. 4.5. Dar Isus le-a zis: „Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.” N-a putut să facă nici o minune acolo…
93 Profeţii sunt şi ei oameni
2ÎM 13. 14. Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit.
94. Maniera de lucru a scribilor profeţilor
IER 36. 17.18 Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!” Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.”
95. Profeţii au fost ajutaţi la redactarea scrierilor lor.
a)Ieremia de Baruc
Ier 36,4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia, şi Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul.
b)Pavel de Terţiu şi Sosten
ROM 16. 22.Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta.
1CO 1. 1.2.Pavel, …, şi fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint,
c) Petru de Silvan
1PE 5. 12. V-am scris aceste puţine rînduri prin Silvan, .., ca să vă sfătuiesc …
Nota la p. : Chiar dacă asistentul literar (scribul) contribuie la înfrumuseţarea stilului scrierii profetului sau la corectarea greşelilor gramaticale ( ei fiind superiori uneori în plan literar), paternitatea scrierilor revenea profeţilor inspiraţi.
96. Împrumuturi literare făcute de profeţi
a. Împrumuturi de la alţi scriitori inspitaţi Mica 4,1-3 vs Isaia 2,2-4
b. Împrumuturi de la autori neinspiraţi:
Fapte 17,28 din Epimenides din Creta (cca 600 BC); 1 Cor 15,33 din Menander ( 343-280 BC); Rom 1,20 din Înţelepciunea lui Solomon 13,5-8; Apoc 20,10 din 1 Enoh 17,5; Matei 7,12 din Hillel (Talmud).
Nota la p. 20 Întrebarea ar fi : a copiat Isus de la alţi autori? Tot ce era bun ( în iudaism sau în altă parte)îşi avea originea în El; fiecare idee de fapt era a Lui, El fiind fântâna originală a fiecărui adevăr. În concluzie, orice profet inspirat are voie să exprime orice adevăr pe care alţii l-au rostit înaintea lui, în aceeaşi formă sau într-o formă schimbată , dacă aşa a fost inspirat, fără să fie acuzat de plagiat, fiindcă adevărul este de la Dumnezeu şi aceasta contează, iar forma este omenească şi are importanţă secundară.
97. Imperfecţiuni ale profeţilor
a) Defecte serioase de caracter
IONA 1. 3… Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars departe de Faţa Domnului.
GAL 2. 13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
b)Abateri morale grave
David vs Bat Şeba
c) Slăbiciuni omeneşti
Moise pierde răbdarea (Numeri 20,10-12);
Asaf e să-şi piardă credinţa (Psalm 73);
Ilie dorea să moară (1 Împ 19,3.4);
Maria invidioasă (Exod 15,20);
Ieremia descurajat (Ier 20,14-18);
Natan sfătuieşte pe David în mod greşit (1 Cron 17,1-4).
Eze 20.49.Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: „Omul acesta face întruna la pilde!”
IER 15. 10. „Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă bleastămă!
98. Au înţeles profeţii de la început tot adevărul? Nu.
a) Profeţii „cercetau”
1Petru 1,10 Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
b)Ilie nu ştia de cei 7000
1ÎM 19. 14. am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa.”
1ÎM 19. 18. şapte mii de bărbaţi, cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal…
c)Ioan Botezătorul avea alte aşteptări cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu
Matei 11,3 a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?”
d)Petru nu înţelesese nici după Cincizecime că neamurile au drept la mântuire ca şi iudeii
Fapte10,34.35 „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
Nota la p 22. Profeţii au crescut în experienţă, cunoştinţă, înţelegere şi capacitate de a comunica adevărul primit. Deci nu au fost infailibili.
99 Imperfecţiuni minore în Biblie
a. Nepotriviri istorice
2 Sam 10,18 vs 1 Cron 19,18;
2SA 10. 18. Şi David le-a tăiat şapte sute de cai de trăsuri şi patruzeci de mii de călăreţi;
1CR 19. 18. David le-a ucis oamenii de la şapte mii de cară şi patruzeci de mii de pedestraşi
Lc 18,35 vs Mat 20,29.30; LUC 18. 35. … Ierihon… un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
MAT 20. 29.30 …Ierihon… Şi doi orbi edeau lîngă drum.
Mc 15,16 vs Luca 23,38 vs Mat 27,37
MAR 15. 26.Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul Iudeilor.”
