in

QUENTIN TARANTINO. FILME CE RESCRIU DESTINE

Ce profil caracterial prezintă un mai mare pericol pentru semeni: al dictatorului de țară sau al regizorului de film? Un Nicolae Ceaușescu al României, un Mao Zedong al Chinei, un Viktor Lukashenko al Belarusului, un Robert Mugabe al Republicii Zimbabwe, un Augusto Pinochet din Chile ori un… Alfred Hitchcock, Martin Scorsese, James Cameron, Mel Gibson, Roman Polanski sau Quentin Tarantino?

Deși întrebarea ar putea părea bizară, adevărul este că cel ce face un mai mare număr de victime, aceea este persoana cu adevărat primejdioasă! Și aceasta pentru simplul motiv că execuțiile fatidice la ordinul dictatorilor nu diferă cu nimic în efect de producțiile cu potențial distructiv pentru mentalul uman rezultate la comanda directorilor de film!

Pentru că un film cotat a fi bun vine de obicei cu fantasme ce răzbat direct în subconștient și lipsește privitorul de control asupra propriilor dorințe; pentru că deși îi furnizează stări euforice, îi fură pe ascuns libertatea de a gândi și îi inhibă puterile sufletești; pentru că excitându-i fanteziile la maxim, îi implementează în secret dispoziții care după un timp se vor impune, potențând uneori agresivitatea în orice formă, violuri, sinucideri și chiar crima!

Iar dacă n-ar fi întru-totul corectă afirmația că responsabilitatea pentru fapta reprobabilă trebuie purtată în integralitate de regizorul-scenarist , în fond sugestia acesteia n-a originat direct din mintea lui?  

Deci: unde trebuiesc căutați probabil dictatorii periculoși? În țările ce nu și-au câștigat încă libertățile fundamentale? Sau în programele și serialele stațiilor de televiziune, achiziționabile prin abonamente lunare?

Pentru ilustrare – Quentin Tarantino. Director de film. Notorietate internațională. Cunoscut pentru estetica violenței dusă la paroxism în filme ce explorează în mod neobișnuit tematica crimei.

Connie, o asistentă medicală din Tennessee se căsătorește cu actorul debutant Tony Tarantino. După câteva luni se despart. Rămasă însărcinată la 16 ani, aduce pe lume în 1963 pe Quentin, un băiețel pe care tatăl lui n-avea să-l mai caute niciodată!

În timpul sarcinii, Connie urmărește constant show-uri TV: pistoale, violență, crime. Se recăsătorește când Quentin are doi ani, iar noua familie se mută la Los Angeles – bastionul Holywood-ului. Pasiunea mamei pentru cinema pare să treacă în mod genetic către fiul ei. Quentin începe să meargă la filme înainte de a putea merge pe picioare! Nu avea nici cinci ani când viziona Carnal Knowledge – în timp ce copiii de vârsta lui priveau de obicei Cartea junglei. Copilul devine devorator agresiv de filme. Jucăriile devin actorii, iar el – eroul principal al filmului văzut.

Această pasiune nu i-a fost de nici un ajutor la școală. Deși avea un IQ adecvat vârstei, acesta nu se reflecta în notele obținute. Caligrafia – dezastruoasă,  matematica – un mister! Era atât de neastâmpărat, încât psihologul școlii sugera mamei să-i dea uneori sedative! Nu putea spune cât este ceasul, nu putea merge cu bicicleta sau să înoate la piscină.  În schimb reda la perfecțiune dialogurile din filmele văzute, spunea pe de rost ce actori interpretaseră rolurile principale sau cine a fost regizorul filmului. 

Visul vieții? Evident – actor! Fix ceea ce vedea în fiecare zi! La 16 ani părăsește școala cu acordul mamei. Câștigă primii bani vânzând bilete într-un cinematograf de filme pentru adulți. Apoi îi cheltuie pe cursuri de… actorie! 

 Întocmește un prim C.V. – anemic și plin de minciuni: în ce filme ar fi jucat sau ce scenarii ar fi scris…

Jobul următor: într-un magazin de închiriat filme, plătit cu 4 dolari pe oră, plus permisiunea de a vizualiza câte filme dorește din cele 9000 existente la închiriat! Mărturisea mai târziu: acesta a fost cea mai frumoasă meserie pe care a avut-o înainte de a deveni regizor.

Deși pașii spre celebritate au fost anevoioși, treaptă cu treaptă, tânărul cu memorie fenomenală în detalii vizuale se face remarcat: creator profesionist de scenarii cinematografice!

Primul său film – Reservoir Dogs – a fost evaluat de multi critici ca o oribilă propagandă a violenței!  Dar care culmea – primește enorm de multe aprecieri din partea publicului, plus premiul pentru cel mai bun film!

Pentru unele producții sub semnătura lui, Quentin a fost acuzat de plagiat. Recunoștea de fiecare dată cu nonșalanță: „fur din orice film bun pe care l-am văzut. Marii artisti fură! „…  „dacă oamenilor nu le place, să nu mearga la filmele mele! În fond – dacă filmul place oamenilor, asta este tot ce contează!”.

 Oare..?

O cunoscută butadă biblică spune:  „păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Prov 4). Pentru că lucrurile pe care le gîndești, le verbal=- despre ce vorbim izezi sau le privești au efect transformațional!

În cazul nostru, pentru că orice imagine rămâne imprimată în minte pentru totdeauna iar noi ne transformăm în imaginile pe care le purtăm în adâncurile ființei. Pentru că orice sugestie imaginativă devine poruncă în comandamentul gândirii, iar autonomia rațiunii libere de influențe este doar un mit naiv!

Pentru că oamenii care imita ce văd implacabil DEVIN CEEA CE PRIVESC, și astfel își pot altera ființa!

Este Quentin Tarantino călău sau victimă? Un „dictator” modern sau un salahor nefericit apăsat de povara propriilor achiziții vizuale?

La urma urmei, Quentin Tarantino N-A FĂCUT DECÂT CEEA CE A VĂZUT…