34. America în prefeția biblică

INTRODUCERE

Apoc 13,11-18.  A doua fiară are rolul unui profet şi face minuni extraordinare, de aceea este numită în următoarele capitole „falsul profet”. Un profet este omul care vorbeşte în favoarea şi în numele unui Dumnezeu, un interpret al zeului (Ex 4:16). Un adevărat profet susţine pe adevăratul Christos, în timp ce falşii profeţi proclamă falşi messia, falşi mântuitori—antichrişti (Mat.24:23-25, 2 ; Petru 2:1.15, 2 Cor 11:4, Deut 13:1-5). Spre deosebire de fiara Antichrist (a se vedea lecţia Antihrist în cartea Apocalipsei ) care se ridică din mare, a doua fiară se ridică din pământ. Pionierii noştri au înţeles marea ca fiind Lumea Veche (Europa, plus zone din Asia şi Africa), cu mulţimea ei de civilizaţii succesive şi naţiuni care au fost mereu în conflict. Prin contrast, pământul a fost înţeles ca fiind o zonă geografică relativ puţin populată şi mai liniştită, ceea ce ar corespunde continentului american din sec. XVI-XVIII. Am putea vedea în acest pământ limanul, uscatul unde se poale locui, ţărmul dorit de cei ce călătoresc pe mare. Oricare ar fi explicaţia, este de dorit să avem o simbolistică unitară şi consecventă în toate viziunile Apocalipsei. Pentru un evreu, marea era în primul rând Mediterana (Marea cea mare), simbol al lumii bântuită de războaie (Dan 7:1-3), iar pământul, ţara, nu putea fi altceva decât Canaanul, ţara minunată, ţara promisă. Şi cărei alte zone geografice i s-ar potrivi un asemenea simbol, dacă nu Americii de Nord, patria celor mai sfinte libertăţi, limanul visat de toţi năpăstuiţii lumii, principalul bastion al creştinismului protestant? „Statele Unite au fost un refugiu al celor oprimaţi. America a fost supranumită bastionul libertăţii religioase. Dumnezeu a făcut mai mult pentru această ţară decât pentru oricare altă ţară asupra căreia străluceşte soarele. Ea a fost în mod miraculos păstrată…” (RH 03 p.41) Observând contextul, putem stabili timpul apariţiei acestei fiare pseudo-profetice: după dominaţia istorică a fiarei Antichrist. Ea apare din pământ, ca prin minune, pentru a-i vindeca rana. N-a mai fost vorba despre această putere până acum. Dacă observăm că profeţia se referă la fiare ca fiind puteri mondiale care joacă roluri importante în istoria poporului lui Dumnezeu, atunci nu putem găsi în timpul sfârşitului (afară de Roma cu coarnele ei occidentale si afară de „ţaratul” ateist cu toţi sateliţii lui), o altă putere mondială decât SUA. Revoluţia Americană apare la sfârşitul dominaţiei papale, odată cu Revoluţia Franceză. Aici începe paradoxul: Apocalipsa a prevăzut că lovitura de sabie va fi dată papalităţii de către cea mai catolică ţară, din fruntea Europei, iar vindecarea acestei răni avea s-o facă tocmai SUA care este cea mai reprezentativă creaţie pământească a protestantismului. Statele Unite au apărut ca o constelaţie de colonii engleze pe continentul nord-american (New England, Noua Anglie) şi s-au dezvoltat în urma luptei pentru independenţă (1776-1789) ca fiind cea mai tânără, mai puternică şi mai umană dintre marile puteri ale lumii. Având la temelie o Constituţie cu principii unice, înălţând drepturile şi libertăţile sacre ale individului, ea s-a privit pe sine ca fiind destinată să inaugureze în lume o nouă ordine a veacurilor (aşa cum apare scris pe sigiliul ei, în limba latină: novus ordo saeclorum). În contrast cu anticreştinismul Revoluţiei Franceze, America şi-a luat ca moto expresia care apare pe fiecare dolar, adevăratul secret al puterii ei: in God we trust – în Dumnezeu ne încredem. O ţară care şi-a ales credinţa în Dumnezeu şi supravegherea respectării drepturilor omului ca program şi destin. La origine, aceste colonii engleze erau tot atât de intolerante pe cât erau de creştine (protestante). Catolicii, disidenţii, evreii şi vrăjitoarele aveau un statut aparte, între convertire şi spânzurătoare. Principiul dreptului şi libertăţii de conştiinţă a fost aplicat, mai întâi în colonia Providence întemeiată de baptistul separat Roger Williams (1636). Este demn de admiraţie faptul că, deşi această colonie a fost privită la început ca o ciudăţenie neviabilă, ea a devenit modelul politic al Americii. Nu puţină influenţă la conceperea acestui sistem constituţional au avut deiştii americani. Dar  ideea separării   bisericii şi statului susţinută de deişti, îşi are originea în doctrina anabaptiştilor paşnici, în aripa radicală a Reformei Protestante. Creşterea din pământ a acestei puteri este o descriere foarte exactă. Ea răsare şi creşte uşor ca o plantă. In primul rând prin muncă şi cinste, având la rădăcini o credinţă pentru care a curs mult sânge în Europa, ea s-a dezvoltat, şi-a câştigat independenţa, a primit o infuzie continuă de inteligenţă şi curaj prin imigrări din Lumea Veche, a fost în stare să cumpere suprafeţe uriaşe de la alte popoare (Louisiana, Florida, California, Arizona, New Mexico, Alaska), în timp ce un stat ca Texas s-a alăturat voluntar. Dar ridicarea din pământ spune şi altceva. Singurul loc din Biblie unde ni se vorbeşte despre un profet sculându-se din pământ, este descrierea unei şedinţe antice de spiritism în care apare o „fiinţă divină” care vorbeşte ca şi cum ar fi profetul Samuel (1 Sam 28:13-14). Acest caracter înşelător se reflectă în contrastul dintre corniţele de miel şi glasul de balaur. Prin comparaţie cu alte fiare, pare a fi creştinismul personificat. Dar modul în care vorbeşte lumii în versetele următoare este glasul unui balaur. Fiindcă doar balaurul este preocupat să dea o atât de mare autoritate Antichristului papal. Şi balaurul este acea putere care a inspirat persecuţiile şi ura contra celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu. Este, oare, un lucru întâmplător că America este în acelaşi timp patria spiritismului modern şi a teosofiei, curente care sunt adevăratul suflet al mişcării New Age ? Balaurul, simbolul lui Satan, nu este, oare, spiritul păgânismului? Şi care este esenţa păgânismului universal dacă nu ocultismul ? Prin urmare, fiara pseudo-profet este America protestantă controlată de spiritualism şi catolicism. Fiara aceasta nu este descrisă. Ea nu este miel, are doar corniţe de miel. Nu este nici balaur, dar are glas de balaur. Este un fals profet, un prezicător al viitorului lumii, un făcător de minuni extraordinare. Minunile acestui fals profet sunt asemănătoare cu ale lui Ilie. Dar ele nu dovedesc altceva decât că o putere extraterestră interesată controlează pe falsul profet care descopere lumii voinţa „dumnezeului acestui veac”. Şi care este voinţa lui? O nouă ordine mondială ! Sună atât de frumos „o nouă ordine” . Dar v. 14 arată că minunile falsului profet sunt amăgiri pentru a accepta ca ordine-mondială o imagine a vechii fiare. Nu e nimic nou sub soare. Proiectul noii ordini mondiale are ca cheie instaurarea unui totalitarism creştin, ecumenist, după chipul şi asemănarea sistemului medieval catolic. În acest scop, America va lucra cu toată autoritatea fiarei dintâi şi, prin măsurile ei politice va determina lumea să adopte un tip de creştinism care va favoriza catolicismul şi nu protestantismul biblic. Este evident că nu o imagine fizică a primei fiare este aici prevăzută. Dacă fiara reprezintă un organism politico – religios, o putere istorică, imaginea fiarei trebuie să fie o copie a aceluiaşi organism politico-religios. Dar imaginea fiarei Anticrtrist nu este vie la început, este doar un proiect care va fi animat de către America de astăzi (v.15). Nu ştim exact cum vor decurge lucrurile, dar anumite partide şi mişcări politico-religioase americane urmăresc o schimbare a Constituţiei desfiinţând principiul separării bisericii de stat şi încercând o uniformizare religioasă, un gen de teocraţie ecumenistă. Mişcările acestea sunt îndreptate împotriva secularismului şi ateismului, împotriva invaziei păgânismului şi a sectelor sălbatice, urmărindu-se o întărire a creştinismului şi o descurajare a imoralităţii, fiindcă buruienile diavolului s-au dezvoltat foarte bine pe solul primitor al Americii libere. Dar modificarea Constituţiei americane în acest punct va duce, în mod inevitabil, la persecutarea minorităţilor creştine conştiincioase, aşa cum a fost întotdeauna. Corniţele de miel ale fiarei americane reprezintă blândeţe, tinereţe, atitudine paşnică. Spre deosebire de coarnele fiarei Antichrist, corniţele de miel nu reprezintă puteri politice vrăjmaşe omului. America are două elemente care au făcut din ea o putere favorabilă omului: un stat fără rege şi o biserică fără papă, democraţia în politică şi moştenirea protestantă în religie. Cele două entităţi sunt separate şi astfel statul serveşte fericirea individului. Glasul de balaur se referă la evenimentele profetice care sunt în curs şi care implică o combinaţie a celor două puteri de tip „fie şi lut” ca în profeţia din Dan. 2. Referinţa la profeţia lui Daniel trebuie să ne determine să vedem în chipul de aur din cap. 3, obligaţia de a se închina toate popoarele şi limbile, dimensiunile idolului (60 x 6) şi prezenţa cuptorului pentru intimidarea nonconformiştilor, o prefigurare istorică a evenimentelor din Apoc. 13. Autoritatea mondială cu care vorbeşte acest pseudo-profet arată că    Organizaţia Naţiunilor Unite, Conciliul Mondial al Bisericilor (Ecumenismul) şi alte foruri mondiale şi agenţii oficiale şi secrete, vor contribui în mod eficient la exportarea imaginii fiarei, a noii ordini în toată lumea. Fiind vorba de redeşteptarea unui creştinism totalitar, de o teocraţie ecumenistă în care conştiinţa individului este