LUC 23. 38. Deasupra Lui era scris …: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
MAT 27. 37. Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.”
b. Citări sau afirmaţii inexacte.
Matei 27,9.10 vs Zah 11,12.13
MAT 27. 9.Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel…
ZAH 11. 12…. Şi Mi-au cîntărit, ca plată, treizeci de arginţi.
c. Nepotriviri numerice
2 Cron 9,25 vs 1 Împ 4,26
2CR 9. 25. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carăle lui…
1ÎM 4. 26. Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carăle lui …
2 Cron 36,9 vs 2 Împ 24,8 ;
2CR 36. 9. Ioiachin avea opt ani cînd a ajuns împărat…
2ÎM 24. 8. Ioiachin avea optsprezece ani cînd a ajuns împărat…
Gen 46,27 vs Fa 7,14
GEN 46. 27… sufletele din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.
FAP 7. 14…. toată familia şi şaptezeci şi cinci de suflete.
d. Afirmaţii ştiinţifice inexacte
2 Cron 4,2 (3, sau 3,14 – adică pi ?).. A făcut marea turnată. Ea avea zece coţi de la o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi un fir de treizeci de coţi ar fi înconjurat-o.
Nota la p 99 . Există unele discrepanţe în Biblie, dar acestea nu sunt de natură să distrugă încrederea credinciosului sincer, pentru că ele nu afectează doctrinele fundamentale şi nu pun în pericol mântuirea cuiva. Biblia abordează multe domenii (ist, şt etc), dar nu epuizează nici un astfel de domeniu, căci n-a fost destinată pentru aşa ceva. Ea are alt scop: de a conduce la mântuire pe cei ce vor aceasta cu toată inima. Biblia testează atitudinea inimii faţă de adevăr. Dacă avem temeiuri suficiente ca să credem, dar există şi discrepanţe nesemnificative pentru doctrina esenţială şi mântuire, de ce am alege necredinţa? În acest caz, alegerea arată ce e în adâncul inimii.
100 Manifestări fizice ale profeţilor în timpul viziunilor.
2 Cor 12,2 Cunosc un om în Hristos, care acum patrusprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).;
Num 24,3.4 „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschişi, cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sunt deschişi:
DAN 10. 7.-9 Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o… Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă. …şi pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămînt.
EZE 8. 3. El a întins ceva ca o mînă, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pămînt şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim…
Nota la p.100. Se simţeau nevrednici; adesea îşi pierdeau puterea ; cădeau în somn adânc; priveau şi auzeau lucruri ce se petreceau departe de ei , ca şi cum ar fi acolo; adesea nu mai respirau; deşi aveau ochii deschişi, nu ştiau ce se întâmplă în jurul lor; uneori , în viziune, primeau puteri suplimentare; la sfârşitul viziunii îşi reprimeau puterea şi respiraţia.
101. Ostilitatea faţă de profeţi
GEN 37. 19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
2 Cron 36,16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui…
Ioan 1,11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
Ioan 16,2 va veni vremea cînd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
FAP 7. 58. L-au tîrît afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre.
MAT 23. 31. … sunteţi fiii celor ce au omorît pe prooroci.
2ÎM 9. 11.Cînd a ieşit Iehu la slujitorii stăpînului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.”
2CR 24. 19-21.Domnul a trimis la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat… Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.” Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului
102 Permanenţa profetismului după încheierea canonului biblic
FAP 2. 17.”În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!
EFE 4. 11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori..
1TE 5. 19.20 Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi proorociile.
1 Ioan 4,1să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile…
MAT 24. 24.Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
1CO 1. 7. aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
IOE 2. 28. După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.
MAT 24. 11.Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
103 Încrederea în profeţii Domnului
2CR 20. 20. Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi, încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti.”
PROBLEMA AUTORITĂŢII: Biblia, Biserica sau Tradiția?
1. Introducere. -Chestiunea autorităţii finale vine din înţelegerea legăturii dintre trei concepte: Biblia, Biserica şi Tradiţia
-Discutăm despre un anume lucru ( persoană, instituţie, act) care să deţină dreptul de a prescrie credinţa sau practica credinciosului.
-Dpdv catolic, biserica se consideră o autoritate delegată pentru a face astfel de prescripţii. Reprezentându-L pe Dumnezeu pe pământ, când vorbeşte Biserica , de fapt vorbeşte Dumnezeu. Succesorii apostolilor(papii) pot promulga decrete infailibile. Deşi nu descoperă adevăruri noi, ea face explicit ceea ce este implicit în tradiţia de la apostoli
-Dpdv protestant, omul este finit şi păcătos. Aceasta impune nevoia unei lucrări interioare a Duhului Sfânt care să lumineze înţelegerea ascultătorului Cuvântului proclamat sau citit. Autoritatea rămâne în simbioza dintre mărturia Cuvântului(aspectul obiectiv, extern) şi mărturia Duhului Sfânt(aspectul subiectiv, intern)
2. Poziţia ortodoxă şi răspunsul protestant
a. Rolul Bisericii – Biserica nu se poate reduce la un eveniment sau la o instituţie. Biserica (cf lui Stăniloaie) este „taina tainelor”, sau părtăşia spirituală (koinonia) cu Dumnezeu şi în Dumnezeu.
– Deşi o paradigmă de înţelegere a bisericii a constituit-o ideea de „societate erarhică”(model de inspiraţie catolică), curentul slavofil a creat modelul eclesiologiei eucharistice. Cultura rusă ar fi fost produsul a două forţe: iudeo-creştinismul şi Biserica Bizantină, ultima ca urmare a evanghelizării Rusiei medievale. Lipsa cadrului juridic roman şi a filosofiei greceşti ar fi fost un avantaj, căci astfel Rusia avea surse pur creştine, fără amestec extern. Pentru a se găsi spiritul adevărat al creştinismului, trebuie să ne întoarcem la comunitatea ţărănească rusă, a cărei esenţă a fost dragostea comună (Cf Khomiakov).De aici derivă şi ideea de „sobornost” sau comunalitate, universalitate. Duhul Sfânt interiorizează revelaţia externă a Tatălui, prin Fiul. Întregul adevăr învăţat pe pământ de către Fiul devine o realitate interioară la Rusalii, în Biserică. Hristos conduce biserica în tot adevărul ei prin dragostea membrilor bisericii. E vorba de o prezenţă interioară a lui Hristos. Unitatea bisericii nu este impusă, ci este ontologică. Un alt model-modelul trupului lui Hristos- sugerează în înţelegerea ortodoxă că biserica trebuie privită ca o fiinţă divino-umană, ceea ce înseamnă că membrii păcătoşi devin împreună sau în comunitate ceva diferit de cea ce sunt ca indivizi. Biserica e deci infailibilă, o fiinţă perfectă fără păcat, separată de viaţa membrilor ei
b. Rolul tradiţiei – „continuitatea vie” în ortodoxie e însumată în cuvântul „tradiţie”
-„Tradiţia” = sursa credinţei ortodoxe; viaţa Duhului Sfânt în biserică; opiniile, credinţele obiceiurile transmise de strămoşi posterităţii; întregul sistem doctrinar, conducerea bisericii, închinarea, spiritualitatea, arta, toate acestea articulate de-a lungul secolelor; „neîntreruperea vieţii dumnezeieşti , permanenta prezenţă a Duhului Sfânt”(Florovski); „totalitatea modalităţilor de trecere a lui Hristos în viaţa umană sub forma bisericii şi a tuturor lucrărilor lui de sfinţire şi propovăduire”(Stăniloaie)
– „Conţinutul tradiţiei” dpdv al Bisericii ortodoxe: Biblia, crezurile, decretele primelor 7 concilii ecumenice, scrierile părinţilor bisericeşti, canoanele (legi de organizare şi administrare), cărţile de slujbă, sfintele icoane. Primele 3 au valoare absolută, sunt neschimbabile, nu pot fi anulate , nici revizuite, conţinând elemente divine. Următoarele 4 sunt cunoscute ca având o oarecare doză de inspiraţie divină, dar sunt supuse greşelilor omeneşti.