strivită, acest lucru nu este o noutate în Europa. Lumea veche este fiara istorică — Roma cu coarnele ei „creştine”. Aici, o revenire la timpurile vechi este de aşteptat, chiar şi fără influenta americană. America a fost aceea care a inspirat Europei, prin mijlocirea stângace a Revoluţiei Franceze, ideile moderne de democraţie, libertate şi respect faţă de drepturile omului. America este aceea care a vegheat ca ele să fie respectate pretutindeni şi, în multe locuri nu s-ar fi arătat zorii democraţiei fără influenta diplomaţiei americane, dar când America însăşi va da un exemplu de alterare a principiului constituţional, nu va mai fi pe pământ nici o putere care să ia apărarea celui oprimat. Lumina lumii se va stinge şi străjerul libertăţii, va deveni aşa cum se poate întrevedea, profetul şi jandarmul unui creştinism corupt şi intolerant. Acesta este un vis urât, dar se va împlini. Profeţiile neplăcute trebuie considerate mai credibile (Ier 28:7-9). Cum se poate ajunge la o situaţia atât de răsturnată în comparaţie cu pretenţiile actuale ale Americii? Mai întâi trebuie avut în vedere că protetantismul american este de multă vreme într-o stare de criză. Apoi trebuie observat că procentul actual al catolicilor în SUA este foarte ridicat. Învăţământul a fost separat de îndoctrinarea religioasă (potrivit constituţiei!) dar nu şi de alte forme de îndoctrinare cu dogme şi tradiţii de esenţă umanistă, anticreştină. Imoralitatea şi violenţa este foarte de ridicată în anumite clase, iar ocultismul este omniprezent. Gustul după senzaţii tari, tematica satanistă în muzică şi film, înstrăinarea tinerilor de valorile creştine tradiţionale, au făcut din America ultimei generaţii locul cel mai plauzibil al „începutului sfârşitului”. Deja s-au restabilit relaţiile diplomatice dintre Casa Albă şi Vatican (ceea ce America nu visase în deceniile anterioare ) şi catolicismul are în America cel mai puternic front. Când influenţa curentelor păgâne, de inspiraţie spiritistă, va înşela pe americani să dea crezare mesajelor primite din „cealaltă lume” prin intermediul fantomelor, atunci este deschisă calea pentru orice. America are deja o tradiţie de intoleranţă moştenită de la mama ei, Marea Britanie.  Statele federaţiei americane păstrează încă în conştiinţa lor politică, în legile lor, un articol special care cere respectarea duminicii de toţi cetăţenii. Numai Constituţia Federală este aceea care blochează aceste „blue laws” (legi albastre) care nu mai au (sau „încă nu au”!) putere. Dar ele erau cândva foarte serioase. Dintre toate statele catolice, Anglia a impus păzirea cea mai strictă a duminicii pe care a numit-o sabat. Reforma engleză care a dus la crearea Bisericii Anglicane, nu a schimbat cu nimic această atitudine. Ba încă influenţa calvinismului puritan (cu acel accent pus asupra Decalogului şi cu interpretarea poruncii a patra după marele filozof catolic Toma d’Aquino) a accentuat ideea sanctificării duminicii. Calvinismul a fost în Occident principala forţă a modelării moral-sociale a oamenilor: cele mai frumoase aspecte ale sistemului capitalist (cultul muncii şi al cinstei, prosperitatea materială, gradul de civilizaţie) fiind datorate calvinismului. Or, cele mai multe biserici americane sunt pur calviniste (prezbiterieni, congregaţionalişti) sau moştenesc doctrina calvinistă (anglicani, baptişti, etc). Prezenţa acelor legi albastre în constituţiile statelor federale s-a dovedit deja nefastă între anii 1870-1888, când guvernele voiau să pună la punct progresul  AZS condamnând pe aceia care lucrează duminica şi ţin sâmbăta, suB motivul că America este o „naţiune creştină” şi nu poate încuraja obiceiurile evreieşti. (Acest spirit naţionalist – „creştin”, care a devastat Europa, stă şi la temelia mişcării Ku KIux Klan, o organizaţie americană aproape teroristă, de tip fascist, care îşi manifestă ura faţă de negri, catolici, imigranţi şi evrei. Asemenea voci de balaur se aud şi în nenorocitul nostru „Est sălbatic”. Ca reacţie faţă de acele izbucniri care păreau să fie o declanşare a ultimului conflict din Apoc 13. AZS au întemeiat la 21 iulie 1889 Asociaţia Libertăţii Religioase. Dar efectele legilor duminicale au continuat, o nouă izbucnire având loc între 1892-1895. După anul 1900 aceste tendinţe au slăbit, dar în generaţia noastră au reînviat. În 1961 Curtea Supremă a emis patru decizii de lege duminicală într-o singură zi. Pe atunci majoritatea Statelor Unite aveau legi duminicale şi numai 12 dintre ele aveau scutiri pentru sabatişti. În timp ce două curţi federale dăduseră decizii contradictorii. Au apărut dispute între juriştii americani cu privire la legalitatea legilor duminicale. Unii le consideră ca având un caracter civil, alţii le consideră de origine şi esenţă religioasă, pentru că ele lovesc pe aceia care nu împărtăşesc convingerile majorităţii. Criza energetică din 1973 a determinat un nou val de interes pentru redresarea moral-religioasă a americanilor, trezire care întotdeauna este văzută ca pornind de la obligativitatea sfinţirii universale a duminicii. De aceea Dumnezeu pedepseşte America, pentru că există atâta neglijare a religiei, iar această neglijare este încurajată de exemplul „anticreştin” al celor ce nu respectă duminica… Într-o creştinătate care se scaldă în prosperitate şi confort, unde se discută cu înţelegere despre „drepturile” homosexualilor şi unde zeul suprem este, totuşi, dolarul, o criză economică serioasă ar putea determina o reformă care să impună uniformizarea duminicală. Într-o ţară în care toată lumea crede că prosperitatea este semnul aprobării divine, iar criza economică este dovada neplăcerii lui Dumnezeu, cei ce sânt interpretaţi ca fiind cauza nenorocirii publice (profanatorii duminicii!) vor  fi, cu siguranţă,   indicaţi ca ţapi ispăşitori. Acolo unde ultima generaţie a primit pecetea destrăbălării şi violenţei, a satanismului şi a plăcerii pentru o „cultură morbidă”, saturată de animalismul şi terorismul inspirat de muzică rock şi de filmele produse la Hollywood, inima omenească poate fi mult mai crudă decât la polul ateist al lumii. Şi nu trebuie să uităm că pecetea americană se poate observa în toate ţările creştine (şi chiar necreştine). Nimeni nu este interesat de valorile care definesc tradiţia americană (misionarismul protestant, cultul pentru drepturile individului etc) dar toată lumea imită pe americani în ce este mai ridicol şi mai dăunător. Viciul dezgustător şi ofensiv al fumatului, originar din America, a invadat Europa, ajungând în scurt timp până în Rusia Ţaristă, fără să poată fi oprit de cele mai dure legi; cultul imoralităţii, al drogurilor şi al unei muzici pentru care nu poţi găsi epitete, are cea mai mare penetraţie la scară mondială. Până şi obiceiul de a „rumega” gumă „necurmat”, arată că exemplul americanilor inluenţează. Ce se va întâmpla atunci când americanii vor renunţa la principiul separării bisericii de stat? Europa şi celelalte părţi ale lumii sunt intolerante prin tradiţie. Apocalipsa este clară asupra faptului că trinitatea iadului va lucra în unire: balaurul ocultismului reînviat, fiara romană vindecată şi falsul profet al lumii moderne (protestantismul american apostat) se vor uni în spirit (Apoc 16:13-14). Babilonul apocaliptic este format din trei sectoare (Apocl6:19) . Ceea ce leagă aceste puteri apostate care, în mod natural se resping, este prezenţa spiritelor rele (Apoc. 18:2-3). Pentru a ilustra ce mesaje aduc spiritele demonilor care se dau drept spirite ale morţilor, cu privire la aceste lucruri, vom cita câteva titluri şi propoziţii notate în grabă dintr-o carte spiritistă franceză care se poate găsi la Biblioteca Naţională (cota I 6686). În traducere, titlul ei este: „Clerul catolic, spiritismul şi pacea universală prin evoluţia morală a popoarelor. (J.L.P.Bonsens) : „IV. Catehismul catolic în faţa doctrinei spiritiste. V. Spiritismul este complementul creştinismului. Se recomandă Colegiului Sacru [al cardinalilor] să reflecteze asupra dictonului biblic: «litera omoară dar spiritul dă viaţă». 74. Toate popoarele vor accepta creştinismul prin intermediul spiritismului. 80 Credinţa comună între popoare va pune capăt flagelului războiului. 86. Sfârşitul flagelului războiului prin spiritism. VI. 121 Care sunt puterile şi instituţiile ce pot influenţa cel mai bine evoluţia care conduce lumea la pacea universală? 1. Rolul Sfântului Părinte. Prima dorinţă, fuziunea tuturor creştinilor. 126-127. Marele gând al unui papă de geniu va fi de a pune la punct o doctrină care să fie în mod necesar acceptabilă tuturor creştinilor. Este imposibil? Nu, fiindcă pe de o parte adevărurile religioase demonstrate se impun tuturor, pe de altă parte Isus este acceptat şi venerat de toţi. Această doctrină comună ar cuprinde; …. Evanghelia lui Isus cu sacramentele necesare care decurg şi cele zece porunci. Acestea ar forma un catechism pe care un misionar, într-un elan retoric, ar. putea să-1 numească”Farul Romei luminând omenirea pentru a o conduce, secol după secol, la fericire, prin adevăr; căci numai adevărul poate duce la fericire!” Acest cult universal nu pare să fie închinat în mod direct papismului. Lumea nu va fi silită să devină catolică. Dar onorând invenţiile papale şi arătând reverenţă (sau, cel puţin mirare!— Apoc 17:6-8) faţă de această instituţie „eternă”, te închini fiarei.. De fapt, Apocalipsa arată că falsele obiecte de închinare sunt, în acest context: fiara sau imaginea fiarei, acceptarea semnului fiarei pe frunte sau pe mână, acceptarea numelui fiarei sau a numărului numelui ei.

––- Apocalipsa 12:15 Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Apă, ca un râu. – În Psalmi 74,13 şi Ezechiel 29,3 balaurul este identificat cu un animal acvatic; de aici, apa este probabil este un simbol al distrugerii. Satana a căutat să distrugă biserica creştină prin afluxul de învăţături false, ca şi prin persecuţie (Apoc 17,15).- Biserica a fugit in pustie, in desert, intr-un loc fara apa. Apele in Biblie = popoare, populatii. Biserica a fugit in America, un loc fara populatie multa la vremea aceea.- Râul de apă vărsat de balaur se poate referi la toate expediţiile armate şi misiunile „evanghelistice” trimise de Roma împotriva coloniilor de credincioşi necatolici. Bizanţul—Noua Romă— şi Armenia creştină au făcut la fel cu paulicienii şi ierizii. Râurile de apă reprezintă, de regulă, oştiri (Is 59:19, Dan 11:10.22). Zeci şi sute de mii de oameni nevinovaţi au pierit în ocazii repetate, însumând în final cifre incredibile. Imperiul şi Biserica apostată s-au folosit de sabia francilor şi a bizantinilor împotriva ereticilor arieni, apoi Roma a trimis hoardele anglo-saxone împotriva vechilor creştini britanici (culdei) . Acelaşi diavol a trimis ordine călugăreşti care să convertească pe rătăciţi, sau dacă nu, să-i dea la pierzare. Au fost iniţiate inchiziţii şi cruciade împotriva valdenzilor şi albigenzilor, au fost trimise armate împotriva husiţilor şi după Reforma lui Luther, Roma conduce acţiunile continue ale Contrareformei, trimiţând râuri de iezuiţi cu aparenţă de sfinţi şi cu inima de şarpe în toată Europa şi în toată lumea, pentru a controla şi pune la punct problema protestantismului şi a oricărei opoziţii. Dragonadele, acele expediţii militare ale dragonilor francezi pentru „convertirea” hughenoţilor, cum ar putea fi înţelese decât ca acţiuni ale dragonului? Este o minune că după secole de urmărire şi pustiire, creştinismul curat a rămas încă viu.