– Unii delimitează tradiţia de Scriptură, considerând tradiţia ca „totalitatea adevărurilor descoperite ce nu se cuprind în Scriptură, ci care au fost predate de apostoli bisericii prin viu grai şi păstrate de ea neschimbate până azi”(Dogmatica ortodoxă,1958)
– „Duhul trăind în biserică a scris Scriptura şi păstrează tradiţia”(Khomiakov). Dar dacă aceasta e adevărat, cum de pot greşi conciliile bisericeşti formate din liderii bisericii şi să nu greşească biserica? Iată ce răspund ortodocşii: biserica e o entitate mistică ce îndeplineşte activitatea lui Dumnezeu în lume; oamenii se pot include sau exclude din biserică, dar nu pot influenţa natura bisericii; biserica nu poate eşua în posedarea deplină a adevărului; biserica e văzută ca fiind comunitatea la închinare, standardul ei fiind mai degrabă închinarea şi nu doctrina; Biserica ortodoxă respinge ideea unei biserici unice, indivizibile şi invizibile ce se manifestă în diverse biserici locale, ea se consideră singura, unica biserică adevărată din lume; pot exista rupturi din biserică, dar nu în biserică; unii teologi ortodocşi exclud de la mântuire pe toţi aceia care nu aparţin bisericii ortodoxe (lucru care ar însemna că Duhul Sfânt are o lucrare circumscrisă acestei instituţii!); „moderaţii” acceptă că dacă cineva extern bisericii ortodoxe va fi mântuit, acela trebuie să fi fost într-un sens membru bisericii ortodoxe.
c. Raportul Biblie, Biserică, Tradiţie – În materie de credinţă şi practică, problema autorităţii ridică două probleme: sursa revelaţiei divine şi interpretarea revelaţiei divine.
– Ortodocşii tradiţionalişti spun: Biblia şi tradiţia sunt 2 surse ale revelaţiei divine; deşi e o singură sursă de revelaţie, Scriptura şi tradiţia mediază această revelaţie comună.
– Ortodocşii moderaţi: tradiţia apostolică e o formă inferioară a revelaţiei divine.
– Pentru ortodocşi, Biblia e parte a Sfintei Tradiţii. Biblia nu e ceva peste biserică, ci trăieşte şi e înţeleasă numai în Biserică. Pentru că Biblia îşi derivă autoritatea din Biserică, Biserica are autoritatea interpretării Bibliei. Nu există diferenţă calitativă între cărţile Bibliei şi alte cărţi ale tradiţiei ortodoxe.
– Crisostomos: „Sfintele Sinoade, scrierile părinţilor Bisericii, corpul tradiţiei sunt într-un anume sens Scriptura însăşi, completând , dar niciodată înlocuind sau contrazicând canonul biblic scris”
– Losski : „Biblia şi tradiţia – una şi aceeaşi revelaţie deplină comunicată bisericii. Abilitatea Bisericii de a proclama adevărul nu e limitată la afirmaţiile extrase din Scriptură.utoritatea Bisericii nu ar fi diminuată sau absentă dacă nu ar exista Scriptura. Autoritatea Bisericii se extinde dincolo de Scriptură, întrucât Biserica a existat înainte de scrierea Noului Testament”.
– Bulgakov: „Biblia este o tradiţie scrisă”
– Andruţos : „tradiţia dogmatică este considerată de valoare egală cu Scriptura.. Tradiţia e cel mai bun comentariu pentru clarificarea Scripturii. ”
– Biserica e cea ce a păstrat tradiţia nescrisă, de aceea nu greşeşte; ea e vistieria completă a adevărurilor divine.
– Tradiţia e autoritară deoarece e interpretarea autentică a Bibliei.
– Considerând tradiţia ca „memoria interioară” a bisericii (Florovski), Biserica Ortodoxă pretinde că are puterea de a determina conţinutul şi interpretarea Scripturilor prin episcopi şi sinoade.
– Biblia nu stă deasupra bisericii, ci în ea; de aceea autoritatea ei e derivată; Scriptura e expresia supremă a revelaţiei divine şi deţine primul loc în tradiţie, care nu o contrazice niciodată (?!). Mărturia internă a Duhul Sfânt are valoare decisivă.
d. Răspunsul protestant – E nejustificată eliminarea elementului uman din conceptul ortodox despre biserică, astfel se elimină noţiunea de păcat. Orice credincios e păcătos; biserica e într-un proces de sfinţire. Riscul modelului eclesiologiei teantrice duce la anularea distincţiei dintre Capul bisericii şi trupul bisericii. Individul şi nu biserica determină ce e adevărat în domeniul doctrinei prin citirea Bibliei. De aceea e necesar accesul liber la Biblie şi se accentuează responsabilitatea individului de a căuta singur adevărul în Scriptură, în relaţie cu Duhul Sfânt.