Apocalipsa 12:16 Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură. Pământul a dat ajutor femeii. – Unii susţin că aici ”pământul” reprezintă acele zone unde numărul locuitorilor este foarte mic, în contrast cu apa, care adesea reprezintă ”noroade”, ”gloate”, ”neamuri” şi ”limbi” (cap. 17,15).-  Ei atrag atenţia asupra faptului că în timpul Reformei erau multe popoare în Europa şi în Extremul Orient, dar că America de Nord era foarte puţin populată. Astfel, ei consideră că această ţară este ”pământul” care îi dă ajutor bisericii persecutate din Lumea Veche.

– Aici se vede o reacţie naturală faţă de aceste persecuţii. Această prăpastie care apare ca o falie creată de un cutremur teribil, această pedeapsă ce aminteşte de soarta lui Core care voia să fie pontif în locul lui Aron (Num 16:32), poate reprezenta Revoluţia Franceză şi revoluţiile care au urmat. Toate acestea au fost îngăduite de Dumnezeu care a permis secularismului şi ateismului să umilească Biserica apostată, ca să creeze un timp de Libertate pentru poporul Lui. Înţelegerea tradiţională moştenită de la pionierii noştri este că pământul din acest verset reprezintă continentul american, ca şi în cap. 13:11. Descoperirea onor pământuri peste ocean şi apariţia Statelor Unite cu libertăţile caracteristice, crearea acestui cămin permanent şi refugiu al celor persecutaţi, a fost un ajutor pentru Biserică. Interpretarea este la fel de potrivită, doar că nu explică în ce mod această descoperire a Americii şi crearea unei democraţii autentice a reprezentat o înghiţire a râului draconic. In interpretarea tradiţională, râul reprezintă învăţături, dar nu este uşor de văzut în ce fel descoperirea Americii sau apariţia SUA cu acea Constituţie unică a înghiţit învăţăturile balaurului. Realitatea istorică este că balaurul se simte la el acasă şi în Statele Unite. Semnificaţia acestui verset, totuşi, necesită un studiu mai aprofundat. O altă interpretare posibilă ar fi şi aceea că după ce Satan n-a reuşit să distrugă Biserica prin persecuţiile medievale, a încercat s-o distrugă prin râurile înveninate ale secularismului şi ateismului modern, în special prin comunism. Dar Dumnezeu a permis ca valul ateismului să fie înghiţit în revoluţiile anticomuniste desfăşurate în zilele noastre.  A înghiţit.-  Adică a făcut fără de efect mijloacele de distrugere. ––- Apocalipsa 13:11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. – A doua fiară are rolul unui profet şi face minuni extraordinare, de aceea este numită în următoarele capitole „falsul profet”. Un profet este omul care vorbeşte în favoarea şi în numele unui Dumnezeu, un interpret al zeului (Ex 4:16). Un adevărat profet susţine pe adevăratul Christos, în timp ce falşii profeţi proclamă falşi messia, falşi mântuitori—antichrişti (Mat.24:23-25, 2 ; Petru 2:1.15, 2 Cor 11:4, Deut 13:1-5). 

Din pământ.- Întrucât marea reprezintă popoarele şi naţiunile (Apoc 13,1; 17,1.2.8), se poate considera, pe bună dreptate, că ”pământul” reprezintă o regiune puţin locuită. Naţiunea astfel reprezentată nu se va ridica deci prin război, prin cucerire sau prin ocupaţie, ci se va dezvolta nespus de mult dintr-o regiune cu foarte puţini locuitori. Comentatorii adventişti consideră că această a doua fiară simbolizează Statele Unite ale Americii. Această putere împlineşte exact detaliile profeţiei. Atunci când prima fiară a fost dusă în captivitate în anul 1798 (cap. 13,10), Statele Unite a crescut în importanţă şi putere. Naţiunea s-a ridicat nu din Lumea Veche, cu mulţimile ei numeroase de oameni, ci din Lumea Nouă, cu un număr relativ mic de locuitori (vezi GC 439;441). – Spre deosebire de fiara Antichrist (a se vedea lecţia Antihrist în cartea Apocalipsei ) care se ridică din mare, a doua fiară se ridică din pământ. Pionierii noştri au înţeles marea ca fiind Lumea Veche (Europa, plus zone din Asia şi Africa), cu mulţimea ei de civilizaţii succesive şi naţiuni care au fost mereu în conflict. Prin contrast, pământul a fost înţeles ca fiind o zonă geografică relativ puţin populată şi mai liniştită, ceea ce ar corespunde continentului american din sec. XVI-XVIII. Am putea vedea în acest pământ limanul, uscatul unde se poale locui, ţărmul dorit de cei ce călătoresc pe mare. Oricare ar fi explicaţia, este de dorit să avem o simbolistică unitară şi consecventă în toate viziunile Apocalipsei. Pentru un evreu, marea era în primul rând Mediterana (Marea cea mare), simbol al lumii bântuită de războaie (Dan 7:1-3), iar pământul, ţara, nu putea fi altceva decât Canaanul, ţara minunată, ţara promisă. Şi cărei alte zone geografice i s-ar potrivi un asemenea simbol, dacă nu Americii de Nord, patria celor mai sfinte libertăţi, limanul visat de toţi năpăstuiţii lumii, principalul bastion al creştinismului protestant? „Statele Unite au fost un refugiu al celor oprimaţi. America a fost supranumită bastionul libertăţii religioase. Dumnezeu a făcut mai mult pentru această ţară decât pentru oricare altă ţară asupra căreia străluceşte soarele. Ea a fost în mod miraculos păstrată…” (RH 03 p.41) 

– Dar ridicarea din pământ spune şi altceva. Singurul loc din Biblie unde ni se vorbeşte despre un profet sculându-se din pământ, este descrierea unei şedinţe antice de spiritism în care apare o „fiinţă divină” care vorbeşte ca şi cum ar fi profetul Samuel (1 Sam 28:13-14). Acest caracter înşelător se reflectă în contrastul dintre corniţele de miel şi glasul de balaur. Prin comparaţie cu alte fiare, pare a fi creştinismul personificat. Dar modul în care vorbeşte lumii în versetele următoare este glasul unui balaur. Fiindcă doar balaurul este preocupat să dea o atât de mare autoritate Antichristului papal. Şi balaurul este acea putere care a inspirat persecuţiile şi ura contra celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu. Este, oare, un lucru întâmplător că America este în acelaşi timp patria spiritismului modern şi a teosofiei, curente care sunt adevăratul suflet al mişcării New Age ? Balaurul, simbolul lui Satan, nu este, oare, spiritul păgânismului? Şi care este esenţa păgânismului universal dacă nu ocultismul ? Prin urmare, fiara pseudo-profet este America protestantă controlată de spiritualism şi catolicism. 

Altă fiară. – Forma din limba greacă sugerează ideea că ea este la fel ca prima. Acest lucru este confirmat pe măsură ce caracteristicile ei sunt descoperite. Ea va lucra în strânsă colaborare cu prima fiară. – Observând contextul, putem stabili timpul apariţiei acestei fiare pseudo-profetice: după dominaţia istorică a fiarei Antichrist. Ea apare din pământ, ca prin minune, pentru a-i vindeca rana. N-a mai fost vorba despre această putere până acum. Dacă observăm că profeţia se referă la fiare ca fiind puteri mondiale care joacă roluri importante în istoria poporului lui Dumnezeu, atunci nu putem găsi în timpul sfârşitului (afară de Roma cu coarnele ei occidentale si afară de „ţaratul” ateist cu toţi sateliţii lui), o altă putere mondială decât SUA. Revoluţia Americană apare la sfârşitul dominaţiei papale, odată cu Revoluţia Franceză. Aici începe paradoxul: Apocalipsa a prevăzut că lovitura de sabie va fi dată papalităţii de către cea mai catolică ţară, din fruntea Europei, iar vindecarea acestei răni avea s-o facă tocmai SUA care este cea mai reprezentativă creaţie pământească a protestantismului. 

Două coarne.-  Acestea pot reprezenta două trăsături distincte ale sistemului de guvernământ american, libertatea civilă şi religioasă, ambele garantate în Constituţia Statelor Unite ale Americii. Libertatea civilă şi-a găsit expresia în forma republicană de guvernământ, iar libertatea religioasă în protestantism. 

– Corniţele de miel ale fiarei americane reprezintă blândeţe, tinereţe, atitudine paşnică. Spre deosebire de coarnele fiarei Antichrist, corniţele de miel nu reprezintă puteri politice vrăjmaşe omului. America are două elemente care au făcut din ea o putere favorabilă omului: un stat fără rege şi o biserică fără papă, democraţia în politică şi moştenirea protestantă în religie. Cele două entităţi sunt separate şi astfel statul serveşte fericirea individului. 

–  Fiara aceasta nu este descrisă. Ea nu este miel, are doar corniţe de miel. Nu este nici balaur, dar are glas de balaur. Este un fals profet, un prezicător al viitorului lumii, un făcător de minuni extraordinare. Minunile acestui fals profet sunt asemănătoare cu ale lui Ilie. Dar ele nu dovedesc altceva decât că o putere extraterestră interesată controlează pe falsul profet care descopere lumii voinţa „dumnezeului acestui veac”. Şi care este voinţa lui? O nouă ordine mondială ! Sună atât de frumos „o nouă ordine”. 

Miel. – Un simbol al tinereţii şi al intenţiilor paşnice. Din cauza înclinaţiilor războinice, alte naţiuni au fost descrise ca fiare sălbatice. Această fiară, care are coarne ca ale unui miel, poate foarte bine să facă referire la o naţiune care, la începutul istoriei ei, nu avea astfel de aspiraţii. Preocuparea sa principală era să trăiască paşnic, să-şi administreze propriile probleme interne şi să fie un refugiu pentru toţi prigoniţii din alte popoare. 

– Statele Unite au apărut ca o constelaţie de colonii engleze pe continentul nord-american (New England, Noua Anglie) şi s-au dezvoltat în urma luptei pentru independenţă (1776-1789) ca fiind cea mai tânără, mai puternică şi mai umană dintre marile puteri ale lumii. Având la temelie o Constituţie cu principii unice, înălţând drepturile şi libertăţile sacre ale individului, ea s-a privit pe sine ca fiind destinată să inaugureze în lume o nouă ordine a veacurilor (aşa cum apare scris pe sigiliul ei, în limba latină: novus ordo saeclorum). În contrast cu anticreştinismul Revoluţiei Franceze, America şi-a luat ca moto expresia care apare pe fiecare dolar, adevăratul secret al puterii ei: in God we trust – în Dumnezeu ne încredem. O ţară care şi-a ales credinţa în Dumnezeu şi supravegherea respectării drepturilor omului ca program şi destin. La origine, aceste colonii engleze erau tot atât de intolerante pe cât erau de creştine (protestante). Catolicii, disidenţii, evreii şi vrăjitoarele aveau un statut aparte, între convertire şi spânzurătoare. Principiul dreptului şi libertăţii de conştiinţă a fost aplicat, mai întâi în colonia Providence întemeiată de baptistul separat Roger Williams (1636). Este demn de admiraţie faptul că, deşi această colonie a fost privită la început ca o ciudăţenie neviabilă, ea a devenit modelul politic al Americii. Nu puţină influenţă la conceperea acestui sistem constituţional au avut deiştii americani. Dar  ideea separării   bisericii şi statului susţinută de deişti, îşi are originea în doctrina anabaptiştilor paşnici, în aripa radicală a Reformei Protestante. Creşterea din pământ a acestei puteri este o descriere foarte exactă. Ea răsare şi creşte uşor ca o plantă. In primul rând prin muncă şi cinste, având la rădăcini o credinţă pentru care a curs mult sânge în Europa, ea s-a dezvoltat, şi-a câştigat independenţa, a primit o infuzie continuă de inteligenţă şi curaj prin imigrări din Lumea Veche, a fost în stare să cumpere suprafeţe uriaşe de la alte popoare (Louisiana, Florida, California, Arizona, New Mexico, Alaska), în timp ce un stat ca Texas s-a alăturat voluntar. 

Vorbea. – Faptele ei opresive sunt descrise la un dramatic timp prezent. Ca un balaur.- Este un contrast izbitor între înfăţişarea şi acţiunile acestei fiare. În aparenţă ea este blândă şi pare inofensivă, dar atunci când acţionează se dovedeşte persecutoare şi crudă, aşa cum este arătat în v. 12;18.- Când această profeţie este aplicată la Statele Unite ale Americii, devine imediat evident faptul că împlinirea acestei preziceri este încă în viitor. În ziua de azi Statele Unite continuă să menţină principiile libertăţii prevăzute de Constituţia ţării. În profeţia de faţă se arată felul în care va avea loc o schimbare a politicii. Aceasta va veni în legătură cu criza finală de dinaintea momentului când ”împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său” (Apocalipsa 11,15; Psalmi 2,2; Daniel 2,44; 7,14.27). – SUA arata din ce in ce mai putin a democratie. 

– Glasul de balaur se referă la evenimentele profetice care sunt în curs şi care implică o combinaţie a celor două puteri de tip „fier şi lut” ca în profeţia din Dan. 2. Referinţa la profeţia lui Daniel trebuie să ne determine să vedem în chipul de aur din cap. 3, obligaţia de a se închina toate popoarele şi limbile, dimensiunile idolului (60 x 6) şi prezenţa cuptorului pentru intimidarea nonconformiştilor, o prefigurare istorică a evenimentelor din Apoc. 13. Autoritatea mondială cu care vorbeşte acest pseudo-profet arată că    Organizaţia Naţiunilor Unite, Conciliul Mondial al Bisericilor (Ecumenismul) şi alte foruri mondiale şi agenţii oficiale şi secrete, vor contribui în mod eficient la exportarea imaginii fiarei, a noii ordini în toată lumea. Fiind vorba de redeşteptarea unui creştinism totalitar, de o teocraţie ecumenistă în care conştiinţa individului este strivită, acest lucru nu este o noutate în Europa. Lumea veche este fiara istorică — Roma cu coarnele ei „creştine”. Aici, o revenire la timpurile vechi este de aşteptat, chiar şi fără influenta americană. America a fost aceea care a inspirat Europei, prin mijlocirea stângace a Revoluţiei Franceze, ideile moderne de democraţie, libertate şi respect faţă de drepturile omului. America este aceea care a vegheat ca ele să fie respectate pretutindeni şi, în multe locuri nu s-ar fi arătat zorii democraţiei fără influenta diplomaţiei americane, dar când America însăşi va da un exemplu de alterare a principiului constituţional, nu va mai fi pe pământ nici o putere care să ia apărarea celui oprimat. Lumina lumii se va stinge şi străjerul libertăţii, va deveni aşa cum se poate întrevedea, profetul şi jandarmul unui creştinism corupt şi intolerant. Acesta este un vis urât, dar se va împlini. Profeţiile neplăcute trebuie considerate mai credibile (Ier 28:7-9). 