– Cum de poate considera ortodoxia ca unică autoritate Biserica şi nu Biblia? Şi cum îşi exercită ea autoritatea în lipsa unei autorităţi finale sau centrale pentru determinarea adevărului? Nu interpretarea Bisericii, ci contextul istoric determină înţelegerea Scripturii. Cum se înţelege 1 Tim 3,15 („biserica – stâlpul şi temelia adevărului…”)? Biserica are rolul de a sprijini şi menţine adevărul care a fost dat deja prin revelaţie. Autoritatea Bisericii rămâne atât timp cât Biserica rămâne credincioasă susţinerii adevărului revelat în Biblie.
– În prima perioadă a bisericii s-a continuat stilul de lucrare al apostolilor, dar nu s-a continuat autoritatea lor. Biserica a recunoscut cărţile Bibliei, dar nu a decis conţinutul şi interpretarea lor. Biblia se auto-interpretează, în sensul că pasajele clare asigură contextul pentru interpretarea părţilor mai obscure. Scriitorii Bibliei au învăţat nu din tradiţia vremii, ci din inspiraţia Duhului Sfânt; ei lucrau cu gândirea Duhului pentru a distinge ceea ce era aprobat divin şi ceea ce era dezaprobat în tradiţia curentă.
– Apoi distanţa în timp dintre apostoli şi părinţii bisericeşti este prea mare, excluzându-se astfel posibilitatea păstrării întregii învăţături nescrise în mod autentic sau nealterat.
– Protestanţii nu resping în totalitate Tradiţia. De asemenea atrag atenţia la pericolul interpretării individualiste a Scripturii.
– Biblia este peste şi deasupra Bisericii. Dumnezeu vorbeşte cititorului Bibliei într-o manieră directă şi nu indirectă, mediată de biserică. Scriptura a dat naştere Bisericii şi nu invers, lucru uşor de dedus din faptul că Scriptura se interpretează pe sine.
– În materie de credinţă şi practică, numai Scriptura poate lucra ca sursă primară şi absolută de autoritate ( lucru care nu înseamnă că în afara Scripturii nu este adevăr. ), ea lucrând cu adevăr mântuitor. Ea e singurul judecător al bisericii, anulând autoritatea papilor şi a conciliilor.
– „Scriptura interpretează Scriptura”
3. Poziţia catolică şi răspunsul protestant
a. Afirmaţia1 şi răspunsul 1 – Biblia nu învaţă că ea este singura autoritate
– Biblia afirmă că ea e inspirată , de folos şi suficientă pentru practica creştină ( 2 Tim 3,16.17.) ; Isus şi apostolii au apelat Scriptura ca normă de călăuzire : Matei 4,4.7.10; 1 Cor 15, 3; 7,12); Isus respinge ideea egalităţii autorităţii Bibliei cu tradiţia (Matei 15,3.6); tradiţia nu e rea atâta vreme cât nu anulează Scriptura ( Deut 4,2; Prov 30,5.6; 1 Cor 4,6); Biblia e descoperire dumnezeiască (Gal 1,12). E adevărat că Pavel vorbeşte despre primirea învăţăturilor apostolilor pe cale orală, (2 Tes 2,2), dar acestea erau revelaţii şi nu simple învăţături despre revelaţii.
b. Afirmaţia 2 şi răspunsul 2 – Biblia învaţă obligativitatea folosirii tradiţiei- 2 Tes 2,15; 3,6
– E adevărat că Noul Testament vorbeşte de învăţăturile orale sau scrise ale apostolilor, însă ei erau consideraţi autorităţi vii aşezate de Hristos (Matei 18,18; Fa 2,42; Ef 2,20). Dar după moartea lor, nu avem o autoritate apostolică indirectă sau derivată – excepţie scrierile lor inspirate. Întreaga învăţătură necesară credinţei şi practicii se regăseşte – păstrată fiind de biserică – în Scriptură. Faptul că apostolii se referă uneori la „tradiţii” lăsate pe cale orală şi care se încurajau a fi practicate ( 1 Cor 11,2; 2 Tes 2,15) , socotite într-un sens autoritare, nu înseamnă în mod necesar că erau şi inspirate şi infailibile. Pe de altă parte, tradiţiile sau învăţăturile scrise ale apostolilor sunt considerate revelaţii divine. Dumnezeu a intenţionat şi hotărât ca revelaţiile normative să fie scrise şi păstrate pentru generaţiile viitoare în Scripturi şi nu în tradiţia extrabiblică ( exod 24,4; Deut 28,69; Ios 1,7; 1 Sam 10,25 Ioan 16,13; 1Pt 3,15.16).