– Cum se poate ajunge la o situaţia atât de răsturnată în comparaţie cu pretenţiile actuale ale Americii? Mai întâi trebuie avut în vedere că protetantismul american este de multă vreme într-o stare de criză. Apoi trebuie observat că procentul actual al catolicilor în SUA este foarte ridicat. Învăţământul a fost separat de îndoctrinarea religioasă (potrivit constituţiei!) dar nu şi de alte forme de îndoctrinare cu dogme şi tradiţii de esenţă umanistă, anticreştină. Imoralitatea şi violenţa este foarte de ridicată în anumite clase, iar ocultismul este omniprezent. Gustul după senzaţii tari, tematica satanistă în muzică şi film, înstrăinarea tinerilor de valorile creştine tradiţionale, au făcut din America ultimei generaţii locul cel mai plauzibil al „începutului sfârşitului”. Deja s-au restabilit relaţiile diplomatice dintre Casa Albă şi Vatican (ceea ce America nu visase în deceniile anterioare ) şi catolicismul are în America cel mai puternic front. Când influenţa curentelor păgâne, de inspiraţie spiritistă, va înşela pe americani să dea crezare mesajelor primite din „cealaltă lume” prin intermediul fantomelor, atunci este deschisă calea pentru orice. America are deja o tradiţie de intoleranţă moştenită de la mama ei, Marea Britanie.  Statele federaţiei americane păstrează încă în conştiinţa lor politică, în legile lor, un articol special care cere respectarea duminicii de toţi cetăţenii. Numai Constituţia Federală este aceea care blochează aceste „blue laws” (legi albastre) care nu mai au (sau „încă nu au”!) putere. Dar ele erau cândva foarte serioase. Dintre toate statele catolice, Anglia a impus păzirea cea mai strictă a duminicii pe care a numit-o sabat. Reforma engleză care a dus la crearea Bisericii Anglicane, nu a schimbat cu nimic această atitudine. Ba încă influenţa calvinismului puritan (cu acel accent pus asupra Decalogului şi cu interpretarea poruncii a patra după marele filozof catolic Toma d’Aquino) a accentuat ideea sanctificării duminicii. Calvinismul a fost în Occident principala forţă a modelării moral-sociale a oamenilor: cele mai frumoase aspecte ale sistemului capitalist (cultul muncii şi al cinstei, prosperitatea materială, gradul de civilizaţie) fiind datorate calvinismului. Or, cele mai multe biserici americane sunt pur calviniste (prezbiterieni, congregaţionalişti) sau moştenesc doctrina calvinistă (anglicani, baptişti, etc). Prezenţa acelor legi albastre în constituţiile statelor federale s-a dovedit deja nefastă între anii 1870-1888, când guvernele voiau să pună la punct progresul  AZS condamnând pe aceia care lucrează duminica şi ţin sâmbăta, suB motivul că America este o „naţiune creştină” şi nu poate încuraja obiceiurile evreieşti. (Acest spirit naţionalist – „creştin”, care a devastat Europa, stă şi la temelia mişcării Ku KIux Klan, o organizaţie americană aproape teroristă, de tip fascist, care îşi manifestă ura faţă de negri, catolici, imigranţi şi evrei. Asemenea voci de balaur se aud şi în nenorocitul nostru „Est sălbatic”. Ca reacţie faţă de acele izbucniri care păreau să fie o declanşare a ultimului conflict din Apoc 13. AZS au întemeiat la 21 iulie 1889 Asociaţia Libertăţii Religioase. Dar efectele legilor duminicale au continuat, o nouă izbucnire având loc între 1892-1895. După anul 1900 aceste tendinţe au slăbit, dar în generaţia noastră au reînviat. În 1961 Curtea Supremă a emis patru decizii de lege duminicală într-o singură zi. Pe atunci majoritatea Statelor Unite aveau legi duminicale şi numai 12 dintre ele aveau scutiri pentru sabatişti. În timp ce două curţi federale dăduseră decizii contradictorii. Au apărut dispute între juriştii americani cu privire la legalitatea legilor duminicale. Unii le consideră ca având un caracter civil, alţii le consideră de origine şi esenţă religioasă, pentru că ele lovesc pe aceia care nu împărtăşesc convingerile majorităţii. Criza energetică din 1973 a determinat un nou val de interes pentru redresarea moral-religioasă a americanilor, trezire care întotdeauna este văzută ca pornind de la obligativitatea sfinţirii universale a duminicii. De aceea Dumnezeu pedepseşte America, pentru că există atâta neglijare a religiei, iar această neglijare este încurajată de exemplul „anticreştin” al celor ce nu respectă duminica… Într-o creştinătate care se scaldă în prosperitate şi confort, unde se discută cu înţelegere despre „drepturile” homosexualilor şi unde zeul suprem este, totuşi, dolarul, o criză economică serioasă ar putea determina o reformă care să impună uniformizarea duminicală. Într-o ţară în care toată lumea crede că prosperitatea este semnul aprobării divine, iar criza economică este dovada neplăcerii lui Dumnezeu, cei ce sânt interpretaţi ca fiind cauza nenorocirii publice (profanatorii duminicii!) vor  fi, cu siguranţă,   indicaţi ca ţapi ispăşitori. Acolo unde ultima generaţie a primit pecetea destrăbălării şi violenţei, a satanismului şi a plăcerii pentru o „cultură morbidă”, saturată de animalismul şi terorismul inspirat de muzică rock şi de filmele produse la Hollywood, inima omenească poate fi mult mai crudă decât la polul ateist al lumii. Şi nu trebuie să uităm că pecetea americană se poate observa în toate ţările creştine (şi chiar necreştine). Nimeni nu este interesat de valorile care definesc tradiţia americană (misionarismul protestant, cultul pentru drepturile individului etc) dar toată lumea imită pe americani în ce este mai ridicol şi mai dăunător. Viciul dezgustător şi ofensiv al fumatului, originar din America, a invadat Europa, ajungând în scurt timp până în Rusia Ţaristă, fără să poată fi oprit de cele mai dure legi; cultul imoralităţii, al drogurilor şi al unei muzici pentru care nu poţi găsi epitete, are cea mai mare penetraţie la scară mondială. Până şi obiceiul de a „rumega” gumă „necurmat”, arată că exemplul americanilor inluenţează.

– Nicicand n-a existat in istorie o epoca in care un stat sa fi exercitat un control atat de complet asupra propriului cetatean si asupra lumii.  

– Generalizarea lui American lifestyle: consumism, individualism, loisir, productivitate.

– Marii preoti ai capitalismului: Rotschild, Rockeffeller, Kissinger… 
Apocalipsa 13:12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Puterea. – Gr. exousia, ”autoritate”. Împlinirea este încă în viitor (v. 11). În culmea puterii sale, prima fiară, Papalitatea ( v. 2), a exercitat o autoritate larg răspândită atât în chestiuni religioase cât şi în probleme politice (Daniel 7,8). Pentru ca a doua fiară să exercite toată autoritatea primei fiare, ea va trebui să intre pe tărâmul religios şi să caute dominaţia în problema închinării religioase. – Pentru ca Statele Unite să facă acest pas va trebui să aibă loc o completă schimbare a actualei politici, care acordă deplină libertate religioasă cetăţenilor ţării. Un astfel de pas este prezis aici (vezi 5T 451).  Schimbarea politicii se va furişa pe o cale inocentă.-  S-au făcut eforturi repetate de a impune legi mai aspre, care să ocrotească duminica în calitate de zi de odihnă. Se speră că în felul acesta va fi încurajată participarea la biserică. Totuşi, oricât de inocent ar părea lucrul acesta, orice încercare de a reglementa prin lege practicile religioase este o încălcare a principiului fundamental al libertăţii religioase.-  Profeţia de aici prezice că instituţia duminicii, o odraslă a Papalităţii (Daniel 7,25), va fi într-o zi impusă prin lege, sub ameninţarea cu sancţiuni economice şi în cele din urmă cu moartea (Apocalipsa 13,12;18). – Se cucereste treptat teritoriul libertatilor personale.

Înaintea ei.-  Prima fiară care a fost lovită de moarte s-a întors la viaţă şi este din nou activă în problemele mondiale. Agentul şi promotorul ei este fiara a doua. Făcea ca pământul. – Mişcarea descrisă este mai mult decât o chestiune naţională, ea atinge proporţii internaţionale ( GC 562, 579; TM 37; 6T 18, 19, 352, 395; 7T 141).  Să se închine. – Profeţia aceasta atrage atenţia asupra impunerii unei măsuri religioase a cărei respectare să fie privită ca un act de închinare, prin aceea că închinătorul, păzind-o, recunoaşte autoritatea fiarei dintâi în materie de religie. – Istoria raportează despre o foarte îndrăzneaţă încercare de a schimba legea divină ; prin aşezarea duminicii în locul Sabatului Domnului (Daniel 7,25). Deci este foarte posibil să vedem aici o referire specifică la un decret civil care cere păzirea duminicii. – Impunerea unui astfel de decret ar fi un act prin care oamenilor li s-ar cere să dea cinste unei instituţii a Papalităţii. În felul acesta oamenii vor fi determinaţi ”să se închine fiarei dintâi”. – În materie de zi de închinare ei vor considera porunca fiarei mai presus decât cea a lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Apocalipsa 13,16.17. Vezi GC 422;450; 6T 352. Chestiunea zilei de închinare este, bineînţeles, numai o trăsătură a închinării universale pe care o va primi ”fiara” cândva ( v. 8). – Aici este văzută în profeţie o mişcare universală sub conducerea lui Satana, care caută să-şi asigure supunerea locuitorilor acestui pământ. El va izbuti să unească diferite elemente religioase şi să asigure loialitatea oamenilor pentru această nouă organizaţie modelată după chipul celei vechi (v. 14). El este puterea care stă în spatele ”fiarei”. El, adevăratul antihrist, lucrează pentru a-şi îndeplini dorinţa de a fi ca Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2,9.10;GC 593; TM 62; 6T 14; 9T 230).  

– Ce se va întâmpla atunci când americanii vor renunţa la principiul separării bisericii de stat? Europa şi celelalte părţi ale lumii sunt intolerante prin tradiţie. Apocalipsa este clară asupra faptului că trinitatea iadului va lucra în unire: balaurul ocultismului reînviat, fiara romană vindecată şi falsul profet al lumii moderne (protestantismul american apostat) se vor uni în spirit (Apoc 16:13-14). Babilonul apocaliptic este format din trei sectoare (Apocl6:19) . Ceea ce leagă aceste puteri apostate care, în mod natural se resping, este prezenţa spiritelor rele (Apoc. 18:2-3). Pentru a ilustra ce mesaje aduc spiritele demonilor care se dau drept spirite ale morţilor, cu privire la aceste lucruri, vom cita câteva titluri şi propoziţii notate în grabă dintr-o carte spiritistă franceză care se poate găsi la Biblioteca Naţională (cota I 6686). În traducere, titlul ei este: „Clerul catolic, spiritismul şi pacea universală prin evoluţia morală a popoarelor. (J.L.P.Bonsens) : „IV. Catehismul catolic în faţa doctrinei spiritiste. V. Spiritismul este complementul creştinismului. Se recomandă Colegiului Sacru [al cardinalilor] să reflecteze asupra dictonului biblic: «litera omoară dar spiritul dă viaţă». 74. Toate popoarele vor accepta creştinismul prin intermediul spiritismului. 80 Credinţa comună între popoare va pune capăt flagelului războiului. 86. Sfârşitul flagelului războiului prin spiritism. VI. 121 Care sunt puterile şi instituţiile ce pot influenţa cel mai bine evoluţia care conduce lumea la pacea universală? 1. Rolul Sfântului Părinte. Prima dorinţă, fuziunea tuturor creştinilor. 126-127. Marele gând al unui papă de geniu va fi de a pune la punct o doctrină care să fie în mod necesar acceptabilă tuturor creştinilor. Este imposibil? Nu, fiindcă pe de o parte adevărurile religioase demonstrate se impun tuturor, pe de altă parte Isus este acceptat şi venerat de toţi. Această doctrină comună ar cuprinde; …. Evanghelia lui Isus cu sacramentele necesare care decurg şi cele zece porunci. Acestea ar forma un catechism pe care un misionar, într-un elan retoric, ar. putea să-1 numească”Farul Romei luminând omenirea pentru a o conduce, secol după secol, la fericire, prin adevăr; căci numai adevărul poate duce la fericire!” Acest cult universal nu pare să fie închinat în mod direct papismului. Lumea nu va fi silită să devină catolică. Dar onorând invenţiile papale şi arătând reverenţă (sau, cel puţin mirare!— Apoc 17:6-8) faţă de această instituţie „eternă”, te închini fiarei.. De fapt, Apocalipsa arată că falsele obiecte de închinare sunt, în acest context: fiara sau imaginea fiarei, acceptarea semnului fiarei pe frunte sau pe mână, acceptarea numelui fiarei sau a numărului numelui ei.