c. Afirmaţia 3 şi răspunsul 3 – Biblia sprijină luarea în considerare a tradiţiei orale- 3 Ioan 13
– Protestanţii nu consideră revelante aceste texte izolate şi indirecte pentru a crede că Biblia arată o anumită preferinţă pentru tradiţia orală.Biblia nu pretinde ajutorul tradiţiei pentru a putea fi clar înţeleasă. Aceasta nu înseamnă că tot ceea ce e scris în Biblie devine absolut clar pentru cititor , ci faptul că mesajul central al mântuirii găsit în exprimările doctrinare este suficient de clar. Catolicii cred că Biblia nu este suficientă în sine pentru a explica toate punctele esenţiale ale doctrinei , separată de alte informaţii sau de o anumită autoritate din afară. Iată de ce ei avansează ideea învăţăturii infailibile a conducerii eclesiastice. A asuma faptul că tradiţia orală a apostolilor neînregistrată în Biblie e necesară pentru interpretarea a ceea ce e deja înregistrat sub inspiraţie divină , înseamnă a încerca să argumentezi că elementul neinspirat e mai clar ca cel inspirat. Crezurile – chiar dacă sunt elemente sistematizante – nu pot fi afirmaţii mai clare decât afirmaţiile nesistematice din Biblie; orice ar scrie fiinţele umane e mai puţin clar decât ceea ce declară Biblia. Iată de ce nici cuvintele nescrise ale apostolilor nu pot fi mai clare decât cele scrise.
d. Afirmaţia 4 şi răspunsul 4 – Excluderea tradiţiei poate însemna auto-contradicţie.
– Tradiţia şi Scriptura sunt separabile ; există un rol pe care îl deţine tradiţia în viaţa bisericii, dar nu se poate nicidecum accepta infailibilitatea tradiţiei.
e. Afirmaţia 5 şi răspunsul 5 – Excluderea tradiţiei diminuează principiul cauzalităţii, efectul neputând fi mai mare decât cauza lui.Prezumţia e că Biserica a determinat canonul Bibliei.
– Dumnezeu a determinat canonul prin a inspira aceste cărţi şi nu altele. Biserica doar a descoperit care sunt cărţile pe care Dumnezeu le-a determinat sau inspirat pentru a sta în canon. Autoritatea cărţilor canonice nu a derivat din faptul că au fost incluse în lista canonică, ci pentru că au fost dinainte privite ca inspirate divin. Biserica a fost un martor şi nu un judecător al canonului.
f. Alte aspecte privitor la tradiţie – Nu sunt demne de încredere. Din ele s-au făcut mituri şi legende.
– Pot şi sunt contradictorii. Nu există consens între părinţii bisericeşti în multe doctrine
– Folosirea tradiţiei este variabilă. Acceptarea unor doctrine majore pentru creştinism s-a făcut fără suportul tradiţiei (ex: includerea cărţilor apocrife în Biblie) sau fără dovezi substanţiale din scrierile patristice (ex: înălţarea în trup a Mariei în slavă). Catolicii nu au pus la dispoziţie o listă completă a conţinutului tradiţiei orale; probabil din cauza nebulozităţii ei.
– Tradiţia are autoritate derivată
– Concepţia protestantă nu exclude participarea bisericii. Biblia e dependentă de biserică nu pentru adevăr, ci pentru comunicarea acestui adevăr.
– Biserica ajută la înţelegerea adevărului în contextul părtăşiei în dragoste, dar nu e sursa acestui adevăr. Biserica are autoritate cât timp se supune autorităţii superioare a Bibliei
– Autoritatea nu e inclusă în paginile unei cărţi pentru că ar reduce astfel adevărul Bibliei la o lege şi ar exclude rolul Duhului Sfânt. Autoritatea finală înseamnă Biblia unită cu Duhul Sfânt.
– Desigur, Scriptura nu a produs Biserica sau întreaga structură a vieţii şi închinării în Biserică; tradiţia este inevitabilă în practică şi necesară în hermeneutică, incluzând rolul iminent al mărturiei Duhului Sfânt.
GIPHY App Key not set. Please check settings