Apocalipsa 13:13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Semne mari.- Aici este descoperit mijlocul prin care prinţul întunericului îşi va asigura supunerea locuitorilor pământului. Aceste semne mari îi vor înşela pe oameni, făcându-i să creadă că noua organizaţie, chipul (cap. 13,14), are binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Foc din cer. – Pogorârea focului din cer poate fi o încercare de a contraface minunea de pe Muntele Carmel (1 Regi 18,17;39). – Adventiştii de ziua a şaptea se aşteaptă ca aceste minuni să se realizeze cu ajutorul spiritismului (vezi GC 588). Satana, pretinzând că este Dumnezeu, va încerca să-şi susţină pretenţiile prin minuni de netăgăduit ( 2 Tesaloniceni 2,9.10; 9T 16).  Apocalipsa 13:14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. Amăgea. – Isus a avertizat aceasta : Matei 24,24. La fel si Pavel : 2 Tesaloniceni 2,9.10. În pregătirea pentru Armaghedon, ”duhuri de draci care fac semne nemaipomenite” se vor duce ”la împăraţii pământului întreg” (Apocalipsa 16,14).-  ”Aici nu sunt prezise simple înşelătorii” (GC 553). Oamenii, incapabili de a explica miracolele lui Satana, le vor atribui puterii lui Dumnezeu. Întreaga lume va fi înşelată. Vezi 9T 16; GC 589, 624; EW 88. Icoană.– Gr. eikon, ”o asemănare”, ”un chip”. O icoană a primei fiare ar fi o organizaţie care funcţionează în mare parte după aceleaşi principii ca cele ale organizaţiei fiarei. Printre principiile după care acţiona prima fiară era şi folosirea braţului civil pentru a sprijini instituţiile religioase. Biserica va reuşi să facă statul să impună dogmele ei. Statul şi biserica se vor uni, iar rezultatul va fi pierderea libertăţii religioase şi persecutarea minorităţilor disidente. Vezi  Apoc13,12;  GC 443;448. – Indiferent de detaliile exacte cu privire la modul în care se va manifesta „icoana fiarei”, un lucru este sigur: în centrul a tot ce va cuprinde „icoana” se va descoperi pretenţia la închinare. „Cui ne închinăm?” Pe baza acestei întrebări simple, lumea se va împărţi în mod evident şi dureros în două tabere. – In general, omenirea nu poate trăi fără să se închine la ceva. Se pare că lucrul acesta este adevărat. Cine sau ce este adevăratul obiect al închinării noastre? Este cu adevărat Domnul, suntem noi insine sau altceva? – Dar v. 14 arată că minunile falsului profet sunt amăgiri pentru a accepta ca ordine-mondială o imagine a vechii fiare. Nu e nimic nou sub soare. Proiectul noii ordini mondiale are ca cheie instaurarea unui totalitarism creştin, ecumenist, după chipul şi asemănarea sistemului medieval catolic. În acest scop, America va lucra cu toată autoritatea fiarei dintâi şi, prin măsurile ei politice va determina lumea să adopte un tip de creştinism care va favoriza catolicismul şi nu protestantismul biblic. Este evident că nu o imagine fizică a primei fiare este aici prevăzută. Dacă fiara reprezintă un organism politico – religios, o putere istorică, imaginea fiarei trebuie să fie o copie a aceluiaşi organism politico-religios. Dar imaginea fiarei Anticrtrist nu este vie la început, este doar un proiect care va fi animat de către America de astăzi (v.15). Nu ştim exact cum vor decurge lucrurile, dar anumite partide şi mişcări politico-religioase americane urmăresc o schimbare a Constituţiei desfiinţând principiul separării bisericii de stat şi încercând o uniformizare religioasă, un gen de teocraţie ecumenistă. Mişcările acestea sunt îndreptate împotriva secularismului şi ateismului, împotriva invaziei păgânismului şi a sectelor sălbatice, urmărindu-se o întărire a creştinismului şi o descurajare a imoralităţii, fiindcă buruienile diavolului s-au dezvoltat foarte bine pe solul primitor al Americii libere. Dar modificarea Constituţiei americane în acest punct va duce, în mod inevitabil, la persecutarea minorităţilor creştine conştiincioase, aşa cum a fost întotdeauna. 

Apocalipsa 13:15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Suflare. – Simbolismul suflării de viaţă, date icoanei fiarei, ne conduce înapoi la Genesa 2,7, unde Dumnezeu, după ce l-a creat pe om, i-a suflat în nări suflare de viaţă, făcându-1 în stare să stea ca reprezentant al Său. – Chipul simbolic pe care l-a văzut Ioan în viziune a fost însufleţit prin puterea făcătoare de minuni a fiarei a doua. Noua organizaţie începe să funcţioneze, şi, la fel ca predecesoarea ei, îi ameninţă cu moartea pe cei care refuză să asculte de ordinele ei. – Fiara asemănătoare unui miel, care a venit la existenţă prin puterea lui Dumnezeu, va pretinde că are acea putere care îi aparţine doar lui Dumnezeu: puterea de a da şi de a lua viaţa. Refuzul de a te închina fiarei sau icoanei ei, ceea ce înseamnă nesupunere faţă de învăţăturile şi de poruncile ei, va fi considerat un act de lipsă de loialitate (de trădare), vrednic de moarte. Să vorbească. – Fără îndoială prin intermediul legilor şi al hotărârilor ei. Să facă. – Vorbind la nivel oficial prin legile sale, icoana le pune imediat în aplicare. Din moment ce aceste legi sunt religioase, ele se vor opune convingerilor multora. Pentru împlinirea acestor hotărâri se va face uz de forţă. Să fie omorâţi. – Asa s-a întâmplat de-a lungul veacurilor întregi. Legislaţia în chestiunile religioase a fost întotdeauna urmată de persecuţie. Aşa s-a întâmplat în Evul Mediu: ca mărturie stau masacrele asupra valdenzilor, din partea autorităţilor civile, dar insuflate de biserica dominantă a vremii. În efortul ei de a face ca toţi locuitorii pământului să asculte de prima fiară ( v. 8), fiara a doua va da un decret prin care îi va ameninţa cu moartea pe toţi cei care Îi rămân credincioşi lui Dumnezeu (GC 615; PK 605/6). – Folosind abuziv puterea ireala pe care si-a atribuit-o, biserica a prigonit pe cei ce nu erau de acord cu ea. De ce omenirea tinde sa uite aceste lucruri?…

Apocalipsa 13:16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, Toti.  – Toţi oamenii vor avea de-a face cu această legislaţie. După cât se pare, numai rămăşiţa credincioasă va refuza să asculte (vv. 8; cap. 12,17).  

– Se programeaza nu o catolicizare, ci o unificare

– Perspectiva unei singure lumi. 

Semn. – Gr. charagma, ”o imprimare”, ”o ştampilare”, ”un semn”. Este evident că aici este vorba de un semn al loialităţii faţă de fiară, un element special care denotă faptul că purtătorul se închină fiarei dintâi, a cărei rană de moarte a fost vindecată (v. 8). – Acest semn – expresia numelui fiarei – îi identifică pe aceia care sunt credincioşi şi devotaţi fiarei.- Nu este vorba de un semn fizic, ci despre un semn care arată că purtătorul este loial puterii reprezentate de fiară. – Aceia care primesc semnul fiarei, manifestă acelaşi spirit de răzvrătire caracteristic fiarei, un spirit care se descoperă apoi în atitudinea lor vrăjmaşă faţă de Legea lui Dumnezeu (Dan. 7,25). – Controversa se va concentra asupra legii lui Dumnezeu, şi în special asupra celei de-a patra porunci (cap. 14,12). De aceea, păzirea duminicii va constitui un astfel de semn, dar nu înainte de momentul în care puterea fiarei va reînvia, iar păzirea duminicii va deveni o chestiune a legii civile. – Adventiştii susţin că în acelaşi timp a treia solie îngerească va avertiza împotriva primirii acestui semn (cap. 14,9;11). Această solie va creşte până la o mare strigare (cap. 18,1;4) şi le va oferi oamenilor lumină cu privire la problemele aflate în litigiu. Având atunci problemele clar înaintea ochilor, dar, cu toate acestea, alegând să sprijine instituţia fiarei, deşi ştiu că ea este în contradicţie directă cu porunca lui Dumnezeu, prin aceasta oamenii vor arăta supunere faţă de această putere şi vor primi semnul fiarei.Mâna dreaptă pe frunte. – Semnul pe mâna dreaptă sau pe frunte poate arăta că este afectată nu doar munca (mâna), ci şi credinţa omului. De asemenea poate sugera două categorii ; cei care se supun decretelor fiarei pur şi simplu din cauza presiunii şi cei care o fac din convingere. Apocalipsa 13:17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Cumpăra sau vinde. – Această măsură cumplită va fi o încercare de a se asigura supunerea faţă de poruncile icoanei. Dar nu va avea succes ( cap. 14,1.12). – Această măsură luată va atrage, fără îndoială, un decret cu privire la pedeapsa capitală ( cap. 13,15). Semnul. – Vezi comentariul de la v. 16.